parintele vasile marinescu Pr. Vasile Marinescu:DIN CUGETĂRILE FERICITULUI AUGUSTIN

Pe 18 martie 2009, scriam în revista Agero despre „Confesiunile” Fericitului Augustin. Acum, redau mai jos câteva din cugetările lui.

  • v Acela care ascultă şi pune în practică cele ce învaţă îşi zideşte casa pe piatră. Dacă însă ascultăm şi nu urmăm ceea ce ascultăm, este zidire pe nisip.
  • v Dacă cineva vrea să vorbească de rău, pe vreun absent, să ştie că n-are loc la această masă (inscripţie în sufrageria lui).
  • v Credinţa nu este numai o virtute, ci este poarta sfinţită prin care trec toate virtuţile.
  • v Ce sunt împărăţiile fără dreptate, decât nişte mari bande de tâlhari ?
  • v Tainele credinţei sunt asemenea soarelui; de nepătruns în fiinţa lor; ele luminează şi dau viaţă celor ce merg în lumina lor, în simplitatea inimii; ele nu orbesc decât ochiul cutezător care vrea să le pătrundă.
  • v Trupul este ca un cal furios care nu se îmblânzeşte decât micşorându-i hrana.
  • v Ce ! N-ai hambare destule ? Iată, înaintea ta stau casa văduvei şi mâna săracului, gura orfanilor şi a celor părăsiţi, ca tot atâtea grânare şi hambare totdeauna deschise, pe care bogăţiile tale nu vor fi de ajuns să le poată umple.
  • v Daţi pâine unui sărac. Mai de dorit ar fi ca nimănui să nu-i fie foame şi ca acest ajutor să nu fie necesar.
  • Înlăturaţi mizeria şi atunci nu va mai fi nevoie de milostenie !
  • v Să nu urăşti pe om pentru păcat, nici să iubeşti păcatul pentru om, ci să urăşti păcatul şi să iubeşti omul.
  • v Toate virtuţile nu sunt nimic altceva decât dragoste sub diferite forme.
  • v Dragostea preface pe cel ce iubeşte în chipul celui iubit. Dacă iubeşti pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubeşti pe diavol, diavol vei fi ; iar de iubeşti trupul, trup vei fi. Înseamnă deci că lucrul cel dintâi al dumnezeieştii iubiri este a uni pe cel ce iubeşte cu cel iubit.
  • v Două iubiri au înălţat două cetăţi: iubirea de om (de tot ce este omenesc, pământesc) până la dispreţul faţă de Dumnezeu: cetatea terestră şi iubirea de Dumnezeu până la dispreţul faţă de tot ce este pământesc: cetatea celestă.
  • v O, iubire ce arzi necontenit şi nu te stingi niciodată !

O, Dumnezeul Iubirii, aprinde-mi inima… Tu porunceşti şi doreşti ca să iubesc mereu ; o, dă-mi ceea ce porunceşti şi porunceşte ceea ce voieşti.

