Comuna Brebu este situată în partea de nord-vest a judeţului Prahova, în apropiere de oraşul Câmpina, într-o zonă care atrage mii de turişti, datorită obiectivelor turistice: Complexul „Curtea Domnească”, Muzeul Medieval al Armelor, cât şi datorită peisajelor pitoreşti şi aerului proaspăt şi curat.
 Fiind situată într-o zonă deluroasă, localitatea se mândreşte cu o producţie foarte mare  de fructe de pădure, cât şi de fructe obţinute de la pomii cultivaţi în livezi şi în curţile oamenilor.

 Printr-o iniţiativă lăudabilă şi originală a Asociaţiei „Cele mai frumoase sate din România”, în colaborare cu Primăria comunei Brebu, cât şi cu Media Link Business, în acest an în zilele de 27 şi 28 august, în localitatea Brebu a fost organizată prima ediţie a „Festivalului Dulceţii, Compotului şi Sucului Natural”, ce a avut ca scop evidenţierea şi valorificarea potenaţilului turistic, economic şi cultural al comunei, într-o atmosferă de sărbătoare şi voie bună.

 În mod simbolic activitatea s-a desfăşurat în livada Primăriei şi a început prin intonarea „Imnului” Festivalului Dulceţii, Compotului şi Sucului Natural de către Mihai Onilă: „Dimineaţa m-am trezit/Mândra nu-i cu mine./Cred că a plecat în lume./Dar destul m-am necăjit/Merg în sat la mine/Şi-oi mânca câteva prune.//Cum merg eu pe lângă râu,/Pe drum, pe cărare/Se aude zarvă mare./Oamenii se pregătesc/ Şi umplu borcane/Pentru-o mare  sărbătoare./, Refren: „Vino să te îndulceşti/Cu aromele regeşti,/Să ştii pentru ce trăieşti./Festivalul cu sirop,/Cu dulceaţă şi compot/Nu se pierde niciun strop./Hai la Brebu, haide,măi române,/Vino şi tu lângă mine./Festivalul cu sirop,/ Cu dulceaţă şi compot/Anul ăsta ai noroc.//Numai ce ajung la târg/Lumea-i adunată./Şi aromele mă-mbată./Lângă casele domneşti/Oamenii se-adună/Să vândă dulceaţa bună./Stau în colţ lâng-o tejghea/Nu-mi vine a crede/ Văd pe mândra mea cum şede./A venit şi ea la târg/Cu sirop de soc/Să ne aducă noroc.//Refren//Brebenii-s popor de daci/Au lăsat  moştenire/Obicei plin de iubire./Au lăsat ca amintire/Un sirop de vară/Dulceaţa de odinioară./Festivalul ne aşteaptă/Hai cu mic, cu mare./E un dar pentru fiecare./Cu dulceaţă şi compot/Şi cu suflet bun cu tot./La anul cu drag mă-ntorc.” (preluat de pe www.google.ro)
Cu fineţe şi rafinament gospodine harnice şi pricepute din comuna Brebu: Iorga Maria Sanda, Ion Iulia, Marcu Severina, Nuţu Gabriela, Istrate Monica, Brătoianu Mihaela, Chivu Elena Virginia, Pavelescu Claudia, Neagoe Rodica, şi-au împodobit tarabele cu macaturi şi ştergare tradiţionale, crenguţe de cătină şi de soc, plante reprezentative pentru comuna Brebu, şi au expus pe ele o varietate de dulceţuri, gemuri, compoturi, sucuri naturale, care mai de care mai îmbietoare şi mai originale.
Pe lângă dulceţurile şi compoturile tradiţionale din vişine, cireşe dulci sau amare, nuci verzi, gutui, pere, mere, căpşuni,  zmeură, zarzăre, prune, magiun, cumpărătorii au avut posibilitatea de a achiziţiona şi produse mai puţin obişnuite, precum dulceaţa, pelteaua, şerbetul, siropul din cătină, soc, coarne, dulceaţa de rubarbăr, specifice comunei Brebu, dulceaţa de dovlecei, dovleac turcesc, coji de pepene verde, gogonele verzi, alune de curte, afine, vinete, portocale, nectarine  sau dulceţuri obţinute prin combinaţii neobişnuite de fructe şi legume: roşii coapte cu morcovi, castraveţi cu miez de floarea-soarelui, soc cu miez de floarea-soarelui, morcov cu lămâie, vinete cu alune şi nuci, dovleac cu stafide, pepene galben cu stafide, portocale cu stafide, miez de pepene verde şi roşii coapte, nectarine şi pepene galben etc.
