SĂ VĂ SPUN DESPRE IANCAID !

Într-un articol scris cu câteva luni în urmă întrebam retoric dacă eventualii cititori ştiu unde este Jankov Most ( Iancov Most – podul lui Iancu) şi m-am bucurat când am văzut că unii chiar voiau să ştie locaţia satului românesc Iancaid. E în Serbia! Şi e sat românesc!
Poate vă întrebaţi de ce din nou Jankov Most? Pentru că Iancaidul nu vrea să fie uitat! Şi nici nu vrea să uite că e sat ROMÂNESC! Drept urmare în data de 7 septembrie 2008, am fost invitat la Iancaid pentru că se împlineau 120 de ani de la zidirea Bisericii Ortodoxe Române din localitate şi pentru că părintele protopop Petru Drăghicescu de la Toracu Mare este şi administrator al acestei parohii. Şi pentru că o asemenea invitaţie trebuie onorată, am dat uitării orice oboseală şi am fost prezent acolo. Dar nu singur ci împreună cu o delegaţie din Săcălazul timişan dar şi cu primarul din Tîrnova de Reşiţa. Trebuia să demonstrăm cumva că dorinţa noastră de a răspunde la dragoste cu dragoste e posibilă, chiar dacă acolo se întâlneau două filosofii de viaţă: Banatul de Pustă şi Banatul de Munte.
La Sfânta Liturghie, din biserica aniversată, săvârşită împreună cu inimosul protopop de Torac, a fost destulă lume pentru un sat ce mai are 3 elevi la şcoala primară şi un copil la grădiniţă. M-au impresionat vorbele la superlativ despre preotul Drăghicescu. Am înţeles că el a reuşit să revitalizeze viaţa acestei parohii şi să convingă oamenii că Biserica este a lor şi că nu poţi rezista în lumea aceasta desacralizată decât dacă îţi păstrezi credinţa. Tocmai de aceea am vorbit în predică despre datoria de a păstra credinţa străbună, bazându-ne pe Sfânta Cruce şi pe Pururea Fecioara Maria, a cărei sărbătoare o aşteptam. Cred că acolo, Sfânta Liturghie a fost o împlinire!
Gazdele noastre au fost „perfecte”! Nici nu se putea alfel cu un primar ca domnul Viorel Besu ! Îmi place să cred că este un om ce nu renunţă la lupta pentru poporul român de acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla. Şi am observat că satul răspunde cu responsabilitate la jertfa primarului şi a colaboratorilor săi, viceprimar şi secretară.
La vreme de „chindie” am săvârşit Vecernia sărbătorii şi „tăierea colacului”! Nu singur ci împreună cu părintele Drăghicescu şi cu preotul Gabriel Bandu de la Ecica. Am fost impresionat de faptul că domnul Jebelean Todor, cantorul bisericii, a mărturisit că este prima vecernie săvârşită de el, dar şi de mulţimea credincioşilor prezenţi la slujba de seară. Am găsit şi explicaţia: fii satului, acum locuitori ai oraşului Zrenianin ( adică vechiul Becicherecul Mare), au venit la sărbătoarea satului lor. A fost frumos! Noi, preoţii am vorbit iar primarul Viorel Besu şi preşedintele Consiliului Parohial, d-l. Ion Rodean – Nicu, a oferit daruri de aducere aminte de la sărbătoarea satului. Şi numărul doi al revistei satului lor. Mie mi-au dat o lecţie precum şi posibilitatea de a „fura” câteva idei!
Am tăiat colacul, am fost la cina festivă şi am plecat spre România. Nu direct, pentru că părintele Draghicescu şi, bine înţeles, preoteasa Ana sunt gazde prea bune ca să permită aşa ceva. Adică am trecut iarăşi prin Toracul Mare şi apoi spre România.
Am plecat de acolo cu câteva idei dar şi cu dorinţa de a sprijini un sat românesc. Şi sunt convins că vom reuşi: reşiţeni, tîrnoveni, săcălăzeni! Nu e greu! Trebuie doar să vrei! Vreţi?