“Nu vă adunaţi comori pe pământ…”
Şi m-au numit părinţii
NICOLAE
să fiu om bun
şi-n toate
iertător,
la timp de secetă
precum
un nor
aducător de umbră
şi de ploaie
Şi n-am uitat asemenea
să fiu
cât mi-am purtat
prin lumea
asta
huma-
m-am risipit mereu
de când
mă ştiu,
de-aceea sunt aşa puţin
acuma!
Voi în zadar
după comori săpaţi,
averi nu am
aici,
e gol pământul,
fraţii mei
să nu vă întristaţi-
grija mea dintâi
a fost
cuvântul.
Nici molia nu-l scurmă,
nici furii,
nici rugina,
cuvântul este ochiul
şi ochiul
e
Lumina.