Fiecare gospodină venită la târg a pregătit sub ochii vizitatorilor dulceaţa sau siropul preferat şi au avut loc degustări din delicioasele produse.
Vom reproduce în cele ce urmează câteva reţete, menţionând în paranteză, la sfârşit numele gospodinei care ne-a dat reţea respectivă.       
Dulceaţă de gogonele verzi
Gogonelele se opăresc în apă clocotită, se fierb puţin, se răcesc cu apă rece, se cojeşte pieliţa, se taie feliuţe. Se pun în sirop pregătit din 1 kg. de zahăr şi 200 ml. de apă. Se fierbe totul la foc mic. Când dulceaţa este gata se pune fierbinte în borcane acoperite întâi cu o folie de plastic şi după aceea cu capacul. (Ion Iulia)
Dulceaţă din roşii coapte şi miez de pepene verde
Sunt necesare aproximativ 2-3 kg. de miez de pepene roşu, 2-3 kg. de roşii lunguieţe, decojite şi fără seminţe, tăiate feliuţe ca gogoşarul. Atât peste miezul de pepene, cât şi peste roşii se pune zeama de la câte o lămâie.
Siropul se pregăteşte dintr-o cantitate de zahăr aproape egală cu cea de fructe (4 kg. de zahăr la 5 kg. de fructe), 1 lămâie tăiată în feliuţe subţiri, apă foarte puţină sau sucul lăsat de miezul de pepene, legate foarte bine. Se adaugă roşiile şi după 10 minute pepenele. După ce se răceşte, se adaugă vanilie şi cuişoare şi se pune în borcane. (Neagoe Rodica, sat Mănăstirei, comuna Brebu)
Dulceaţă de dovleac
Se iau dovlecei maturizaţi, de preferat recoltaţi în luna octombrie când s-a eliminat apa din ei sau culeşi mai devreme şi ţinuţi în beci. La 1 farfurie cu vârf de cubuleţe se adaugă sirop pregătit din 1 kg. de zahăr şi 2 pahare de 200 ml fiecare cu apă vara şi 3 pahare iarna şi aproximativ 2 lămâi mici, date prin maşina de tocat carne, cu coajă cu tot. Se fierb la foc mic şi se mestecă din când în când până dovleacul capătă aspect puţin sticlos. Înainte de a se stinge focul se adaugă 2-3 plicuri cu zahăr vanilat. (Chivu Elena Virginia, sat Pietriceaua, comuna Brebu)
Dulceaţă din coajă de pepene verde
Se curăţă pepenele de coajă în aşa fel ca să rămână puţin miez roşu, se taie cubuleţe cam de 1 cm, se împietresc în apă cu oţet: 1 kg de pepene, 1 litru de apă, 30 ml oţet şi se lasă cam o jumătate de oră. Se scurg, se clătesc sub jet de apă rece, se scurg foarte bine. Se face un sirop din 1 kg. de zahăr, 700 ml de apă, se adaugă pepenele şi se fierb. (Pavelescu Claudia, sat Pietriceaua, comuna Brebu)
Dulceaţă de rubarbăr
Se cojeşte tulpina de rubarbăr, se taie bucăţi de 1 cm., care se fierb într-un sirop foarte gros pregătit din 800 de grame de zahăr pentru 1 kg. de coji. (Ion Iulia)
Dulceaţă de soc
Pentru pregătirea dulceţii de soc sunt necesare: 1 kg. de fructe de soc foarte bine coapte (când codiţele au culoarea violacee), 1 kg. de zahăr, ½ lămâie de mărime medie, 200 g. apă. Se leagă un sirop din apă şi zahăr, se pun fructele şi feliuţe subţiri de lămâie, se fierb aproximativ 30 de minute. (Nuţu Gabriela)
Dulceaţă de pere 
Se curăţă perele de coajă şi de sâmburi, se taie cubuleţe foarte repede ca să nu se oxideze, se pregăteşte siropul din 1 kg de zahăr, 1 ceaşcă de apă, 2 lămâi potrivite ca mărime şi se fierbe până apare o bulă mare deasupra, se adaugă 2 lămâi potrivite ca mărime, se mai dau 2-3 clocote, se pun fructele şi se fierb la foc mic până se leagă. Se pune fierbinte în borcane. Se acoperă borcanele cu pături timp de 24 de ore. (Ion Iulia)
