de la Mănăstirea Rohia
Astăzi, 30 martie 2010, se īmplinesc 21 de ani de la trecerea la cele veşnice a Monahului Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea „Sfānta Ana” – Rohia, personalitate marcantă a culturii, credinţei şi spiritualităţii romāneşti a secolului al XX-lea. Născut la 29 iulie 1912, īn localitatea Pantelimon de lāngă Bucureşti, īn familia de origine evreiască a inginerului Oscar Steinhardt, tānărul Nicu-Aurelian a urmat cursurile Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti, īntre colegii săi numărāndu-se Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu şi Dinu Pillat.

 Īn anul 1929 īşi ia bacalaureatul, apoi licenţa īn Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti (1932), iar īn anul 1936 primeşte titlul de doctor īn Drept Constituţional cu lucrarea \’Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional\’. Critica operei lui Léon Duguit, publicată īn acelaşi an. Īn anul 1939 īncepe să lucreze ca redactor la Revista Fundaţiilor Regale şi s-a remarcat printr-o intensă activitate publicistică şi critică, colaborānd la publicaţiile Libertatea, Universul Literar, Victoria, Tribuna Poporului etc. După instaurarea regimului comunist, a īnceput să fie persecutat alături de pleiada intelectualităţii romāneşti interbelice. A fost arestat īmpreună cu filosoful Constantin Noica şi grupul de prieteni din care mai făceau parte Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu, Mihai Rădulescu şi condamnat la doisprezece ani de muncă silnică (1960), sub acuzaţia de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”, suferind īn īnchisorile de la Jilava, Gherla şi Aiud. Aşa cum mărturiseşte īn lucrarea Primejdia mărturisirii, īn timpul perioadei de detenţie a luat decizia de a se converti la creştinism şi a se boteza. La 15 martie 1960, la Jilava, scriitorul si criticul literar Nicolae Steinhardt primeşte Taina Sfāntului Botez de la ieromonahul Mina Dobzeu. După acest eveniment deosebit din viaţa sa, a scris lucrarea sa de referinţă Jurnalul fericirii care reprezintă, potrivit propriei sale mărturii, testamentul său literar. Īn urma graţierii generale a deţinuţilor politici (august 1964), Nicolae Steinhardt a fost eliberat din īnchisoare. La data de 16 august 1980 a fost tuns īn monahism la Mănăstirea „Sfānta Ana” – Rohia. Ca monah, Părintele Nicolae s-a remarcat prin organizarea bibliotecii mănăstirii – care număra peste 23.000 de volume – şi printr-o intensă activitate pastoral-misionară, predicile rostite de la amvon fiind publicate īn volumul postum sub titlul Dăruind vei dobāndi. La 24 martie 1989, presimţindu-şi sfārşitul, scrie prietenului şi constantului său redactor Virgil Bulat, să vegheze asupra tipăririi postume a volumului Monologul polifonic (care va fi publicat la Ed. Dacia īn 1991 şi īn 2002). Scrisoarea mai preciza textual şi ferm: „Mănăstirea īmi este moştenitoare”. A trecut la Domnul īn ziua prăznuirii Sfāntului Ioan Scărarul, 30 martie 1989. Dintre volumele publicate īn timpul vieţii menţionăm: Geo Bogza – Un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnităţii, Exuberanţei şi Patetismului (1982), Critică la persoana īntāi (1983), Escale īn timp şi spaţiu (1987) şi Prin alţii spre sine (1988), iar după trecerea sa la cele veşnice au apărut: Jurnalul fericirii (1991), Monologul polifonic (1991), Nicolae Steinhardt. Monahul de la Rohia răspunde la 365 de īntrebări incomode adresate de Zaharia Sāngiorzan (1992 şi 1998), Drumul către iubiri (1999). Obştea monahală a Mănăstirii Rohia īn frunte cu Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a iniţiat tipărirea Integralei Steinhardt (peste 20 de volume), din care pānă īn prezent au apărut primele cinci volume. Părintele Nicolae Delarohia – aşa cum a semnat scrierile sale după ce a intrat īn monahism – rămāne īn conştiinţa Neamului şi Ortodoxiei romāneşti drept model pentru blāndeţea, erudiţia, nobleţea, entuziasmul, curajul şi bucuria mărturisirii, credinţa echilibrată, dragostea faţă de semeni şi intensa lui trăire spirituală.
Sursa:BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMĀNE