Indiferent de ce religie sunt creştinii din Ploieşti au întampinat naşterea  Mântuitorului prin curăţenie materială şi spirituală, post, rugăciune, intonarea de colinde, împodobirea caselor, a străzilor, a parcurilor.
O frumuseţe divină s-a aşternut peste oraş unde ploieştenii s-au putut bucura de ieslea naşterii lui Iisus, Orăşelul Copiilor din care nelipsită este Casa lui Moş Crăciun cel venit să împartă daruri, de feeria nocturnă realizată de miile de beculeţe aprinse în Parcul Central, pe bulevardele principale  şi în cartiere.
Darurile muzicale s-au revărsat asupra ploieştenilor mai mult ca oricând.
 Concerte de colinde, de muzică simfonică şi populară, obiceiuri tradiţionale, piese de teatru, au fost prezentate în biserici, în sălile de spectacol şi în aer liber.
 La Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, cât şi pe scena în aer liber din Parcul Central s-a jucat piesa de teatru „Noapte magică”, dramatizare după o operă literară de Charles Dickens.
La Casa de Cultură a Sindicatelor Corul „Doxologia” al Protoieriei Ploieşti  şi un grup de elevi de la Colegiul „Jean Monnet” din Ploieşti au oferit spectatorilor un concert de colinde religioase, poezii şi scenete.
Protoiereul Ştefan Muşat a numit-o seară sfântă, specială, o lecţie duhovnicească ce a avut ca scop dorinţa de a transmite un mesaj al luminii, al adevărului şi al sfinţeniei.
Toţi cei prezenţi au spus în cor rugăciunea „Tatăl nostru”.
Preotul Ştefan Muşat le-a vorbit spectatorilor despre relaţia dintre naşterea lui Iisus, colinde şi îngeri, despre mesajul sfânt al colindelor.
După ce au fost interpretate colinde precum: „Coborât-a coborât”, „Colindul Sfântului Andrei”, „Steaua sus răsare”, „Domnuleţ şi domn din cer”, „Cântec de stea”, „Seara-i bună a lui Crăciun”, „Noi în seara de Crăciun”, „Catavasiile Naşterii Domnului”, „Doamne miluieşte-ne,” „Dimineaţa de Crăciun”, sala a vibrat de vocea  armonioasă şi mângâietoare a preotului Ştefănescu Laurenţiu şi toţi cei prezenţi s-au bucurat de urările cântecului „Mulţi ani trăiască!” intonat de corul „Doxologia”.
Episcopul Vasarnufie Prahoveanul  a rosit cuvinte de învăţătură creştină, amintind de necesitatea pregătirilor sufleteşti pentru întâmpinarea naşterii Mântuitorului, prin post, spovedanie, împărtăşanie, de sacrificiul făcut de Iisus care s-a întrupat şi a suferit frigul, foamea, biciuirea, răstignirea pentru iertarea păcatelor noastre şi împăcarea omului cu Dumnezeu. Toţi cei prezenţi au fost binecuvântaţi de către protoiereul Ştefan Muşat şi de episcopul Vasarnufie Prahoveanul.
Un alt concert de colinde religioase le-a fost oferit ploieştenilor la Biserica Evanghelică „Logos” din Ploieşti de către Corul Academic al Bisericii şi de către tenorul Costel Busuioc.
După ce au fost introduşi în atmosfera religioasă a colindelor de Corul Bisericii Evanghelice, cu respiraţia tăiată spectatorii au aşteptat ca pe scenă să işi facă apariţia întruchiparea miracolului divin, tenorul Costel Busuioc, care în vorbe simple, sincere şi inţelepte le-a prezentat concepţia sa de viaţă izvorâtă  din tainele carţilor sfinte, completate cu  trăirile dulci-amare ale propriei existenţe într-o lume creştină închisă adeseori în sine şi preocupată numai de propria-i devenire.
Cu modestie Costel Busuioc a spus „Eu sunt un nimeni”, lăsându-ne să înţelegem că totul este El, Creatorul Suprem, care ne-a dat viaţă şi căruia nu îi putem fi recunoscători numai prin slujbe, pomeni şi colinde, ci prin întreaga noastră viaţă.
Deşi steaua norocoasă i-a strălucit departe de cerul sub care s-a născut, Costel Busuioc rămâne devotat poporului care l-a zămislit şi timp de două ore a interpretat colinde şi cântece religioase, reuşind să-şi impresioneze spectatorii prin modestie, vocea-i cerească, trăirea afectivă sinceră şi emoţionantă, ajutându-i să obţină înălţarea, purificarea şi fortificarea spirituală prin arta adevărată.
 Ascultându-l pe Costel Busuioc îmi vin în minte cuvintele poetului Mihai Eminescu „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.” Suntem mândri de Costel Busuioc şi dorim să revină la Ploieşti.
Darurile muzicale ale lui Moş Crăciun au fost pentru toate gusturile, ceea ce a făcut ca la Casa de Cultură a Sindicatelor să fie organizat un Concert de muzică populară şi obiceiuri tradiţionale la care sub coordonarea Casei de Cultură „IL Caragiale” din Ploieşti şi-au dat concursul Ansamblul „Tudoreanca” de la Botoşani, Ansamblul „Prahova” din Ploieşti şi „Lăutarii” de la Telorman, cât şi soliştii vocali: Maria Mihai, Elena Paraschiv, Daniela Condurache şi Gelu Voicu, solist vocal şi instrumentist.
Acordurile răscolitoare, fascinante şi elevate ale  muzicii simfonice au putut fi audiate în Concertul „Vienna Classic Christmas” susţinut la Casa de Cultură a Sindicatelor, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploieşti care a găzduit, ca de obicei, concertele de colinde ale Liceului de Artă din Ploieşti, în Parcul Central în seara zilei de 24 decembrie unde ploieştenii au avut parte de o premieră naţională, Concertul oferit de Corul „Accoustic” şi de Corul Liceului de Artă „Carmen Silva” din Ploieşti. 
Bunătăţilor spirituale le-au corespuns bunătăţi materiale pe măsură aduse în Parcul Central şi în Parcul „Toma Socolescu” de către gastronomi, bucătari, cofetari, patiseri şi meşteşugari din toată ţara veniţi la Ploieşti din iniţiativa Primăriei locale care pentru prima dată în istoria oraşului a organizat Târgul de Crăciun, desfăşurat în perioada 5-25 decembrie 2011.
Ne oprim cu mare atenţie asupra Târgului meşteşugarilor selectaţi pe principiul valorii, al unicităţii şi al diversităţii.
Stoicescu Mihai Zizica din  Câmpulung Muscel, jud. Argeş, absolventă a Liceului de Prelucrare a Lemnului din Rucăr, lucrătoare la o fabrică de mobilă, după închiderea fabricii, a început să sculpteze chipuri de sfinţi în scoarţă de copac şi să picteze icoane ca urmare a unei revelaţii divine, într-un vis apărându-i Iisus întinzând mâinile către ea dintr-o coajă de lemn pe care o lucra.
   Ploieştenii au putut admira şi cumpăra sculpturi şi picturi cu numele „Chipul lui Iisus”, „Iisus cu crucea”, „Iisus în rugăciune”, „Fecioara cu pruncul”, precum şi cruci, îngeraşi, măşti.
Şerbănescu Diana din Piteşti, absolventă a Liceului de Artă Piteşti, atestată de Centrul de Promovare şi Conservarea Tradiţiilor Populare Argeş, creează icoane pictate pe scoarţă de copac şi pe flori de mină, realizate în stilul icoanelor clasice bizantine, atât prin tehnică de lucru, cât şi prin reprezentări. Pentru a spori calitatea produselor dumneaei tratează lemnul cu clei de oase şi după aceea îl pânzuieşte pentru a-i da mai multă rezistenţă.
Pitirici Iulian din Bacău este specialist în sculptură şi crestături în lemn.
Lucrează în lemn de frasin, tei, cireş, măr, păr, dud, obiecte unicat: troiţe, lădiţe de zestre, cruciuliţe, tăvi de servit, oglinjoare, boturi de capră, Coloana infinitului, figurine din crengi de copaci, măşti, capre din lemn pentru colindat. Crestăturile sunt făcute cu o singură daltă dreaptă şi modelele geometrice sunt stilizate până iau forma de cruci, flori.
Dorinţa lui este de a reînfiinţa Palatul Copiilor din Bacău unde a învăţat meşteşugul.
Mateescu Gheorghe şi Mateescu Elena îşi propun să aducă din Cetatea Meşterului Manole în Cetatea Aurului Negru, a lui Toma Caragiu, a lui Nichita Stănescu şi a lui IL Caragiale, frumosul artistic pe care consideră că au datoria de a-l dezvolta şi promova prin intermediul crestăturilor în lemn şi al icoanelor pe sticlă.
În expoziţia de mare diversitate şi rafinament artistic vizitatorii pot găsi icoane pe sticlă, păpuşi, obiecte din lemn: lingurare, blidare, poliţe, etajere, opincuţe şi obiecte pentru colindat: capră, buhai, stea.
Iconografia pe sticlă, pe lângă icoanele cu vieţile sfinţilor, promovează ca noutate tabloul şi peisajul religios pornind de la diferite aspecte biblice: scena rugăciunii adresate îngerilor, chemarea de a lăsa copiii să vină la Domnul, mulţimire Maicii Domnului pentru ajutorul acordat unor pământeni.
Păpuşile sunt îmbrăcate în costume din diferite zone etno-folclorice ale României, predominând zona carpato-danubiană şi în acelaşi timp autorii încearcă să le personalizeze cu chipul diverşilor cântăreţi şi actori ai zonelor în care îşi expun obiectele.
Domnul Mateescu Gheorghe posedă o tehnică specială de învechire şi antichizare a lemnului, în sistem natural, folosindu-se la colorarea baiţurilor realizate prin fiertura cojii de nucă verde, coajă de amine, frunză de ceapă, după care se lustruiesc cu untură de urs sau seu de oaie şi de pasăre.
Obiectele create de soţii Mateescu cu motive antropomorfe, zoomorfe, fitomorfe, geometrice au o simbolistică foarte bogată, de exemplu crestăturile de pe linguri simbolizează înţelepciunea, dragostea, viaţa, păzitorul casei (şarpele), trezierea la viaţă (cocoşul) etc.
Soţii Mateescu sunt intelectuali pensionari, cu o concepţie despre viaţă bazată pe muncă, utilitate, creativitate, dăinuire spirituală, fiind adepţii principiului că în a doua parte a vieţii omul trebuie să aibă cât mai multe activităţi pentru a ţine moartea la distanţă.
 Consideră că datoria dumnealor este de a promova identitatea naţională mai ales într-o perioadă în care fenomenul globalizării europene conduce la uniformizarea culturii.
Pentru realizarea creaţiilor se bazează pe o documentaţie foarte bogată, din muzee, biblioteci, târguri.
Fiind interesaţi de continuarea meşteşugului au iniţiat de trei ani Cercul „Dor, datini şi obiceiuri româneşti” unde au instruit peste zece meşteri populari şi cu ocazia aniversării au realizat la Biblioteca Judeţeană Expoziţia „Desaga liturgică la poale de Carpaţi” unde pe lângă obiecte din lemn au putut fi admirate păpuşi, peste 60 de cruci, troiţe, candele, pistornice, icoane pe sticlă, icoane de vatră ( primele icoane apărute care se lucrau pe vatră, la gura sobei pentru a alunga spiritele rele).
Acasă au realizat Muzeul de Etnografie „Casa bună de la drum”, în care se află o colecţie bogată de mobiler ţărănesc, saltea, poclăzi, ţoale, cearşafuri de cânepă, in, bumbac, 40 de costume populare, prosoape, batiste de ginere.  În curtea casei au un adevărat muzeu în aer liber, cu obiecte tradiţionale din ograda ţăranului român: războiul de ţesut, vârtelniţa, rodanul, răşchitorul, piua pentru pisat grâu, tălăngi, clopote, lămpi, felinare, furca cu cinci coarne, greble, sape, balanţe.