Dulceaţă de cătină
Se pregăteşte siropul dintr-un kg. de zahăr, 1 pahar de apă, 1 lămâie, se adaugă 1 kg de fructe de cătină galbenă şi se fierb până se obţine consistenţa dulceţii. (Marcu Severina)
Sirop de cătină
Se pregăteşte un sirop din 4 kg. de zahăr şi 1,5 kg. de apă, se răceşte şi se adaugă 1,5 kg. de pulpă de cătină obţinută la storcător, nu se fierbe, se pune în sticle, se capsează şi se păstrează la rece. (Iorgu Maria Sanda)
 Pastă de afine
Se prepară din pulpă de afine rămasă de la pregătirea sucului de afine. La un volum de 1 kg. de pulpă de adaugă aprox. 300 de grame de zahăr şi se fierb până ajung la consistenţa magiunului. (Brătoianu Mihaela)
Reprezentative pentru comuna Brebu sunt dulceaţa de soc şi cea de cătină. 

 
Prin calitatea şi diversitatea produselor aduse la târg femeile din comuna Brebu  au dovedit spirit gospodăresc, chiverniseală, imaginaţie, isteţime, dorinţă de a pregăti mâncăruri naturale şi sănătoase.
Firma Sonimpex Topoloveni, judeţul Argeş, i-a atras pe cumpărători cu produse ecologice: dulceaţă de vişine, de cireşe negre, de afine, magiun de prune, pregătite după metode originale: fără foc, în cazane de inox, cu pereţi dubli, prin care circulă aburi.
Magiunul este pregătit fără zahăr, din cinci soiuri de prune, iar pentru prepararea dulceţii de afine folosesc suc de mere în loc de zahăr.
Magiunul de prune este singurul produs din România, din peste 2500 de produse tradiţionale,  care are protecţie ecologică.
Dulceţurile pregătite de firma Sonimpex sunt apreciate atât în ţară, cât şi în străinătate, fiind premiate doi ani consecutiv la Bruxelles de Institutul de Gust şi Calitate, testarea făcându-se de către 60 de lucrători din sistemul restaurantelor cotate în Ghidul Michelin.
În perspectivă vor să pregătească şi zacuscă de vinete ecologice.
Revista „Click Poftă bună” oferă reviste vizitatorilor, face demonstraţii de pregătire de produse culinare originale în faţa turiştilor.
 Astfel au pregătit tort rapid Mariana pentru care sunt necesare: 300 grame de biscuiţi măcinaţi, 1 pachet margarină Rama Maestro de 250 g., 50 g. zahăr pudră (aproximativ 3 linguri), 2 linguri cacao, 3 linguri lapte din care au făcut un blat peste care au pus un strat de gem acrişor şi o cremă pregătită din 2 pachete de cremă Caramel şi 1 pachet de gelatină.
Au fost puse într-o formă de tort, ţinute la frigider 3-4 ore şi înainte de a fi consumate, deasupra au fost ornate cu cireşe din dulceaţă.
La acest festival a fost lansată reţeta de dulceaţă din ceapă roşie pentru pregătirea căreia este nevoie de 1 kg. de ceapă roşie, 400 g de zahăr, 300 ml vin roşu, 100 ml oţet balsamic, 5-6 linguri de ulei, 1 lămâie,  condimente: coriandru nemăcinat, nucşoară, scorţişoară, chimen.
Se curăţă ceapa, se taie felii nu foarte groase, se stropeşte cu zeama de la o lămâie.
Într-o cratiţă încinsă se pune uleiul, se caramelizează 5-6 linguri de zahăr, se adaugă ceapa şi se căleşte puţin până devine sticloasă. Se adaugă vinul, oţetul, restul de zahăr, condimentele şi se fierb la foc mic până obţin consistenţa dulceţii. Se foloseşte ca garnitură pentru fripturi.
