Reuşita unui proiect singular în România

Gong final, cortina a căzut pentru cel mai îndrăzneţ proiect de pictură al unei tinere artiste, din cîte ştim, singular, cel puţin în România, la care protagonista a muncit cu răbdarea unui alchimist. Pe 13 februarie, aburii calzi de culoare ieşeau din cel de-al doisprezecelea vernisaj şi ultimul din proiectul „365 de zile de pictură”. Un obiectiv pe care Ioana Teodora Duţă l-a luat în seama sa cu un an în urmă, la majorat, a ademenit sub acoperămîntul emoţiei estetice, în spaţiul destinat artei plastice din incinta Casei de Cultură „George Topîrceanu” - Curtea de Argeş, oameni de spirit de pretutindeni, mulţi iubitori de artă din Cetatea Domnească, colegi de la Liceul de Artă „Dinu Lipatti” din Piteşti, care i-au admirat talentul, perseverenţa, impresionaţi de rezultatul final. Pentru că Ioana este, aşa cum afirmă criticii, „un fenomen nemaiîntîlnit” în lumea artei picturale. „Am promis că timp de un an voi picta cîte un tablou pe zi şi m-am ţinut de cuvânt. A trecut un an şi acum am reunit toate lucrările nevîndute”, a declarat pictoriţa. Ioana este fiica renumitul sculptor Traian Duţă şi a muzeografului Liliana Duţă, este elevă în clasa a XII-a la Liceul de artă „Dinu Lipatti” din Piteşti. Evenimentul a fost dublat de aniversarea celor 19 ani de viaţă ai pictoriţei.

Consemnam la vremea potrivită, proiectul Ioanei este unic, nu există cunoştinţe despre un astfel de demers în ţară sau în lume. Timp de un an, Ioana a pictat cîte un tablou pe zi şi a vernisat lunar cîte o expoziţie cu treizeci de file-pînze pictate. Scepticii declaraţi la startul proiectului au dat un pas înapoi, Ioana a cîştigat pariul cu sine, aşteptările au fost depăşite. Nu m-am îndoit niciun moment de posibilităţile ei artistice, cum şi autorităţile în domeniu au afirmat că, nu peste multă vreme, se va vorbi despre Cetatea Domnească şi prin numele Ioanei Duţă. Progresul Ioanei este vizibil, creşterile sînt notabile. Admirabilă este consecvenţa cu care a pictat tabloul zilnic. Reprezentative pentru terenul picturii contemporane sînt temele şi paşii tinerei pictoriţe. Ioana Teodora Duţă a apărut pe simezele picturale ale prezentului din clasa a patra, avea 10 ani, atunci a vernisat prima expoziţie de pictură în oraşul natal, Curtea de Argeş. Nu am lipsit de la niciun vernisaj lunar, iar acum constat cu bucurie, multe pînze au fost vîndute la vernisajele lunare, achiziţionate de colecţionari din ţară şi din afară, de instituţii de cultură. Lucrări ale tinerei artiste se află în colecţii de stat şi particulare din Franţa, S.U.A., Germania, Italia, Bulgaria, Polonia şi România.

Repertoriul final însumează teme şi motive pe care tînăra pictoriţă le-a cultivat de-a lungul proiectului, dezvăluie segmentele esenţiale ale preocupărilor ei artistice. În plus, Ioana a reluat într-o manieră mult mai înaltă unele subiecte şi teme mai vechi. Deşi este vorba de o expoziţie cu peste trei sute de tablouri, prima impresie e aceea a unei unităţi stilistice, a unui univers pictural cu un singur centru, întrepătruns de repetiţie, este parcursul lin al căutărilor, al explorării devenirii sale ca artist. Interesantă în pictura Ioanei este modalitatea cu totul personală, care o distinge în ansamblul picturii generaţiilor tinere. Rezultatul este convingător, simezele sînt mature, puternice. Dominante rămîn vivacitatea expresivă şi vibraţia sintetismului său cromatic - atribute definitorii, ce ni s-au relevat încă de la începutul proiectului şi pe care le-a dezvoltat cu o consecvenţă programatică aproape în toate pînzele.

Ioana ne-a răsfăţat cu acurateţea unor creaţii definitive, cu frumosul entuziasm creator în contextul unei extrem de personale game cromatice. Reuşita acestui proiect fiind, fără îndoială, unul dintre cele mai interesante evenimente plastice de pînă acum. Ioana se impune ca un pictor de mare intenţie şi cu multă inovaţie. Tablourile înfăţişează portrete, peisaje, arlechini, cai şi ape, peisaje suprarealiste, natură statică, păsări, numeroase chipuri de femei, chipuri fictive, femei răstignite pe cruce, toate ţîşniri năvalnice ale unui talent făcător de artă. Frumosul drum pe care Ioana l-a parcurs de la prima expoziţie pînă la gongul final este drumul spre profunzimea artistică pe care o iubeşte şi o dojeneşte zilnic cu penelul. Gata şi cu succes încheiat proiectul, Ioana se gîndeşte la împlinirea de la bacalaureat şi la examenul de admitere la Universitatea de Arte Frumoase.