„Laşi moştenire o fărâmă din sufletul tău, căci suflet se pune în orice cuvânt, iar silaba aşezată în pagină,  capătă greutate.”

 Calendarul lunii lui cuptor, Anul Domnului 2009, a douăzeci şi treia zi. 

Sala de conferinţe „Antim Ivireanul”  a Complexului cultural-religios de la Arhiepiscopia Râmnicului, devenită neîncăpătoare, a găzduit un eterogen şi select conglomerat uman, alcătuit din personalităţi consacrate ale culturii şi spiritului românesc, membri ai Academiei Române, istorici, scriitori, politicieni, manageri, creatori,  alţi reprezentanţi marcanţi ai religiei, prezenţa în număr mare, fiind semnul recunoaşterii şi al respectului de care se bucură înţeleptul cărturar, VLADICA GHERASIM, rectitorul a peste trei sute de lăcaşuri ortodoxe vâlcene.

„Capitala Tipografilor” din nordul Olteniei, cum a fost numit, oraşul de sub dealul Capela, cu multe decenii în urmă, de marele Nicolae Iorga, a dăruit posterităţii această lucrare monumentală, de folos generaţiilor viitoare. Veritabilă catedrală a cunoaşterii şi convingătoare pledoarie pentru respectarea şi promovarea cercetării ştiinţifice, ISTORIA EPARHIEI RÂMNICULUI, a văzut lumina tiparului, la presigioasa editură CONPHYS (2009), sub semnătura Înalt Prea Sfinţitului Gherasim, Arhiepiscop al Râmnicului, iar „lansarea” ei s-a transformat într-o sărbătoare a spiritului, semn că Biserica Ortodoxă Română se străduieşte să pună toate lucrurile în rînduială, iar faţa curată a spiritualităţii româneşti  se află şi în această lucrare de mare anvergură, care întregeşte patrimonial naţional-religios şi vine, totodată, să aducă lumina clară şi sfîntă asupra unui slujitor, cu cinste, al Bisericii Ortodoxe Române, inegalabila personalitate, Î.P.S.Gherasim. Iată că într-un spaţiu editorial bogat, şase sute şaisprezece pagini,  cititorul interesat va străbate timpuri ce au prefăcut din temelii noţiunea de om şi credinţă, conjugîndu-le, aşezîndu-le în raporturi armonioase, dialogînd cu sfinţenia într-un imn comun cu cei care au făcut ca acest loc să fie un tezaur creştin. Astfel vom fi  şi noi, cititorii, pelerini, veniţi să-i iubim acestui loc, vechile şi noile sfinţenii… (mai mult…)

Poate că nici o altă sintagmă n-ar fi mai potrivită pentru convesiunea umană, decât  aceasta : „În genunchi mă întorc la tine”, deşi trivial a fost folosită într-un film comercial şi apoi a devenit şlagăr într-un text de muzică uşoară.

Întoarcerea în genunchi este un semn de pocăinţă aspră, de mortificare a cărnii, a voinţei şi a orgoliului. A te aşeza în genunchi – cu excepţia cazurilor când, conform uzanţelor bunei cuviinţe învăţate de la părinţi – îi ceri mâna cuiva, este obiceiul celor care vor să înduplece voinţa celuilalt, să-l îmbuneze, să-l roage să-i facă o favoare specială, să-i dea un lucru preţios sau să implore iertare după o vină mare.

A face acest lucru în faţa unui om nu este tocmai la îndemână pentru un altul, dar, în cazuri excepţionale, se recurge la acest mod de adresare. Îndeobşte se vehiculează expresia : „Vrei să te rog în genunchi? – sugerând maximum de umilinţă, de înjosire, de încălcare a orgoliului şi a voinţei proprii. Şi nici nu e prea indicata să se procedeze astfel când este vorba despre oameni. (mai mult…)

Când eşti bucuros, îndreaptă-ţi privirea către cer!

Când eşti trist, îndreaptă-ţi privirea către cer!

Când eşti necăjit, iar necazul ţi l-au făcut semenii tăi, nu te răzbuna ca să-ţi faci singur dreptate!

Mai bine priveşte către cer şi spune: Ajută-mă Doamne!

În mod sigur, cel care te-a necăjit, iar tu nu ai avut nici o vină, acela îşi va primi răsplata.

