Pe lângă sărbătorile străvechi, ca în majoritatea localităţilor ţării şi în judeţul Argeş, după 1990, au apărut sărbători noi, precum cea de la Lereşti, în apropiere de Câmpulung Muscel, dedicată unui produs culinar tradiţional, specific zonei Muscelului, covrigii cu ou.
Anul acesta sărbătoarea se află la cea de-a patra ediţie şi s-a desfăşurat, în mod simbolic, cu o duminică înainte de Înălţarea Domnului,  pe data de 29 mai, în pensiunea Amada din Lereşti, cât şi pe platoul situat în spatele acesteia.
În cinstea acestei sărbători doamna Elena Marin, localnică în vârstă de 58 de ani, posesoarea unei colecţii de 300 de obiecte de artizanat local, a organizat  în incinta pensiunii o expoziţie de etnografie ce ne creează o puternică impresie de viaţă, datorită culorilor vii, cu nuanţe de roşu, roz, lila, mov, cât şi amabilităţii cu care suntem întâmpinaţi de organizatori.
 Mesele tradiţionale sunt bogat împodobite cu feţe de masă cusute cu acul, macaturi ţesute în război, oale de lut, obiecte de lemn: linguri, suveici, butoiaşe, cât şi produse culinare tradiţionale, specifice marilor sărbători religioase: ouă roşii, covrigi cu ou.
 Împletirea creativităţii materiale cu cea spirituală, dorinţa Lereştiului de a-şi evidenţia talentele, au făcut ca pe una din mese, printre farfurioare cu lumânări, să se afle expoziţia de pictură “Omul în comuniune cu natura” a Mădălinei Dumitrescu, fiică a satului. Cele mai multe picturi îi sunt dedicate femeii, ca simbol al vieţii şi renaşterii.   
Pe o faţă de masă sunt cusute numele organizatorului festivalului, Asociaţia “Alunelul” Lereşti, cât şi denumirea sărbătorii, Festivalul Covrigilor cu Ou, ediţia a IV-a.
Privirea ne este puternic impresionată de ştergarele cu motive florale şi păsări, cusute în gherghef, cu ac persian, cu dragoste, pricepere şi migală de către femei şi fete harnice din localitate şi împrejurimi şi păstrate cu grijă din generaţie în generaţie.
Nu lipsesc costumele tradiţionale de copii, costumul de femeie alcătuit din fotă ţesută cu motive geometrice şi florale, ie cusută cu fir albastru, culoare specifică Lereştiului, maramă de borangic, cămăşile bărbăteşti de noapte, din pânză topită, cu broderie albă sau albastră. 
 Însăşi doamna Elena Marin, posesoarea expoziţiei, vine îmbrăcată la această sărbătoare într-un impresionant costum popular, cusut de mama dumneaei, cu peste 80 de ani în urmă.
 Într-o ambianţă atât de plăcută şi de atrăgătoare, covrigii cu ou plasaţi discret pe mese, devin şi mai îmbietori şi ne trezesc şi mai mult curiozitatea de a afla secretul pregătirii lor pe care ni-l dezvăluie cu multă amabilitate domnul profesor Oană Ion, care a studiat îndelung localitatea Lereşti sub raport etnografic şi istoric, cât şi doamna Bucurenci Nicoleta, în vârstă de 58 de ani, la casa căreia ajungem însoţiţi de către domnul profesor pentru a vedea unul din puţinele cuptoare din sat care au mai rămas funcţionale pentru coacerea covrigilor.
 Doamna Bucurenci Nicoleta, gospodină harnică şi pricepută, pregăteşte covrigi cu ou de la vârsta de 16 ani după o reţetă străveche, învăţată de la una din specialistele satului,Veta Poştoacă,  şi este dispusă să continue această activitate câte zile va mai avea, stând în genunchi, în cazul în care din cauza bătrâneţii nu se va mai putea deplasa.
