CRISTINA ŞTEFAN, CAZ CLASAT sau Douăzeci şi patru de ore în Molando, Semănătorul, Editura Online, 2010
 
 Extrem de activă pe tărâm virtual, prin blogul intitulat frumos Tărâmul Poeziei, al cărei administrator este, Cristina Ştefan, cu pseudonimul literar Ada Chifor, ne poartă acum, cu acest debut strălucit la Editura Semănătorul, pe un tărâm ideatic, ţinut fabulos, cu multe catacombe, numit în mod ciudat,  Molando, acolo unde îşi plasează acţiunea prozelor sale realisto-fantastice, apărute în luna ianuarie curent şi care constituie o surpriză, nu numai pentru  cei care cutreieră Tărâmul, dar şi pentru sine însăşi.  Cu un titlul aparent de policier,  cele trei proze (Stafiile, Extratereştrii, Bond) care alcătuiesc volumul se înscriu pe plaja atât de generoasă a epicii contemporane, cu inserţii în real, dar şi în imaginar, deopotrivă şi cu un final cât se poate de absurd. (mai mult…)

EXPERIENŢE MISTICE

Există un loc în viaţa fiecăruia dintre noi unde am vrea să ne întoarcem, într-o întoarcere continuă. Cei mai mulţi au privilegiul de a se întoarce în locul unde au fost cu adevărat fericiţi, iar ceilalţi rămân pururi cu acea undă de nostalgie, acea jinduire după locul mirabil, locul sfânt pe care-l poartă în inimă, de care nu s-au despărţit practic niciodată şi unde tuturora le face plăcere să revină, cel puţin cu gândul, cu imaginaţia sau cu unele amintiri sau mărturii rămase în scris sau în memoria peliculei. Astfel se poate spune că suntem mereu acolo. (mai mult…)

CE-A MAI RĂMAS DIN ŢARA ASTA…

ce-a mai rămas din ţara asta - demn?
doar munţii convorbesc cu Dumnezeu -
doar ei strivesc - sub creste - nori - mereu!
…de ne-ar strivi pe noi - păduchi: al Târfei semn! (mai mult…)

     † Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ales de Dumnezeu să-I poarte în lume Biruinţa Fiului.
   * Întru cinstirea lui trăim sub binecuvântarea Biruinţei.
   * Smerit în mugurul divin de floare, April în fiecare an îşi mărturiseşte mireasma Învierii şi mucenicia biruinţei lui Gheorghe.
   * În hăulitul codrului şi-n fiecare zbor de rândunea, în fiecare frunză urzită şi-n ramul care urcă domol, în fiecare cămaşe brodată şi-n fiecare fuior doinit, în fiecare adiere-baladă şi-n florile gingaşe de câmp, în fiecare ciripit de păsărele şi-n unduirile năstrujnice de ape, în brocardul firului de iarbă şi-n zâmbetul grăuntelui de rouă, în orbitele cerbilor şi-n neaua încreţită a mieilor, în cutezanţa razelor de soare şi-n fascinanta mândrie-cezară de păun, în cerdacul sufletului creştin şi-n braţele necuprinse ale Crucii, stăruie cinstirea Purtătorului de Biruinţă. (mai mult…)

Motto: “Sub umbra Ta e ziuă”
(din “Poema iubirii” de Ionatan Piroşca)
Vineri, 16 aprilie 2010, la ora 19:50, poetul creştin Ionatan Piroşca a plecat Acasă, la Tatăl Ceresc. Scriitorul s-a stins din viaţă în oraşul său natal, Brăila. În urma sa rămân părinţii, soţia - Sorina şi cele două fiice - Eva şi Rebeca. Înhumarea a avut loc luni, 19 aprilie 2010, la ora 14:00, în cimitirul din Chişcani.
“Era un om tânăr încă, atât în trup, cât şi în spirit” (mai mult…)

