Poezia mea şi proza sunt ca şi-o alună

Ce-ţi dă hrană de-i şti taina s-o desfaci,

Când descoperi că de miez dulce e plină;

Şi citind-o simţi că sufleteşte te refaci…

    Sunt încredinţat că Duhul lui Dumnezeu mi-a atins buzele, inima şi mintea, îndemnându-mă să pun cuvintele în mişcare, într-o aventură spirituală ce-mi dă bucuria ritmului şi muzica infinitului! Ceva, în sufletul meu, îmi spune mereu că Dumnezeu mi-a luat voinţa, sensibilitatea spirituală şi capacităţile intelectuale în grija Sa, ca să mă purifice de tot ce este străin Cerului: de zgura egoismului, de frică şi de necredinţă. Când am înţeles taina divină, mi-au izvorât din inimă valuri de poezie şi proză, de fericire şi bucurie… Şi am văzut Lumina în Curcubeul divin!…

 

     Cuvintele sunt pentru mine

     ca sângele ce-mi curge prin vine,

     ca aripile de pasăre-n zbor,

     ca şuieratul de vânt călător,

     ca razele jucăuşe de soare

     ce mă-ncălzesc şi-mi dau alinare,

     cu viaţa fericită în sărbătoare…

 

     M-am născut într-o familie de creştini români, din nordul Ardealului, şi mi s-a imprimat în memorie grija bunicii dinspre mama, ca să-mi strecoare în sufletul meu de copil credinţa în Dumnezeu. Această credinţă a prins rădăcini, ca un mirabil bob de grâu, aruncat într-un pământ primitor. Bobul credinţei în Dumnezeu a încolţit şi a crescut în sufletul meu… Acest bob al credinţei a crescut, ca un pom al vieţii ce a înverzit şi a înflorit, iar bobocii de floare din el sunt gata să se jertfească de dragul rodului ce a ajuns la timpul culesului… Din acest pom înverzit, s-a ivit proza şi poezia, cu fericirea şi bucuria…

     Pătrund în sanctuarul poetic cu sufletul senin, deschis pentru lumină şi şoaptă divină… Sunt însoţit de Îngerul cu aripile albe ce-mi inspiră gândul şi-mi netezeşte cutele sufletului, dându-mi pacea sfântă a Cerului şi fericirea Misterului, într-o viaţă cu ceaţă, cu soare şi lumină, cu noapte şi dimineaţă… Calea-i adesea stopată cu pietre colţuroase ce-mi produc răni nevăzute de ochii de tină, dar am înţeles că fără de jertfă nu pot să ajung în Lumină… Şi merg fericit înainte spre eterna odihnă, scriind cu bucurie proză şi poezie, apărută în ziare sau reviste, sau în volumele: „Singurul meu drum”, „Misterul sufletului”, „Fericirea divină”, „Bucuria mântuirii”, „Paşi spre fericire”.

    Ca scriitor, profesor, teolog sau jurnalist, caut să transmit chemarea la credinţa în Dumnezeu şi îndemnul la o viaţă liniştită şi fericită.

        Sunt un scriitor creştin şi scriu în limba moştenită de la părinţii mei, iar aceştia o aveau ca tezaur de la strămoşii lor. Scriu în limba română, care a devenit „ţara mea în primăvară” ce am luat-o cu mine, ca s-o am printre străini şi să gândesc, să citesc, să mă răcoresc, când dorul de acasă mă învăluie în nostalgie şi-mi apare cireşul cu florile lui albe, din copilărie…

 

         Eu nu ştiu dacă, vreodată, voi vedea

         Aşa de frumoasă şi delicată poezia mea,

         Ca florile dalbe de cireş zâmbind pe ram,

         Acolo, în grădina mea dragă de ardelean!

 

          O, floare albă, de cireşi,

          De unde vii? De unde ieşi?

          M-ai fascinat şi m-ai vrăjit;

          Şi-ncerc mereu să te imit!…

 

    Aş dori ca tot ce scriu, în versuri sau în proză, să fie o fereastră deschisă către eternitate şi o reîntoarcere la Adevărul lăsat de Dumnezeu; şi la o viaţă curată şi sfântă. Poeziile şi proza mea sunt o chemare la speranţă şi la credinţa în mai bine; şi la posibilitatea recuperării din lumea de tină, prin atingerea idealului de lumină, în fericirea eternă cu Dumnezeu!

 

          Eu sunt poetul sufletului şi mult doresc

          Ca fiecare cuvânt ce-l scriu sau îl rostesc

          Să-ţi aducă aminte că eşti creat un unicat;

          Şi-n tine găsesc, oricând, ceva minunat…

 

           Eu sunt poetul sufletului şi îţi ofer speranţele noi

           Ce le iei din gânduri, idei, sentimente, aflate-n poeme,

           Redate-n cuvinte de aur, de-argint şi de fier, în şuvoi,

           Ca să-ţi rămână în minte în viaţa ta de chiriaş de vreme!