 Cu multă generozitate, fără teama că îi vom fura meşteşugul, ne dezvăluie secretul pregătirii acestui produs culinar, unic, pentru realizarea căruia sunt necesare 45 de ouă, 4 kilograme şi jumătate de făină, o jumătate litru de ulei, 1 kilogram de zahăr, 4 linguriţe de sare, 4 linguriţe de leşie de fag, 2 lămâi, esenţă de rom, 40 grame drojdie, praf de copt, amoniac.
Marele secret este cel al frăgezirii cu rom, ţuică amestecată cu rom sau leşie de fag obţinută după reţete tradiţionale, muscelene, dintr-o lingură cu vârf de cenuşă de fag adăugată la o cană de apă fiartă, al coacerii în cuptor încins, pe vatră, după ce s-a scos jarul obţinut din lemne de brad, cât şi al muncii neîntrerupte din momentul începerii frământatului până se termină coptul. Timp de aproximativ două săptămâni cât durează pregătirea covrigilor cu ou, cuptorul gazdei noastre, ca şi cele ale altor gospodine din sat funcţionează neîncetat.
În viaţa comunităţii muscelene, scopul iniţial al pregătirii covrigilor cu ou asociază cultul vieţii cu cel al morţii. Ei se pregătesc în preajma marilor sărbători religoase, Crăciunul, Paştele şi Rusaliile şi se împart  pentru pomenirea morţilor, la Paşti asociaţi cu ouă roşii şi de Rusalii cu vase cu mâncare.
Pentru localnici reprezintă pâinea binecuvântată a cărei pregătire este precedată de purificarea casei şi a cărei frăgezime este cu atât mai mare, cu cât trece mai mult timp de la pregătirea ei.
În viaţa omului modern, covrigii cu ou au început să devină hrană de zi cu zi şi, în afara comunităţilor săteşti unde funcţia de ritual nu a dispărut, să fie pregătiţi tot timpul anului şi în cofetării.
În fiecare an organizatorii îşi propun premierea celor mai reuşiţi covrigi cu ou prin organizarea de concursuri în cadrul Festivalului de la Lereşti la care în acest an au participat gospodine din localităţile: Bilceşti, Câmpulung, Voineşti, Dragoslavele, Rucăr, Bughea de Sus, Stoeneşti.
Pe o scenă în aer liber, formaţii de dansuri populare, alcătuite din copii şi adolescenţi de la Şcoala Generală  din Lereşti, Şcoala Naţională „Oprea Iorgulescu” din Câmpulung, Şcoala „Nanu Muscel”,  „Căluşarii” din Câmpulung, „Oratia” de la  Podul Dâmboviţei, „Izvoraşul” din  Bucureşti, au adus un elogiu cântecului, dansului şi portului popular românesc, impresionant prin vitalitate, armonie şi culoare.
Elevi de la Şcoala „Sfântul Iacob” din Văleni au interpretat scenete caragialiene, iar doamna învăţătoare Pâtea Anca, instructor al Ansamblului „Oratia” de la Podul Dâmboviţei, a prezentat portul popular muscelean.
Lereştenii adunaţi la festivitate sunt mândri de fiii satului veniţi să îi încânte în moment de sărbătoare, instrumentişii Knejnik Monalisa şi profesorul Ştefan de la Şcoala de Artă „Carol I” Câmpulung, cât şi cele două flori tinere şi îmbujorate, solistele vocale, Alina Neacşu şi Rebeca Simion, a căror valoare a fost deja recunoscută prin premiile obţinute la concursuri naţionale.
 Copiilor veniţi să participe la această sărbătoare li s-au oferit gratis plimbări pe ponei de către Centrul de Agrement de la Nămăieşti.
Sărbătoarea de la Lereşti este un semn de recunoştinţă a localnicilor faţă de sacrificiul Mântuitorului, faţă de înaintaşii care le-au dat viaţă şi i-au învăţat meşteşugul coacerii pâinii, al împodobirii straielor şi locuinţelor, al cântecului şi dansului popular, al mândriei valorilor autohtone, al dorinţei de a trăi momente de linişte şi bucurie, de a prelua, continua şi îmbogăţi tradiţii străvechi în forme noi, de a înscrie noi pagini în marea carte a sufletului românesc.