De asemenea şi-au educat şi fiul în spiritul respectului faţă de tradiţii, acesta ştiind să cânte la mai multe instrumente de suflat.
Şi-au propus ca obiective promovarea unui mobilier specific ţărănesc din toată ţara, a fusului şi strungului pentru fuse care funcţiona cu o sfoară antrenată de o joardă de alun, crucile şi troiţele.
Pentru activitatea complexă de promovare a artei populare româneşti, soţii Mateescu se bucură de o apreciere foarte mare atât în ţară, cât şi în străinătate.
Astfel au fost declaraţi „Fii ai Argeşului şi Muscelului” la capitolul tradiţii şi artă populară, Consiliul Judeţean Argeş şi Centrul Conservării Populare Argeş le-au făcut un film etnografic şi o carte „Elena Şi Mateescu Gheorghe mereu alături de tradiţii”, Gheorghe Mateescu a fost declarat „Cel mai activ meşter popular” al anului 2008.
Până în prezent soţii Mateescu au obţinut peste 60 de premii, în ultimii 15 ani au participat la peste 300 de târguri interne şi internaţionale şi s-au bucurat de peste 100 de articole în mass-media şi 50 de emisiuni televizate.
Ioana Nicolae din Stâlpeni, judeţul Argeş, meşter popular, la vârsta de 10 ani a învăţat meşteşugul cioplitului în lemn de la tatăl său. Creează obiecte specifice vieţii ţărăneşti: car cu boi înjugaţi, ciutură, roţi de căruţă, obiceiurilor de Crăciun: sanie cu reni, cap de capre, stele, buhai, cât şi ursuleţi şi lăutari, toate lucrate în lemn de esenţă moale, brad şi tei, de culoarea lemnului natural şi, în mod deosebit, a cireşului.
Măric Ioan din Bacău, autodidact, este autorul unei expoziţii de pictură naivă, veselă şi luminoasă ce are ca izvor de inspiraţie lada de zestre a satului românesc, din care talentul pictorului s-a oprit în mod deosebit asupra marilor evenimente din viaţa omului: naşterea, nunta, înmormântarea sau asupra drumului omului în viaţă. O parte din picturi propun o reliefare a unor expresii şi zicători româneşti, ce au ca subiect prostia, beţia, bărbatul condus de femeie: „Merg pe gard, de drum mă ţin”, „Dau cu oiştea-n gard”, „A avea mai multe pahare la cap”, „Nu vorbeşte el, vorbeşte vinul,” „Femeia te ridică, femeia de coboară”.
Măric Ioan realizează de peste 50 de ani pictură în ulei pe pânză, lemn, carton, sticlă, farfurii, pălării, sicrie, felinare, lămpi, este membru, preşedinte sau vicepreşedinte al unui număr mare de instituţii de artă populară din ţară şi din străinătate şi se bucură de o foarte bogată participare la expoziţii româneşti şi internaţionale unde a fost răsplătit cu un număr impresionat de premii.
Negreanu Maior şi Rodica Dionisie sunt profesori de fizică şi chimie şi în 1998, după ce au încetat activitatea didactică au încercat să îşi exercite pasiunea pentru muncă şi creaţie în realizarea de decoraţiuni interioare, inedite, din fire de textile, colorate, suspendate pe o reţea de cuie. Tablourile dumnealor sunt marcă înregistrată OSIM şi prezintă într-o  diversitate de culori, modele geometrice, flori, fructe, zodiac, majoritatea lucrate în tehnica Feng Shui. 
 Marinescu Ştefan Dănuţ din Ploieşti, în plină iarnă, îi încântă pe concetăţenii săi cu o expoziţie a frumosului natural imortalizat şi stilizat în tablouri din flori naturale, vidate, picturi făcute pe foiţă de bambus, felicitări pictate din flori naturale, vidate, obiecte decorative de sezon.
