Este o minunata perla duhovniceasca care straluceste atat de puternic incat imbraca intreaga omenire intr-o haina stralucitoare.Lumina aceasta nu o are de la sine, ci a primit-o in dar de la Dumnezeu si o daruieste mai departe cititorilor sai,dezinteresat.Este lumina Duhului Sfant care invaluie artistul,fie pictorul,fie muzicianul ori scriitorul si,pe tot omul iubitor de frumos.
Artistul, care slaveste lumea pentru lume ,sfarseste prin a o castiga,insa ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga?Punandu-se in slujba lui Dumnezeu va castiga Imparatia Sa,facandu-se punte de legatura intre Dumnezeu si om,intre Imparatia Sa si lumea aceasta.Mai mult,participa,prin creatia sa,la transfigurarea lumii,a materiei.
Practic,scriitorul crestin,dezvaluie tainele lui Dumnezeu si pe Insusi Dumnezeu,atunci cand binevoieste sa se descopere omului.
Citind opera sa,omul se impartaseste de frumusete,bucurie si iubire,care sunt roade ale Duhului Sfant,iar viata omului devine plina de armonie,dreptate si adevar.El are aceasta putere de la Dumnezeu,nu de la sine.Cuvantul sau,plin de putere si de adevar,are influenta asupra omului,a destinului sau.
Bogatia materiala Îi este straina,la fel si slava acestei lumi,caci n-au nimic de-a face cu darul si slava lui Dumnezeu, care covarseste toata mintea omeneasca.
Scriitorul crestin vine de la Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu,inmultind talantul pe care l-a primit de la Creatorul sau.Acesta,scriitorul,Îi imbogateste pe toti cititorii sai neconditionat si dezinteresat,asa cum l-a invatat Dumnezeu.Aceasta bogatie este inepuizabila caci izvorul ei este Insusi Dumnezeu.
Inima omului,pustie,singura si trista,tanjeste in permanenta dupa razele Duhului Sfant,luminanad si daruind pace,bucurie si iubire,fiecaruia,dupa nevointa si putere.
Menirea scriitorului este prin excelenta aceea de a deschide orizontul de cunoastere si de a face accesibila intrarea pe usa care duce la frumusetea si bogatia spirituala.
Scriitorul si cititorul devin impreuna rugatori si lucratori la desavarsirea spirituala a acestei lumi.El il ajuta pe om sa-si descopere deopotriva iadul si raiul din launtrul sau.El cizeleste sufletul omului,asa cum cizeleste cuvantul,indepartand zgura nestiintei si a insensibilitatii.Il poarta pe carari nebanuite,descoperindu-i frumuseti nepieritoare.Ochii lui vad prin ochii cititorului,iar cititorii vad prin ochii scriitorului,lumea,asa cum ea a fost de la inceput.El invata pe tot omul,in dulcele grai al ingerilor,un limbaj nou,universal,cel al dragostei.
Lecturand opera,practic ,umanul urca pe Golgota impreuna cu scriitorul,nu inainte de a se bucura de Sion si Tabor,desavarsind omul,indumnezeindu-l,aceasta fiind vocatia scriitorului crestin.
Povestea lui devine povestea intregii omeniri,iar povestea omenirii devine povestea acestei lumi,insetata de iubire,lumina,adevar si toleranta.
Dumnezeu, care daruieste tuturor,dupa voia Sa,cheama la Sine tot omul insetat de adevar.Scriitorul crestin are aceasta misiune sfanta:de a lumina calea ce duce la adevar,iar acest lucru il face prin cuvant.
Cuvantul ,care are putere de a ridica ori doborî,de a strange ori risipi,de a zidi ori dărîma,devine cale de comunicare,de impartasire ,de comuniune,cu Dumnezeu si cu aproapele .Folosit in scop bun,duhovnicesc,puterea lui este mare,prin el,scriitorul crestin implineste voia lui Dumnezeu,care doreste ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.