Un loc aparte îl au Sfintii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur.,in panteonul marilor ierarhi, teologi si sfinti ai bisericii crestine
An de an, la 30 ianuarie, întreaga Ortodoxie, dar nu numai, praznuieste în chip deosebit pe Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur, care au stralucit ca niste luceferi pe bolta cereasca a Bisericii crestine. Si pentru ca ei s-au dovedit <>, facultatile de teologie i-au ales ca patroni si ocrotitori, ca viata crestina si luminatori în întelegerea credintei crestine.
În viata lor, în cultura si stiinta lor, dar mai ales în credinta lor, teologii de pretutindeni, profesori si studenti, cauta mereu resurse de traire a vietii crestine autentice si a credintei celei adevarate.
Daca despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, si pe drept cuvânt, ca este fereastra prin care pagânii L-au cunoscut pe Hristos si s-au convertit la crestinism, despre Sfintii Trei Ierarhi putem spune ca sunt ca trei ferestre prin care crestinatatea a privit spre Hristos si a primit lumina de la El.
Cu cât ne apropiem de ei, cu atât îi cunoastem mai bine, cu cât le cercetam viata si opera, cu atât mai mult ne dam seama de valoarea lor si de folosul pe care îl putem avea daca îi luam ca model de întelegere si traire a vietii crestine.
Pentru a ne da seama de valoarea lor proprie si a tuturor laolalta, pentru ca fiecare dintre ei are ceva specific, dar au si lucruri comune care îi fac nedespartiti, ei trebuie analizati împreuna..
Opera lor este vasta, iar activitatea lor a cuprins toate domeniile si aspectele vietii: social, cultural, pastoral-misionar, dar au stralucit prin contributia lor în formarea învataturii celei adevarate si pastrarea ei în fata celor ce o atacau din toate partile.
Mai întâi sa facem o trecere în revista a perioadei în care au trait, a modului în care s-au pregatit, a ceea ce i-a unit, si nu în ultimul rând a motivului pentru care Biserica îi praznuieste pe toti la aceeasi data, dup ce mai înainte, în cuprinsul aceleiasi luni, i-a praznuit pe fiecare separat.
Au trait în secolul IV al erei crestine, secol numit pe drept cuvânt “secolul de aur al crestinismului”. „De aur” pentru ca în acest secol au trait cele mai mari personalitati ale Bisericii, dar si pentru ca în acest secol s-a formulat, pentru totdeauna, de catre Biserica, prin primele doua sinoade ecumenice, dogma fundamentala a crestinismului, Sfânta Treime, precum si alte învataturi care deriva din aceasta, ca elesiologia, cosmologia etc. Este adevarat ca nici unul dintre ei nu a participat la Sinodul I ecumenic, unde s-a formulat învatatura despre Dumnezeu- Tatal si Dumnezeu- Fiul, iar la al II-lea Sinod, unde s-a formulat învatatura despre Dumnezeu- Sfântul Duh, a participat numai Sf. Grigore de Nazianz, pentru ca Sf. Vasile cel Mare trecuse deja la Domnul, iar Sf. Ioan Gura de Aur era înca tânar pe atunci. Cu toate acestea, au avut o contributie hotarâtoare, atât la formarea învataturii celei adevarate, cât si în pastrarea si raspândirea ei.
Sf. Vasile cel Mare (330-379) s-a nascut în orasul Cezareea Capadociei, din parinti crestini, care i-au dat o crestere aleasa si o educatie pe masura. Dupa studii stralucite de filozofie la Cezareea, Constantinopol si Atena, s-a retras în partile Pontului, unde a înfiintat o mânastire si a stat acolo în rugaciune si în meditatie pâna când a fost hirotonit mai întâi preot si apoi episcop al Cezareei, pastorind în aceasta calitate pâna la moarte. S-a mutat la Domnul la 1 ianuarie 379, când nu împlinise nici 50 de ani, plâns de întreaga sa turma si numit înca de atunci „cel Mare”.
A ramas în istoria Bisericii ca primul ierarh care, cu averea mostenita de la parinti, a înfiintat primele institutii de asistenta sociala, numite dupa numele sau “vasiliade”, si anume: azile, ospatarie, casa pentru reeducarea fetelor cazute, scoli tehnice etc., toate cu scopul de alinare a suferintelor si ajutorul celor saraci.
Sf. Grigore de Nazianz (309-390), a vazut lumina zilei în satul Nazianz din Capadocia. În casa parinteasca a primit o educatie aleasa de la mama sa, Nona. A facut studii la Cezareea Capadociei, Alexandria si Atena, unde a fost coleg cu Sf. Vasile cel Mare si Iulian Apostatul, viitorul împarat.
Întors de la studii, a fost botezat de tatal sau, dupa care s-a retras la o manastire din Pont întemeiata de prietenul sau Vasile cel Mare, unde s-a îndeletnicit cu studiul si asceza. A fost hirotonit fara voia lui de catre Vasile cel Mare ca episcop de Sasima, dar acolo nu s-a dus niciodata. Datorita ereziei ariene care tulbura întreaga Biserica s-a dus
la Constantinopol, unde intr-o bisericuta numita Anastasia, adica înviere, si-a tinut predicile sale prin care a reusit sa zguduie din temelii arianismul.
În anul 380, împaratul Teodosie cel Mare si poporul l-au ales patriarh al Constantinopolului, iar în anul urmator i s-a încredintat prezidarea lucrarilor sinodului al II-lea ecumenic. Datorita tulburarilor si intrigilor unor episcopi care-l acuzau ca a umblat dupa scaunul patriarhal, pe care l-ar fi ocupat în mod necanonic, Sf. Grigore, mâhnit, s-a retras din scaunul patriarhal si s-a dus în Capadocia, unde a trait câte zile i-au mai fost rânduite, în singuratatea-i atât de placuta.