(fragment din romanul Ne-am întâlnit pe internet)

 Cât de mult îi trebuie unui om să trăiască de azi pe mâine?
De acelaşi număr de calorii are nevoie şi bogatul şi săracul. Şi patronul şi şomerul. Şi onor preşedintele dar şi cel mai mic dintre slujbaşii lui. Iar cel ce duce o viaţă îmbelşugată, strălucitoare în lux şi risipă, nu este nici el mai sănătos decât ceilalţi, nici nu trăieşte mai mult decât aceştia. Tot într-un pat ne căutăm odihna, tot într-un coşciug părăsim lumea când ne vine timpul, în acelaşi pământ ne întoarcem fiecare şi, toate câte le avem, rămân aici. Luăm cu noi numai faptele noastre bune sau rele. Putreziciunea de după moarte ne arată la fel. Şi atunci, pentru ce atâta zbatere în gol?! De ce atâta înverşunare să apucăm mai mult, din ce în ce mai mult, cu mult mai mult decât ne trebuie, sau dacă se poate, să le apucăm noi singuri pe toate şi să nu mai lăsăm nimic celorlalţi.
Înţelepciune se cheamă asta, să alergi după nişte bunuri, care dincolo de strictul necesar nu ţi se cuvin şi, ajung să-ţi dăuneze?! (mai mult…)

“Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.” (din Tropar)
Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. (mai mult…)

  CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE

  Mariana Lazanu, “Izvorul zânelor”  - poveşti

          Cu un farmec încântător, autoarea de faţă de introduce în universal domestic, acolo unde se înfrăţesc om şi animal, natură, cer şi pământ, ape şi aer,  legând prietenii de nedezlegat. Facem cunoştinţă cu personaje care ne devin imediat apropiate: pisicuţa Andruţa o micuţă hoinară care-şi avea reşedinţa într-un parc: “Ea avea ochii mari şi verzi ca frunzele de nuc, blăniţa tigrată şi ruginie, ca ierburile toamnei, iar în vârful urechiuţelor avea câte un moţ! Ce să mai lungim vorba? Andruţa era cea mai mică pisică din câte s-au văzut vreodată, dar şi cea mai frumoasă”.

          Şi, după o astfel de prezentare, să vedem ce peripeţii a avut această năzdrăvană. Relaţia dintre stăpân şi animal e, de fiecare dată, altcum. Dorinţa de afecţiune e comună şi omului şi animalului, s-ar putea spune că există un transfer de tandreţe de la unul la celălalt şi în cele din urmă aceştia leagă prietenii pe viaţă.  (mai mult…)

Vezi PDF aici

1 Decembrie a fost adoptata ca zi nationala a Romaniei in 1990, reprezentând sarbatorirea marii adunari de la Alba Iulia unde s-a votat unirea Transilvaniei cu România si care simbolizeaza unirea tuturor românilor intr-un singur stat national.

Anul 1918 reprezinta în istoria poporului român anul triumfului idealului national, anul încununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe întreg spatiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei în 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe câmpul de lupta de armata româna în razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stapânirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.

ZIUA NATIONALA A ROMANIEI – Unirea Basarabiei

Cei dintâi care au pus în aplicare dreptul la autodeterminare au fost românii dintre Prut si Nistru. Primul pas a fost facut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 când Sfatul Tarii a proclamat “Republica Democratica Moldoveneasca” – urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918 când s-a adoptat declaratia de independenta. Încununarea acestor actiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Tarii de la Chisinau, ales prin vot universal, direct, egal si secret a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia) “în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta acum o suta si mai bine de ani din trupul vechii Moldave”. (mai mult…)

   Sfântule Apostol Andrei, mă podidesc luminile Mlădiţelor tale, care mi se aşează în pridvorul sufletului, ca verdele-n frunză, ca mireasma în floare, ca dulceaţa în fruct.
   În fiinţa noastră e o logodnă divină, o interdependenţă de lumină şi rugă, de sunet si culoare, care se înalţă majestuos în adâncurile fiinţării din care sunt plămădite şi în care se reîntorc într-o armonie de o rară frumuseţe.
   În aceste vibraţii celeste cu urcuşuri pătimaşe se înalţă în noi taina iubirii lor, ca un torent năvalnic şi impetuos al dragostei Tale.
   Aceste Mlădiţe sacre şi sfinte au rodit în continuitatea credinţei şi a frumuseţii, a nădejdii şi a jertfei, fără de care pământul dăruirii s-ar preface în pustiu, iar cerul dragostei într-o calotă de gheaţă.
   De aceea albul credinţei şi mireasma nădejdii au triumfat fecundate de sângele lor martiric, care a legat rod iubirii.
   Gingaşele lor fiinţe s-au scuturat ca lumini în Calendarul cinstirii şi al recunoştinţei.

