Poetului Îngerilor – Vasile  Voiculescu
    V

 Vin îngerii la sapă, vin îngerii prin lan,
 În rând cu tot românul – cucernicul ţăran,
 Vin îngerii-n odaia de preasfioasă fată,
 Vin îngerii în casa demult necercetată,
 Vin îngerii în floarea de măr şi de pelin,
 Stă lângă muribundă preatristul heruvim.
 Tot omul are-un înger, iar satul – un alai;
 Poemele cu Îngeri, – poemele din rai.

 Bucură-te, Rouă blândă, străvezie şi uşoară,
 Bucură-te, Pană smulsă Îngerului din subsoară,
 Bucură-te, Miresmare de-ntâlnirea tăinuită,
 Bucură-te, Luptă dreaptă cu Arhanghelul plinită,
 Bucură-te, A fi pocalul plin cu tainică lumină,
 Bucură-te, Fluviu sacru, roditor de apă lină.
 Bucură-te, Vestitorul datinei reînnoite,
 Bucură-te, Iubitorul zărilor nemărginite,
 Bucură-te, Doinitorul satului foşnind de frunze,
 Bucură-te, Adoratorul fecioriei glicofiluze,
 Bucură-te, Sol din ceruri pajiştilor înflorite,
 Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. 

         (Sâmbăta Patimilor – 1996, orele 18)
    VI

 Născutul cu căiţă, insemn prevestitor,
 Ursit a-ţi duce viaţa sub visuri care dor,
 Să vrei, sădind sămânţa eternităţii-n carne,
 Nimic lumina lumii în neguri s-o răstoarne,
 Legând-o apoi, cu duhul să le împaci visând -
 O dulce-mpreunare de suflet şi de gând.
 Migală fără seamăn – şi versul, pe încetul,
 Te-a-nscăunat în carte: Măria Sa Sonetul!

 Bucură-te, Pisc credinţei, ne-nţeles de pământeni,
 Bucură-te, Făurarul de Sonete peste vremi,
 Bucură-te, Aducătorul de esenţe şi de mir,
 Bucură-te- Ngemănare cu poemele – Shakespeare,
 Bucură-te, A fi deasupra strâmtului vârtej lumesc
 Bucură-te, A fi scânteie din slăvitul foc ceresc.
 Bucură-te, A fi comoara regăsită şi pierdută,
 Bucură-te, Zestre multă ce nu poate fi vândută,
 Bucură-te, Psalm de taină încrustat în rugăciune,
 Bucură-te, Gând cucernic, a lui Dumnezeu minune,
 Bucură-te, Luptă mare cu stihiile-nvrăjbite,
 Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite.

         (A doua zi de Paşti – 1996, orele 14)
    VII

 Pe porţile-nchisorii intrai la senectute
 Făcându-ţi semnul crucii spre zidurile crunte
 Şi te-ai retras antimic tăcut în rugăciune,
 În vreme ce tot trupul ţi-ardea ca un tăciune,
 Bolnav, văzându-ţi drumul o Golgotă-n apus,
 Catapeteasmă ruptă la moartea lui Iisus…
 O, ce-auroră-ţi puse pe creştet suferinţa
 Şi ce văpaie sacră în inimă credinţa!

 Bucură-te, Mieluşelul sângerând pe sfânt chilim,
 Bucură-te- Nchinătorul vechii Mânăstiri Antim,
 Bucură-te, A fi martirul gloriei cărturăreşti,
 Bucură-te, Lepădare de păcatele lumeşti,
 Bucură-te, Răbdătorul chinurilor peste fire
 Bucură-te, Loc de strană hărăzit cu nemurire
 Bucură-te, Adevărul ce nicicând n-a fost ucis,
 Bucură-te, Purtătorul celor care te-au proscris,
 Bucură-te, şi din Ceruri priveghează-ţi Neamul drag,
 Bucură-te, Vieţii noaste binecuvântatul Mag,
 Bucură-te, Săditorul de speranţe împlinite
Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite.
     
(A doua zi de Paşti – 1996, ora 16)