Cuvântul e Lumina noastră.    In scutecul mărginit al cuvintelor,    s-a-nfăşat nemărginitul Cuvânt.    Vârtejuri de Ingeri, vin de iau Lumină.

I. Din Frumuseţea Ta, noi luăm crâmpeie, şi tainic ţesem, cu borangic de gând altare… Ca miresele ploi, ce cad pe unduirea grâului sfânt, în azururi îngenunchem, rodind pâinea cea spre fiinţă.

Ridic un strop de har, din Roşul Rãsãrit al Iubirii, sã-mi pun în Bradul conştiinţei, limpezimea Arhanghelului Buneivestiri, apoi s-o sporesc cu trainicele fãgãduinţi, ce-mi ard într-un potir de crin diafan.

ARP @ DOCUMENTELE IGNORATE INCEP SA APARA SI SA FACA LUMINA ! A CONSTRUIT CAROL I CASTELUL PELES DIN ” AURUL DACILOR ” GASIT SI TOPIT? Într-un interviu dat de curând , marele român Dumitru Manolache se întreba , cu gândul la riscurile pe care şi le-a asumat prin apariţia cărţii domniei sale ,, Tezaurul [...]