(mai mult…)

   CEZARA LA ANIVERSARĂ

 Vorbisem cu ea, cu vreo câteva zile mai înainte şi, printre altele mi-a spus că, de ziua ei nu-şi doreşte mai mult decât să-i fac plăcintă de dovleac. Şi pentru că o iubesc atât de mult, am vrut să-i îndeplinesc această dorinţă, pentru mine, atât de simplă. M-am îmbrăcat, mi-am pus cizmele mele gemene cu ale ei, şi, cu poşeta pe umăr, am plecat, hotărâtă să colind piaţa, în căutarea unui dovleac potrivit. Nu orice fel de dovleac, ci unul anume, ci unul pe care-l cunosc eu că e numai bun de plăcintă. Am căutat, m-am învârtit prin piaţă de am ameţit, dar ceea ce îmi doream n-am găsit. Am trecut pe la taraba lui Manea şi am lăsat vorbă că vreau un bostan pentru plăcintă, doamna Valentina ştie ce-mi trebuie mie. Şi mi-a promis că voi avea dovleacul dimineaţa, acasă. Dar, chiar în acea după-amiază, aud soneria şi mă duc să deschid. În faţa mea apare băiatul doamnei Valentina, Florinel. Ţinea în mână o sacoşă pe care mi-a înmânat-o zâmbind. Când am deschis-o şi m-am uitat, în ea se afla o frumuseţe de dovleac mare şi turtit la ambii poli. Am aşteptat cu nerăbdare să se facă dimineaţă, pentru ca să mă apuc de treabă. Am frământat bine aluatul moale şi pufos pe care l-am închinat, lăsându-l să se odihnească. Apoi am luat dovleacul şi, cu părere de rău l-am sacrificat, tăindu-l în patru, apoi în felii mari, pe care le-am curăţat de coaja groasă, le-am ras pe răzătoarea mea periculoasă şi am umplut un lighenaş din plastic cu fulgi portocalii care săreau din feliile de dovleac prin răzătoare. (mai mult…)

Prutule, de-atâta vreme, cât eşti azi de tulburat

De sudalme şi blesteme, oare cum de n-ai secat ?!

Cum de albia-ţi bătrână încă ţine-un brav popor

Să nu dea mână cu mână sub acelaşi tricolor ?… (mai mult…)

ĪPS Andrei Andreicuţ, arhiepiscopul Alba Iuliei, s-a născut īn anul 1949, īn satul Oarţa de Sus, judeţul Maramureş. A urmat liceul īn Cehul Silvaniei şi apoi cursurile Facultăţii de Construcţii Căi Ferate din Bucureşti, īntre anii 1967-1972. După terminarea facultăţii a fost repartizat inginer la Īntreprinderea de Construcţii Căi Ferate din Cluj-Napoca. Īncepānd cu anul 1976 a urmat Facultatea de Teologie din Sibiu, licenţiindu-se īn vara anului 1978. Īn august 1978 a fost hirotonit preot de către Īnalt Prea Sfinţitul Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Clujului, activānd apoi ca preot paroh timp de şapte ani īn oraşul Turda (judeţul Cluj). Din toamna anului 1985 a fost transferat, la cererea Prea Sfinţitului Emilian Birdaş, la Parohia Ortodoxă Romānă Maieri I din Alba Iulia şi ulterior numit vicar administrativ. Īn acelaşi an a fost admis la cursurile de doctorat ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti, obţinānd titlul de „doctor īn teologie” īn anul 1998. Din februarie 1990 a fost ales şi hirotonit arhiereu vicar pentru Episcopia de Alba Iulia, iar din luna iunie a aceluiaşi an a devenit episcop titular. Īn anul 1998, Episcopia Alba Iuliei a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar titularul ei la rangul de arhiepiscop. Īn paralel cu activitatea administrativ-bisericească s-a implicat şi īn plan spiritual şi didactic. Astfel, a īntemeiat Seminarul Teologic Ortodox Liceal „Simion Ştefan” din Alba Iulia şi a fost printre fondatorii Universităţii “1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia, din aprilie 2000 fiind şi decanul Facultăţii de teologie Ortodoxă. (mai mult…)

SINGURĂTĂŢI COLECTIVE

Bulevardul este scăldat în lumina crudă a răsăritului. Şi totuşi, o anume toropeală îi cuprinde pe trecători. Nimeni nu se grăbeşte. Fiecare întârzie parcă nehotărât dinaintea unei vitrine, dinaintea unei porţi ferecate sau pur şi simplu, pe trotuar. O şovăială generală, o nehotărâre îi învăluie ca într-o ceaţă.
 La ora aceasta târzie a dimineţii, fiecare aşteaptă ceva nedefinit, o întâmplare deosebită care să le modifice cursul vieţii, un eveniment oportun pentru a şi-l transforma în punct de reper, dincolo şi înaintea căruia, existenţa lor să curgă la fel de monoton şi fără surprize. Ceva iminent pluteşte în aer, oamenii au atenţia încordată, gata să surprindă amănuntul acela esenţial încă din zorii lui, pentru a nu-i pierde semnificaţiile,  nuanţele.
 Cobor spre centru, pe bulevard. Sunt la fel de nepăsătoare, nu mă grăbesc  nicăieri, nu mă aşteaptă nimeni. Mă integrez perfect atmosferei stradale. (mai mult…)