Fiecare floare are un tratament special. Apa este absorbită în sistem de cuptor cu microunde, în cuptoare speciale. Se păstrează la o temperatură scăzută în frigidere construite special pentru ele. Sunt lucrate fiecare în parte cu penseta, aşezate în vid, într-un suport special unde se usucă în timp. Se aplică pe suport de paspartu, se înrămează, se finisează spatele, se prezintă celor iubitori de natură şi de frumos. 
A organizat expoziţii în ţară, cât şi în numeroase ţări din întreaga lume unde a prezentat dragostea de frumos, delicateţea, priceperea şi migala de care este capabil românul în munca sa.
Pentru calitatea produselor sale a obţinut foarte multe diplome de excelenţă.
Popescu Vasilica din Giroc, judeţul Timiş prezintă aranjamente florale realizate în stil propriu, din flori naturale, uscate, în culori naturale sau obţinute cu pigmenţi artificiali.
Frăţoaică Valerica, Piteşti, Argeş, aduce la târg păpuşi ecologice, reprezentând portul popular din diferite zone ale ţării, tărtăcuţe ornate cu flori din pănuşi de porumb, lumânări pentru zile festive, puse în tărtăcuţe etc.
Mocanu Marcel şi Maria din  Branişte, judeţul Galaţi sunt producători de ceramică, realizând la roată, din pământ natural, foarte rezistent, produse precum:  oale, castroane, farfurii, căni, chiupuri de borş, moşoaice (căni care se împart de Moşi împodobite cu flori, cireşe, dulciuri).
Sunt singurii din ţară care mai fac oale încorsetate în plasă de sârmă care le protejează şi ajută la distribuirea uniformă a căldurii.
Au un colorit mai puţin strident, predominând culorile alb, negru, verde.
Motivele sunt specifice zonei din care provin ceramiştii: miambrul (frunză lată) numit şi dătătorul de viaţă, un fel de val, datorită faptului că Braniştea este străbătută şi înconjurată de ape: Siretul şi Bârladul ce se varsă în Dunăre, pomul vieţii pe căni şi pe farfurii, steaua sau rozeta stilizată prin floare cu cinci petale, stropi făcuţi de bătrâni cu degetul, iar de dumnealor cu o bucăţică de piele zimţată.
Daniela Constantinescu din  Galaţi creează şi comercializează lumânări decorative, de mare fineţe şi atractivitate.
Beda Zoltan, profesor de fizică la Clubul Copiilor, secţiunea Aeromodelism,  din Odorheiu Secuiesc, a fost toată viaţa într-un neastâmpăr creator, concretizat în obiecte de uz casnic şi în jucării din lemn: elicoptere care zboară fără motor, excavatoare, căluţi singuri sau pe călăreţi, maşinuţe, macarale, biciclete, minirăzboi de ţesut, săbii, mobilier pictat, animale de dimensiuni mici.
Jucăriile create de dumnealui sunt didactice, funcţionale, ajutând la studierea anumitor legi ale fizicii: forţa de frecare a echilibrului corpurilor, planul înclinat, scripetele, transformarea mişcării rectilinii în mişcare circulară, propagarea undelor elastice şi rezonanţa.
Balint Arpad, inginer mecanic din Odorheiu Secuiesc, în 1996 când fabrica i s-a închis, a încercat să îşi caute un job şi şi-a amintit de obiectele din pănuşi de porumb pe care le-a făcut în copilărie în satul natal, Dumitreni, judeţul Mureş, unde în anul 1940 toţi locuitorii învăţaseră acest meşteşug de la un domn maghiar din Zahon, adus aici de preotul satului. A încercat să le amintească sătenilor de acest meşteşug aproape uitat şi a făcut o Asociaţie la care lucrează aproximativ 25 de persoane, de vârste diferite care îşi iau materia primă din propriile culturi de porumb.