Fabrica de margarină Rama  a oferit vizitatorilor sandvişuri pregătite cu margarină şi dulceaţă şi o reţetă de margarină de casă pentru obţinerea căreia sunt necesare 20 g grăsime de palmier, 2 linguri de ulei de măsline, de floarea-soarelui sau rapiţă, 2 linguri de lapte sau de apă, 2 linguriţe de gălbenuş de ou, sare, zeamă de lămâie, după gust, verdeaţă.
Se topeşte grăsimea de palmier la baie de aburi sau microunde, se amestecă cu uleiul pe baie de aburi cu gheaţă (un bol cu apă în care s-au pus bucăţi de gheaţă), se amestecă într-o singură direcţie ca maioneza. Când capătă consistenţă cremoasă, se scoate bolul mic din baia de apă cu gheaţă, se adaugă gălbenuşul şi laptele. Se amestecă până capătă consistenţa margarinei. Se adaugă zeamă de lămâie, sare, condimente după gust. Se lasă 5 minute la frigider, se consumă timp de 3-4 zile.         
 La acest festival judeţul Prahova îşi arată măiestria şi în ceea ce priveşte sortimentele de vin obţinute din podgoriile proprii, după reţete originale.
 Astfel Cramele Hollewood, fostul Vinalcool Ploieşti, au adus sortimente de vin din gama Prahova: Prahova Valley, 3 categorii: sec, demisec, brut, produs de fermentaţie naturală, în sticlă, în pivniţele Rhein Azuga, Prahova Valley, Merlot, vin alb demisec, Prahova Reserve, vinuri corpolente, ţinute 12 luni în baricuri (butoaie), gama Dreamer, vin spumant, vin roşu demidulce şi demisec.
 Din expoziţia Cramelor Hollewood nu au lipsit nici cockteilurile slab alcoolizate, cu diferite arome: ananas, nucă de cocos, pepene roşu şi berea cu ghimbir.
 Sărbătoarea de la Brebu şi-a propus să ofere o imagine complexă a preocupărilor oamenilor din zonă, ceea a făcut ca în spaţiul din livada Primăriei să îşi facă apariţia şi colecţionarii şi meşterii populari. 
  Astfel Maria Dilimoţ, în vârstă de 73 de ani, din localitatea Pietriceaua, împreună cu nora ei, Dilimoţ Eugenia, şi-au încântat vizitatorii cu o expoziţie de etnografie, foarte bogată.
 Maria Dilimoţ este poet popular, foarte talentat, pasionată de meşteşuguri tradiţionale precum: ţesut, cusut, croşetat, de tot ceea ce înseamnă artă şi tradiţie populară în localitatea natală.
 Asemenea altor femei de vârsta dumneaei, din Pietriceaua, a ţesut covoare, postav, zeghe „dimie pentru costume ciobăneşti” din lână neagră, de pe oaie, nevopsită, preşuri, plăpumi, pânză de casă, din bumbac.
 Şi-a vopsit firele numai în culori naturale, obţinute din frunze de ceapă, de gutui, flori de tei, coajă de anin, coji de nucă verde, de mesteacăn.
Modelele preferate sunt florale şi geometrice. Tehnicile de lucru sunt în furculiţă (brăzişori, potcoavă), ales printre vergi, ales cu mâna, ţesut în patru iţe.
Acasă are o colecţie foarte bogată de obiecte tradiţionale, din care la târg aduce numai o parte, printre care pot fi menţionate: ştergare ţesute în război, cu motive florale mai ales de culoare roşie, motive florale geometrizate şi motive zoomorfe: cerbi, cocoşi, costumul popular femeiesc, alcătuit din
ii cusute cu modele foarte vechi, cu fluturi şi mărgele, în mătase şi bumbac, fotă ţesută în război, cu diferite modele: cu aplicaţii de lame, fond negru cu modele geometrice, de culoare albastră, ţesute cu speteaza, fond negru cu motive florale roşii, ţesute cu speteaza, fond negru cu motive florale dispuse longitudinal, cu bordură de culoare galbenă, fond maro, cu motive florale geometrizate, de culoare crem, cu lamé, maramă din borangic, cusută cu arnici, veche de peste 130-140 de ani, hondroc de damă,negru, ţesut din lână, şorţul de sărbătoare, purtat peste fustă, confecţionat din pânză de casă, cu flori în nuanţe de roşu, verde, roz, galben, albastru, bleu, delimitate cu  broderie laterală, basmale vechi, negre, cu flori. 