  • v A iubi pe Dumnezeu înseamnă a urca !
  • v Am întrebat soarele, luna şi stelele şi mi-au răspuns: nu suntem noi Dumnezeul tău; caută deasupra noastră.
  • v Dumnezeu este asemenea unui cerc atotcuprinzător, a cărui limită nu e nicăieri şi al cărui centru e pretutindeni.
  • v Dacă ar fi fost în lume numai un singur păcătos, Iisus ar fi adus cu drag pentru el singur aceeaşi jertfă ca pentru o lume întreagă.
  • v Diavolul înşală pe oameni în două chipuri: prin nădejde şi prin deznădejde. După ce omul a căzut în păcat, diavolul îl împinge la deznădejde prin frica de dreptatea lui Dumnezeu ; iar înainte de a păcătui, îl încurajează la săvârşirea păcatului prin nădejdea îndurării dumnezeieşti.
  • v Dacă voieşti să fii încredinţat că te mântuieşti, pocăieşte-te până când eşti tânăr şi sănătos, căci atunci se vede că ai lăsat păcatul – când poţi să păcătuieşti şi nu vrei ; iar dacă aştepţi la bătrâneţe, atunci n-ai lăsat tu păcatul ci el te-a lăsat pe tine.
  • v Legea Talionului (dinte pentru dinte) este dreptatea celor nedrepţi.
  • v Rugăciunea este cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti. Rugăciunea, ca un nor umbros, uneori apără gândurile arzătoare, alteori rourează şi răcoreşte cu pâraie de lacrimi pe aceia care se nevoiesc în ea.
  • v Albinele zboară pe deasupra mierii şi această prevedere le cruţă libertatea aripilor, care altminteri s-ar lipi de miere. Spre siguranţa libertăţii noastre, să ne ferim de contactul comorilor atrăgătoare şi lipicioase, căci ne subjugă inima, ne răpesc libertatea şi ne robesc viaţa, „căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră“.
  • v Cugetă că eşti călător în lumea aceasta. Ar fi nebun călătorul acela care şi-ar vinde toată moştenirea ca să-şi cumpere o casă sau o moşie în ţara prin care trece şi apoi, după puţine zile, s-o părăsească.
  • v Mândria este iubirea de sine până la dispreţuirea lui Dumnezeu. Smerenia este iubirea lui Dumnezeu până la dispreţuirea de sine.
  • v Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta în orice vreme şi în orice loc.
  • v Pacea este o linişte ordonată sau liniştea ordinii.
  • v Împarte pacea cu cât mai mulţi şi vei vedea că, în loc să scadă, ea va spori.
  • v Pacea e asemenea pâinii, care în mâinile ucenicilor Domnului creşte prin frângere şi împărţire.
  • v Săracilor, ce vă lipseşte dacă-L aveţi pe Dumnezeu ?

Bogaţilor, ce aveţi dacă vă lipseşte Dumnezeu ?

  • v Dragul meu, nu urma cărţilor mele ca Sfintelor Scripturi, ci tot ce găseşti în Scriptură şi nu credeai înainte, să crezi fără îndoială. Dar în scrierile mele să nu iei drept sigur nimic din ceea ce considerai altădată ca nesigur, dacă nu-ţi va fi dovedit că lucrul e sigur.
  • v Noul Testament în cel Vechi se ascunde şi Vechiul Testament în cel Nou se descoperă.
  • v Biblia este manuscrisul lui Dumnezeu.
  • v Dacă-i iubim pe Sfinţi, să-i imităm.
  • v Deosebirea dintre un păcătos şi un sfânt ar fi următoarea: păcătosul se ascunde de Dumnezeu, pe când sfântul se ascunde în Dumnezeu.
  • v Dacă predicatorul nu va arde de focul sacru al învăţăturilor dumnezeieşti, nu-l va putea aprinde nici în alţii.
  • v Omul care respinge societatea este sau animal sau înger.
  • v Vai acelora care tac despre Tine, căci şi cei muţi Te vor mărturisi.
  • v În religia creştină primul lucru este smerenia, al doilea este smerenia, al treilea smerenia…!
  • v Cu cât mai înalt vrei să ridici edificiul virtuţii, cu atât trebuie să sapi mai având temelia smereniei.
  • v Dacă-ţi va plăcea ceva despre mine, nu mă lăuda pe mine, ci pe Acela pe care am ţinut să-L laud pentru câte mi-a dat (către unul care-i ceruse „Confesiunile”).
  • v Pe cel ce nu-l vatămă nici un fel de fericire, nu-l va zdrobi nici un fel de nenorocire.
  • v Suferinţa din cauza căreia strigi este medicament, nu pedeapsă; corecţie, nu condamnare. Nu goni nici una, ca să nu fii gonit de la moştenire.
  • v Doamne, fă-mi mădularele trupului meu candele şi sângele meu ulei pentru ca să se consume în slujba Ta.
  • v Ziua de mâine n-a promis-o Dumnezeu nimănui ; poate să ţi-o dea sau poate să nu ţi-o dea.
  • v Când viaţa ta e fulger, cuvintele Tale sunt tunet.

Biserica Olari – Curtea de Argeş