MAMA

N-o ştiţi pe mama, nu puteţi s-o ştiţi
Cum noi copiii ei o ştim de-acasă.
Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi
Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.

Când ne punea mâncare-n farfurii
Spunea câte-un cuvânt la fiecare
Ca un maestru de ceremonii
Pornit să-mpartă daruri de mâncare.

Apoi la treabă ne mâna grăbit
Să ştim că viaţa dă, dar ne şi cere
Iar noi credeam că totu-i gratuit
Aveam şi punctul nostru de vedere.

Nu ne bătea prea rar, dar nici prea des
Atât cât socotea ea că-i nevoie
Şi nu uita să ierte mai ales
Dorind s-o ascultăm de bunăvoie.

Altfel femeie simplă, cu bun simţ
Ascultătoare chiar în umilinţă,
Dar neînduplecată ca un prinţ
Atunci când era vorba de credinţă.

N-o ştiţi pe mama, numai noi o ştim
Aşa cum ea a fost şi încă este:
Un înger păzitor, un heruvim
Sau poate Zâna Bună din poveste.
PORT CHIPUL TĂU

 (tatălui meu)

Port chipul tău când râd sau când mă doare
Şi tot la fel ca tine şi iubesc:
Livezi, păduri, fâneţe şi ogoare
Şi portul nostru mândru jienesc.

Te văd venind spre mine în oglindă
Cu lama pe obraz alunecând
Pornită-n barba deasă s-o desprindă
De chipul tău rămas la fel de blând.

Vreau să mă ierţi că n-am dat mai departe
Întregul chip pe care mi l-ai dat
Însă din duh i-am dăruit o parte
Nepotului ce-n suflet l-ai purtat.

I-am dat ce am avut la îndemână
Iubire, simplitate şi cuvânt
Ca-n miezul firii noastre să rămână
Tot chipul tău purtat în alt veşmânt.
BĂTRÂNII NOŞTRI

Păşesc în brazda proaspăt răsturnată
De plugul tras de cai şi nu de boi
Şi glasul holdelor de altădată…
Străbunii mei, vă cheamă înapoi.

Vă cheamă stânele cu oi puţine
Şi strunga răvăşită în apus.
Din drumul  vostru nimeni nu mai vine
Să pot să-i spun ce aş avea de spus.

Vă strigă ciobăneştii care latră,
Livezile prin fânul necosit,
Poienile cu rănile de piatră
Şi lanul ars de soare-n asfinţit.

Vă cheamă grebla, sapa şi toporul
Şi coasa care nu mai ştiu s-o bat.
Dinspre grădini mă-ntâmpină cuptorul
Şi vântul ce vă caută-n lung şi-n lat.

Vă cheamă uliţa de voi uitată
Potrecile cu iarbă şi noroi…
Păşind în brazda proaspăt răsturnată
Străbunii mei, mi-e tare dor de voi!
 CÂTEVA DATE DESPRE AUTOR

PETRU BLAJ (pseudonim literar, ca poet, PETRRU DINVALE)

Născut la 23 martie 1951 – localitatea Petroşani, jud. Hunedoara.

Profesia: medic primar, Tecuci.

Volume apărute:

„Creştinismul părinţilor noştri” – antologie de citate paleo şi neocreştine, apărută în patru ediţii.

„Eseuri despre omul-OM”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2008.

„Poeme liturgice – vademecum doxologic”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2010.
A apărut în diverse culegeri şi Antologii de poezie.