Costumul popular, bărbătesc este alcătuit din: cămaşă din pânză albă, ţesută în război, cu motive florale pe guler, pe mânecă şi la piept, cioareci albi din lână, ţesută în război, fustă albă, ţesută, cu broderie albă, cusută cu acul.
Costumul ciobănesc, ţesut din lână sârbă „naturală, nevopsită”, cămaşă, vestă, pantaloni cusuţi, pană. Glugă din 1940, ţesută din lână, purtată de ciobani pe timp de ploaie, ciorapi din lână, făcuţi cu igliţa. 
Obiecte de uz casnic: procoiţă „plapumă foarte veche” din 1860-1870, ţesută în gherghef, din lână toarsă foarte gros „îndrugată”, pregătită la dârstă şi la piuă la Brebu şi pe Valea Doftanei, faţă de masă veche de peste 100 de ani, din pânză ţesută, cu modele viţă-de-vie şi struguri, brodate în croşetă, măsuţa tradiţională cu scăunele, bol din lemn din care mâncau ciobanii, ulcior, ceşti, solniţă din lemn, răvan pentru ras brânza de burduf, găleată pentru muls oile, piuliţă din lemn pentru pisat usturoi cu pisălog de piatră, copaie, căpistere de ţinut mălai pe capacul sobei şi obiecte de ţesut: mosoare, spetează, roată de tors lâna, meliţă.
Vizitatorii i-au cerut să le vândă obiecte, dar în ciuda dificultăţilor materiale prin care trece, Maria Dilimoţ a refuzat, deoarece în aceste obiecte sunt adunate sufletul moşilor şi strămoşilor ei, cât şi întreaga ei viaţă petrecută în muncă şi în respectul pentru tot ceea ce înseamnă mod de viaţă autentic românesc.
Marin Vasile din Brebu, meşter popular, expune obiecte religioase, sculptate în lemn: icoane, cruci, troiţe.
Boroiu Mihai, profesor, este specializat în pictură în ulei, grafică, acuarelă, pictură pe sticlă, sculptură, design interior. În expoziţia dumnealui pot fi admirate: picturi statice, flori, peisaje, ilustraţii de carte şi sculpturi tradiţionale şi moderne: troiţe, torsuri (trupuri de femei şi bărbaţi), păsări.
Printre performanţele profesorului Mihai Boroiu pot fi amintite posibilitatea de a lucra simultan două tablouri în acelaşi timp, unul cu mâna stângă şi unul cu mâna dreaptă, înregistrarea în Guiness Book cu cea mai mare pensulă lucrată din lume, cu o lungime de 4,50 m. şi o greutate de 50 de kg.
Negoescu Danilov, din Câmpina, este colecţionar şi negustor de obiecte de artă. A avut pasiunea de a colecţiona obiecte vechi de artă de la vârsta de 15 ani şi are acasă un adevărat muzeu alcătuit din peste 3000 de cărţi, 32 de tablouri din Câmpina veche, 1880-1950, icoane, tablouri, vase din lut, bronz, argint, aramă etc. La târg aduce câteva antichităţi din care ne reţin atenţia, în mod deosebit, o casetă metalică în care se ţineau banii, o piuliţă din bronz, un vas pentru păstrat anafora, confecţionat din lemn, având o cruce pe capac.