 EXPERIENŢE SPIRITUALE

  Ieri noapte,  trei persoane din grupul nostru de pelerini  au urcat pe Krizevac. Pietrele erau ude şi  ei alunecau la lumina stelelor şi a lunii, dar au ajuns cu bine şi s-au rugat în vârful muntelui, lângă Crucea Apariţiilor.
 Acest drum este greu de străbătut şi ziua pentru că e în exclusivitate format din pietre colţuroase, mari, ori mici şi ascuţite care-ţi rănesc tălpile. Mulţi credincioşi în străbat cu tălpile goale, în semn de pocăinţă, la fel cum la Fatima, penitenţii străbat kilometri întregi în genunchi,  până la  biserica apariţiei Fecioarei în faţa celor trei păstoraşi, Lucia, Francisc şi Iacinta, ori, pe drumul care duce la Grota Fecioarei de la Lourdes, locuri de pelerinaj al creştinilor de pe tot globul. (mai mult…)

 Astăzi după amiază, a fost un accident feroviar imediat la ieşirea din staţia gării din localitatea Pickering. Pentru că locuim nu departe de gară, ne-am dus să vedem urmările la faţa locului. Până să aflăm, până să ajungem, s-a înserat. Cunosc bine zona, pe acolo mi s-au plimbat paşii câţiva ani la şcoala de limba engleză. Am ştiut pe unde să umblu ca să mă apropii de locul dezastrului. (mai mult…)

 4. Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul II, nr. 4(16), aprilie 2010
VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I.Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc
VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ

 De data aceasta cu vădite accente şi avânturi primăvăratece, cu parfum de flori de cireş, cu adieri de caişi  şi  măr timpuriu, cu izbucniri gureşe de păsăret,   „Vatra Veche”  şi-a făcut simţită  apariţia, învăluită-n acel  inefabil pe care doar muntele şi pădurea  ţi-l pot oferi, cu aburul lor siniliu care se ridică spre creste.
 Vechi mauscrise uitate, versificări ale unor cărţi biblice, o „dulce harababură” de „Amintiri cu poezii”  semnate Cleopatra Lorinţiu; dialoguri epistolare, alături de vilanele engleze: Dylan Thomas, Caitlin McGinn, aflăm de „Luxul lecturii, azi” - cu Anamaria Ionescu,  cronici literare, filtre critice. (mai mult…)

MOTO:
“Dacă crezi că educaţia costă mult, încearcă ignoranţa şi vezi ce scump plăteşti”
        (Andy Mclntyre)
Mă doare şi mă frământă multe gânduri când citesc prin ziare că România nu poate să facă faţă la nicio competiţie de valoare, de nicio categorie căpătate prin studiu sau experienţă îndelungată. M-am pensionat de mai mulţi ani, dar tot nu-mi vine să stau pe margine şi să privesc precum nu m-ar privi nimic. Am fost profesoară şi sunt mândră de asta. Unul din principiile mele despre educaţie este transformarea oglinzilor (copii care regurgitează nedigerat ce au primit în lecţia de ieri) în ferestre (copii cu orizonturi deschise). (mai mult…)

 VASILE I. CIREŞ - ŞI MONUMENTUL CĂRŢII

Vasile I. Cireş nu a fost nici pictor, nici sculptor, nici scriitor ori muzician, dar a dorit arzător să lase o operă de artă în urma sa. Şi nu o operă oarecare ci, nici mai mult nici mai puţin decât un monument. Un monument al Cărţii pe care să-l admire şi respecte întreaga omenire.
 Nu ştiu când îi încolţiseîn minte ideea de a sculpta un monument al cărţii lui V.I.Cireş. Poate că dintotdeauna, în zilele şi mai ales nopţile adolescentine când, în intimitate profundă cu o carte îşi răsfrângea admiraţia şi iubirea sinceră faţă de acest minunat produs al minţii omeneşti. Un monument care să înglobeze cohortele de scriitori şi poeţi de-a lungul istoriei, din cele mai vechi timpuri, chiar dinainte de a se fi descoperit ideogramele, desenele rupestre şi mai târziu, cea mai minunată descoperire din lume, acea galaxie a lui Guttenberg tezaurizată în arta tiparului, artă ce a facilitat şi a revoluţionat scrierea şi răspândirea în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, a roadelor minţii omeneşti.
 Poate că Cireş auzise sau văzuse undeva despre acest monument, sau poate îi încolţise lui această idee. Şi poate că nici nu mai are prea mare importanţă de unde a venit ideea.

(mai mult…)