Dumnealor lucrează aproximativ 150 de obiecte de ornament: pom de Crăciun, clopoţei, globuleţe, steluţe, brad, coroniţe, cizme, aplici pentru perete, de la diametru de ½ cm până la 15 cm, ouă de Paşti, aranjamente florale, obiecte de uz casnic: cutii şi cutiuţe pentru păstrarea diferitelor bunuri, jucării, haine, coşuri de pâine, de piaţă, de plajă, tăvi de servit, veioză, abajur, huse pentru sticlă, obiecte de mobilier: scaune, mese, balansoare, noptiere.
Produsele sunt lucrate cu mult rafinament numai în culori naturale sau în culori de ceapă roşie, de nucă verde şi se bucură de succes atât în ţară, cât şi în străinătate: Germania, Ungaria, Bulgaria, Spania, America.
Dăscălescu Corina din Suceava aduce la târg obiecte de ornament şi poşete din piele.
Jano Jozsef@Edit din Sfântul Gheorghe expune obiecte din piele, prelucrată în tăbăcărie proprie şi lucrate manual la cererea clientului: cojoace, hăini de piele, vestuţe de cojoace, brodate manual, curele, chimire, opinci, portchei, portmonee, huse de telefon.
A învăţat meşteşugul de la bunica faţă de care şi-a exprimat recunoştinţa denumindu-şi fabrica „In memoria Szi SRL.”
Gavriliu Cristian, din Suceava, inginer chimist, specializat în tăbăcărie, din 1994 a început să confecţioneze obiecte de marochinărie pe care le vinde la expoziţii şi tîrguri. La Ploieşti aduce: portmonee, poşete, rucsacuri, traiste, opinci, curele.
Manu din Ploieşti, judeţul Prahova este meşter popular specializat în sculptură în os, lemn, marmură, piatră, metal, sticlă. A învăţat meşteşugul de la tatăl său, bijutier în argint, care în perioada interbelică atunci când primea salariul în bani de argint oprea câteva monede pentru a le prelucra, iar ulterior a început să îşi cumpere banii necesari pentru realizarea bijuteriilor.
În expoziţia dumnealui pot fi admirate obiecte decorative din os: pandative, cercei, broşe, decoraţiuni de interior şi exterior din marmură: şeminee, monumente funerare, gravură din metal pe arme de vânătoare, gravură pe sticlă. Modele figurative şi abstracte sunt româneşti şi străine, precum coc japonez, pieptănătură de gheişă etc.
De asemenea activitatea dumnealui este strâns legată de viaţa religioasă a judeţului Prahova, reuşind ca timp de aproximativ 20 de ani să lucreze chivoturi, sicrie de moaşte, ferecătura în argint, aur şi aramă a unor icoane din Mânăstirea „Pisiota”, Biserica Sfântul „Petru şi Pavel”, Catedrala „Eroilor Tineri”, Biserica Sfântul „Apostol Andrei”, din Ploieşti.
Nicolescu Cristina din Stoeneşti, judeţul Vâlcea expune ţesături din borangic obţinut din crescătoriile proprii de viermi de mătase: costume populare, şoarţe, bete, fuste, cămăşi, brâuri, veste, eşarfe, feţe de masă, traiste şi trăistuţe, ornamente de cânepă pe care a aplicat ţesături şi linguri, palete îmbrăcate în cânepă cu aplicaţii tip potcoavă şi gogoşi de mătase pentru promovarea îndeletnicirii.
Ecaterina Oproiu din Breaza impresionează prin eleganţa, fineţea şi naturaleţea produselor de artizanat: ii, rochii, ştergare brodate cu mătase pe pânză topită.
 Artstip SRL din Buciumeni, judeţul Dâmboviţa comercializează obiecte din sticlă pictate manual, cu vopsea de apă şi uscate în cuptor modern, cu temperatură reglabilă: vaze, globuri, pahare, în culori de alb, negru, grena.