În spaţiul de lângă Biserica Domnească, protejat parcă de marii voievozi ce au trecut pe aici ca şi de spiritul sacru al acestui lăcaş, într-o atmosferă plăcută şi relaxantă, pe o scenă în aer liber,  s-a desfăşurat un spectacol muzical, plin de viaţă, ce a atras atât ansambluri prahovene, precum: „Brebenelul” al Şcolii Nr. 1 din Brebu, „Floare de Corn” din localitatea Cornu, „Alunelul” din Aluniş, „Doftăniţa” din Valea Doftanei, cât şi din alte zone ale ţării: „Poarta Dorului” din Bran, „Lăutarii” de la Teleorman, Grupul Alesis. Spectatorii adunaţi aici au putut fi încântaţi şi de măiestria soliştilor vocali: Bucura Ştefania, Andreia Istrate, Elena Dan, Nicoleta Drăghici, Gheorghe David, Ioana Oprea, Octavian Popa, Ionela Bran, Mihai Onilă, Mihaela Cosoi. O interpretare complexă şi de-a dreptul senzaţională le-a oferit spectatorilor Gelu Voicu din Ansamblul „Lăutarii”, prin interpretările multiple: vocală şi instrumentală, la cimpoi, caval, ocarină, trişcă, fluier simplu sau gemănat.
Pe lângă artiştii în devenire, locuitorii comunei Brebu au putut beneficia şi de talentul şi măiestria artistică a unor voci consacrate, desprinse din rândurile lor, precum: Alina Negoiasa, fostă Ichim, membră a Grupului Alesis şi Ofelia Florica Haranguş.
Din repertoriul Grupului Alesis pentru legătura cu locurile natale, vom reproduce cântecul „Sârba de Prahova”, muzică şi versuri de Romeo Negoiasa:
„Prahovă, te naşti în stâncă/Şi pleci la vale spre luncă./Duci în lume doruri grele,/Dar şi dorurile mele./
Prahovă mi-ai fost surată,/Mi-ai fost mamă,/Mi-ai fost tată./Mi-ai vegheat cu dărnicie/Anii din copilărie./
Refren: Prahova în valuri poate/Să tot ducă mai departe, of, of,/Toate cântecele mele/Şi iubirea mea cu ele./Prahovă, îţi dăruiesc/Cântecul ce-l preţuiesc, of, of/Tu îl duci în depărtare/Până la marea cea mare.// Cât în lume-aş colinda/Tot mai dulce-i Prahova./Aici în vatra străbună/Oamenii mi-au pus cunună./De-aici din inima ţării/Să se-audă în largul zării/Cântecul ce-l dăruiesc/Neamului drag românesc./Refren…”
 Ofelia Florica Haranguş a moştenit din familie patima cântecului, bunicul ei Traian Barbu fiind creator de titere. În repertoriul ei se află şi cântece învăţate de la mama ei: „Trandafir crescut la poartă”, „Se aud câinii lătrând”, „Of, Mărie, Mărioară”, cât şi cântecul „Vine trenul din Ardeal” învăţat de la bunicul Traian Barbu: „Vine trenul din Ardeal încărcat cu militari./Toţi militarii râdeau, numai Ionel plângea.// Mi-l întreba un colonel: De ce plângi, măi Ionel?/ Ori ţi-e grea arma-n spinare,/Ori ţi-e dor de acasă tare?// Nu mi-e grea arma-n spinare,/Ci mi-e dor de acasă tare,/Că am lăsat trei surioare şi-o mândruţă ca o floare./Pe măicuţa stând în prag şi cu lacrimi pe obraz.//”
 Deşi mai slab reprezentată, muzica modernă a adus pe scenă o solistă originară din comuna Brebu, Adelina, în interpretarea căreia spectatorii au putut asculta cântecele: „De la mine la Ploieşti” şi „Căruţă cu cai”.
Festivalul Dulceţii a reuşit să îşi încânte vizitatorii prin desfăşurarea sa într-un spaţiu ce îmbină vestigiile trecutului, cu prospeţimea şi puritatea aerului, cu bogăţia şi rafinamentul produselor culinare, cu hărnicia, priceperea şi omenia locuitorilor, cu dorinţa lor de a-şi păstra tradiţiile fie culinare sau etnografice, cât şi cu vioiciunea şi originalitatea cântecului popular românesc.
Să sperăm că această sărbătoare a reuşit să pună piatra de temelie a unei industrii de valorificare a fructelor  în localitatea Brebu şi că va reuşi să atragă an de an produse cât mai aromate, originale şi apetisante, artizani, colecţionari, solişti vocali şi instrumentali, turişti, cumpărători şi admiratori, atât din ţară, cât şi din străinătate.