I                 

 Pătrund în primăvară

ca-ntr-un vis

în care îmi contemplu

bucuria

Pentru o clipă

sunt nemuritoare -

am soră bună

veşnicia

Devin risipă

cum doar veşnicia

risipă ştie

să devină

ca o săgeată

când prin trup străbate

lăsând deschise

cerurile toate -

puzderie de lumi

ce nu ştiau

că-n mine iarna-ntreagă

dormitau

Şi, când mă-ntorc,

o pulbere de stele

se revarsă,

câmpuri cu flori

din tălpile desculţe

stând să crească

de parcă

niciodată n-am ştiut

că sunt

o dâră de uscat pe ape

Din cer înalt

aud un gând ascuns:

nu, pentru oameni,

asta nu se poate.