Rotar Alexandru, sticlar din Târgu Mureş, impresionează printr-o expoziţie foarte bogată din obiecte de sticlă, prin care încearcă să cuprindă aspecte dintre cele mai diverse ale vieţii de la cele concrete la cele abastracte pentru a-şi atrage o clientelă cât mai numeroasă, de vârste şi cu gusturi diferite: jocul reprezentat de  carusel, un amalgam de 11 căluţi şi de  table de şah realizate în stilul lui Brâncuşi,  chipuri umane sau religioase: cerşetorul român, cavalerul spijinit în sabie, dansatori, Iisus pe cruce, obiecte utilitare: pană de scris, ţoiuri, vaze, sticle în formă de măr sau pară, în suport de lemn, lămpi de ulei, animale: stea de mare, şoricei, căţeluşi, cerbi, cai, gâze, păsări, pom în furtună, trecerea timpului semnificată de clepsidră, amestecul limbilor: Turnul Babilon, credinţa în destinul omului influenţat de astre: panoplia cu zodiile.
Nu lipsesc nici obiectele specifice sărbătorilor de Crăciun: pomul, globuri, clopoţei, îngeraşi.
Prin faptul că lucrează la cerere în faţa vizitatorilor, Rotar Alexandru oferă în acelaşi timp o lecţie de sticlărit în aer liber.
Idealul dumnealui este de a construi o fabrică medievală de sticlă, în care sticla să fie topită la foc de lemne şi pentru realizarea căreia a făcut deja primii paşi: legătura cu Muzeul din Făgăraş şi găsirea reţelei glajei (sticlei medievale).
Colţa Victoriţa şi Gabi din Bistriţa Năsăud creează şi comercializează obiecte de artizanat specifice zonei dumnealor: ştergare, brâie, ii, opinci, curele, cămăşi, păpuşi, trăistuţe, măşti, cât şi icoane cusute cu mărgele.
Au învăţat meşteşugul de la mama doamnei Colţa şi sunt dornici să îl continuie prin intermediul fiilor dumnealor. Sunt ataşaţi de produsele pe care le creează adeseori în faţa cumpărătorilor şi orice vânzare este privită ca o bucurie, dar şi ca o înstrăinare. 
Marinescu Violeta din Ploieşti, le oferă clienţilor produse cosmetice din ingrediente naturale (unturi şi uleiuri vegetale), fără parabeni,  avizate de Ministerul Sănătăţii: machiaj mineral, balsamuri de buze, unt de corp pregătit mai ales din unt de cacao, deodorante, cât şi bijuterii şi obiecte de decor.
 Firma „Pacora Tex” din Berceni, judeţul Prahova este producătoare de vase din lut cu mozaic, pictură pe lemn, croitorie de sezon: costume de petrecere, de Moş Crăciun.
Sunt deschişi colaborărilor şi oferă lecţii pentru elevi şi pentru Şcoala Americană din Bucureşti.
 Fie că sunt ţesători, ceramişti, sticlari, prelucrători de piele, cioplitori în lemn, pictori, iconari, sculptori, meşteşugarii veniţi la Ploieşti s-au remarcat nu numai prin calitatea produselor, ci şi prin pasiunea, talentul şi tenacitatea cu care le-au realizat, prin dorinţa de a continua vechi meşteşuguri, prin puterea de a găsi în ele o sursă modestă de supravieţuire, uneori în momente dificile, când din motive exterioare voinţei lor locurile de muncă le-au fost desfiinţate. 
  Povestea Crăciunului s-a prelungit şi în Parcul Bucov unde animalele ce trăiesc în captivitate s-au bucurat de dulciuri pregătite de personalul Grădinii şi de figurine confecţionate din fructe şi legume de către elevii unei şcoli din Ploieşti.
Decembrie 2011 a aşezat peste bucuriile şi necazurile, peste grijile, neîmplinirile şi realizările oraşului o aură de bucurie, mulţumire, relaxare şi încântare, oferită de creaţiile spirituale şi materiale ale localnicilor, cât şi ale artiştilor şi meşterilor veniţi din toată ţara, dornici să fie utili celor din jur cu harul şi priceperea lor, să le aducă bunăstare şi voie bună într-un moment de maximă importanţă creştină, naşterea Mântuitorului şi înnoirea Anului.