MARIANA CRISTESCU, Trandafirii deşertului, (România, mon
amour)”, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2011

 A propune în ziua de azi, un periplu iniţiatic prin intimitatea creaţiei unor autori sau oameni de cultură, reprezintă, nu numai un act de curaj, dar, mai curând, o aventură teribilă.
 Ceea ce reuşeşte Mariana Cristescu în cartea “Trandafirii deşertului” – este o probă de jurnalism exemplar şi o dovadă de generozitate şi deschidere sufletească faţă de valorile autentice ale neamului, recunoscute sau nu, dar care-şi semnează fiecare, dreptul la exprimarea neîngrădită, drept dobândit după ani de încorsetare a Cuvântului şi chiar a gândurilor. (mai mult…)

A 16-A SCRISOARE „LA UN PRIETIN”:
Iată ce povestire, cu adânc şi zguduitor tâlc, îmi trimite, tocmai de la „capătul lumii”, din Australia, fratele meu Întru Duh de Românie, domnul IOAN MICLĂU „GEPIANUL” (Cetăţean de Onoare al comunei GEPIU, judeţul Bihor!…”cu Parohia bisericii, aparţinând Eparhiei Ortodoxe Române, din municipiul Oradea”) şi român de o prospeţime absolut miraculoasă! – …o povestire pe care, cândva, o ştiusem şi eu… – … dar, ca tot românul de azi, năuc şi uituc, o zvârlisem la…”rufe vechi”, undeva, în tenebrele creierului, sufocat de monstruozităţile demonice ale contemporaneităţii…: (mai mult…)

(din volumul recent apărut: , Sfeşnic târziu, Editura Rawex Coms SRL, Bucureşti, 2011)

 Grădina cu pruni
La casa cu balconul către soare
Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni,
Mă poartă gândul fără încetare
Să mai străbat grădina cu mulţi pruni. (mai mult…)

Comuna Brebu este situată în partea de nord-vest a judeţului Prahova, în apropiere de oraşul Câmpina, într-o zonă care atrage mii de turişti, datorită obiectivelor turistice: Complexul „Curtea Domnească”, Muzeul Medieval al Armelor, cât şi datorită peisajelor pitoreşti şi aerului proaspăt şi curat.
 Fiind situată într-o zonă deluroasă, localitatea se mândreşte cu o producţie foarte mare  de fructe de pădure, cât şi de fructe obţinute de la pomii cultivaţi în livezi şi în curţile oamenilor.

(mai mult…)

MAI VINO,  ŞTEFANE!

Văratice vremuri se-ngână întruna,
Senină e bolta, trecută-i furtuna,
Din câmpuri de luptă primită-n urale,
Se-ntoarce oştirea lui Ştefan cel Mare. (mai mult…)

SLUJITOR ÎN PATRIA CUVÂNTULUI

POEZIA  DRAGOSTEI  DE  MELEAG – O POEZIE A PERMANENŢEI

Mircea Dorin Istrate, „Însfinţească-mi-i ţărâna”, Poezie patriotică, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2011. Ediţie îngrijită de Mariana Cristescu, Prefaţă de Lazăr Lădariu, Editor: Nicolae Băciuţ

 O nouă carte de-a prodigiosului poet Mircea Dorin Istrate este nu numai o surpriză plăcută, dar şi o nouă izbândă pe tărâmul literaturii româneşti, cu atât mai mult cu cât, ea tratează o temă fundamentală, neglijată pe nedrept în ultimii douăzeci de ani, tema iubirii de patrie cu toate specificităţile ei, a cinstirii limbii române, a mândriei de neam şi a păstrării cu sfinţenie a datinilor străbune, ca pe tezaurul cel mai de preţ. (mai mult…)

1 Noiembrie 2011

Astăzi e Ziua mea,
îmi spune
în fiecare dimineaţă,
când mă trezeşte
la viaţă,
îngerul meu. (mai mult…)

Dintotdeauna, Preabunul Dumnezeu coboară lumina spre oameni, folosindu-se pentru aceasta de aleşii săi. Unii dintre cei aleşi sunt mai conştienţi de potenţialul lor de comunicare cu divinitatea, alţii mai puţin, considerând că realizările lor artistice sunt rodul muncii, educaţiei, culturii, erudiţiei.
În ultimul deceniu, s-a impus atenţiei iubitorilor de cuvânt – în toate formele sale de exprimare scrisă: proză, eseu, poezie, critică literară, epigramă, dramaturgie – un nume cu rezonanţă blândă – Ioana Stuparu, iar astăzi participăm nu numai la o lansare de carte, ci şi la sărbătorirea zilei de naştere a autoarei, o întâlnire de suflet – aşa cum şi-a dorit-o Ioana – în care să-i fim alături colegi, prieteni, critici literari, editori de carte şi de reviste literare. (mai mult…)

…Există, în Commedia dell’arte,  restaurată şi adusă până la strălucirea celei mai înalte arte, de către veneţianul Carlo Goldoni – un personaj interesant: PANTALONE. Criticul Alexandru Balaci, definind spectacolul improvizaţiilor burleşti italiene, îl defineşte şi pe Pantalone:
“Aşa cum se ştie, commedia dell’arte era bazată îndeosebi pe arta actorului, mai mult decât pe arta autorului, pentru că în realitate în commedia dell’arte nu exista textul scris, exista numai un scenariu cu o serie de indicaţii regizorale în legătură cu apariţia, cu ieşirea din scenă a actorilor care improvizau pe baza unor date foarte cunoscute, dar în acelaşi timp şi actualizau, uneori chiar comentau fenomene ale realităţii veneţiene. (mai mult…)

OBÂRŞII

nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi
de carne preaflămândă şi nebuni!
din lumea Frumuseţii-am asfinţit
Iubirea-i  raza care m-a urzit… (mai mult…)