Să nu te bucuri de răsplata pe care a primit-o pentru necazul pricinuit ţie!

Mai bine spune privind către cer: Ajută-mă Doamne! (mai mult…)

Îngenunchez, mă-nchin şi Te ador,

Născut ai fost să pătimeşti, Preasfinte,

Lumină scoborâtă în cuvinte

Şi Fiu Dumnezeiesc, Mântuitor. (mai mult…)

Iată ştirea apărută pe HotNews, în 9 iulie 2009:

„Românul Romulus Nicolae Mailat, acuzat de uciderea italiencei Giovanna Reggiani în octombrie 2007, a fost condamnat joi la închisoare pe viaţă, Curtea de Apel din Roma admiţând recursul procurorilor în acest caz, anunţă ANSA.it.

Condamnarea prevede şi şase luni de izolare în celulă, pe timpul zilei, informează Reuters. Instanţa a stabilit că Mailat nu merită circumstanţe atenuante.

Romulus Mailat, în vârsta de 26 de ani, a fost condamnat, iniţial, la 29 de ani de închisoare pentru uciderea, tâlhărirea şi agresarea sexuală a italiencei Giovanna Reggiani, în apropiere de staţia feroviară Tor di Quinto, din Roma. Pedeapsa, emisă pe data de 29 octombrie 2008, îl mai obligă pe român să îi plătească soţului victimei daune de 500.000 de euro.” (mai mult…)

Draga d-na Ligya,

As vrea din gradina mea

inmiresmata

unde fiecare floare (mai mult…)

Astazi , cand pe strunele harpei sufletului o noua melodie se naste-n tacere ,

o cupa cu nectar , inchinata de Zei unei pamantence ce n-a incetatat sa cante …

frumusetea luminii , curcubeul sufletului , durerea tacuta a vremii ,

NOI ,…CEI DIN REDACTIA REVISTEI ROMANO CANADO AMERICANE

STARPRESS www.valcea-turism.ro

cu deosebita iubire , uram minunatei fiinte LIGYA DIACONESCU ,

director – general , lumina lina , pace in suflet , sperante implinite ,

succes si spor in toate , prieteni minunati , prosperitate si sanatate.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i calauzeasca pasii spre incantarea sufletelor iubitoare de frumos prin proiectele pe care le va demara.

LA MULTI ANI !

- Continuare la romanul omonim al lui Marin Preda -

O CARTE DE RAFTUL I

A apărut la Editura „Fortuna” un prestigios roman cu Marin Preda, fără îndoială un succes literar, care îmbogăţeşte literatura română, un eveniment cultural naţional. Să recunoaştem, o imagine în plus, necesară, o surpriză binevenită, ce va intra în conştiinţa cititorului român, mai ales că uitarea sau ignoranţa nu trebuie să se aşeze peste marele prozator, „unul dintre talentele literare cele mai viguroase ale literaturii române şi universale din sec. XX.” Este şi motivul, cred, care l-a îndemnat pe autor să se aplece asupra personalităţii lui Marin Preda, asupra operei sale, ca proces de continuitate. Ştefan Dumitrescu îşi asumă responsabilitatea de onoare şi răspunde, în anul 1992, iniţiativei revistei „Expres Magazin” de lansare a concursului „Cine scrie romanul Delirul, vol. I, de Marin Preda, aşa cum l-ar fi alcătuit marele scriitor”. Romanul său a cîştigat concursul, iar Ştefan Dumitrescu trăieşte, editorial, bucuria întîlnirii cu personajele lui Marin Preda, „Marele Singuratic” în bîlciul deşertăciunilor literare contemporane, scriitorul „singular şi singur – două peceţi inconfundabile ale geniului”, aparte în singurătatea şi geniul lui de creator, (re)aducînd în atenţie existenţa pe care însuşi Marin Preda o concepea ca pe „o pradă” în termeni figurativi şi nonfigurativi. Un roman de o întindere remarcabilă, 450 de pagini, în care cititorul se simte privilegiat, pentru că autorul volumului „Delirul II” este un adevărat om de litere, un bijutier al construcţiei naraţiunii. (mai mult…)

NOI APARITII

cezarina_adamescu-intalniri_providentiale(PDF)

La naşterea lui Flaviu-Lucian

Îngerul Tău, Doamne,

C-o mînă sub cap

Doarme pe pămînt.

Ca o floare a raiului, (mai mult…)