Când se ţine omul de cuvânt?
Tu iartă-mă din starea mea a-vidă,
Mă doare sufletul în care sunt
Ca fluturele prins în crisalidă…

Când se ţine omul de cuvânt,
De cuvântul ce nu-i aparţine?
Mă simt ca norul sfâşiat de vânt
Cu-amiezile din gânduri mai puţine…

Pentru nimicul nostru de pământ
Ne dăm onoarea, jalnică risipă!
Când se ţine omul de cuvânt?
O singură şi cea din urmă clipă…