NICOLAE ENESCU
ISTORIE NEÎNVĂŢATĂ LA ŞCOALĂ

„MEMORIA LACRIMEI” este cartea de suflet semnată de onorabilul profesor nonagenar Nicolae Enescu, apărută în condiţii bune de tipar la Editura „Pământul”, o carte spre folosul generaţiilor viitoare, ca act recuperator al unor fragmente de istorie (ne)înscrisă în manualele şcolare. Cititorul poate afla despre catacombele comunismului, despre destinul tragic al unor personalităţi interbelice. Coleg de celulă cu Radu Gyr, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Corneliu Coposu, Nicolae Enescu (cel care a traversat patrulaterul închisorilor Piteşti, Craiova, Aiud, Băragan, cel căruia „i s-a arătat Maica Domnului în celulă”) „vine din cartea de istorie şi se va duce în cartea de istorie, în trecere fiind prin apropierea noastră doar pentru a ne da posibilitatea pe care o irosim zilnic să-i facem o plecăciune. Câţi dintre noi am fi putut trăi ca el, câţi dintre noi am fi supravieţuit, oameni rămânând?” (Prolog, acad. Gheorghe Păun). E necesar să aflăm despre eroismul unor asemenea oameni închişi pentru idei constructive, unii dintre ei sfîrşind după gratii. „Memoria lacrimei” poate întregi istoria predată în învăţămîntul nostru cu pelicule din trecutul poporului, ignorat, acoperit cu bună ştiinţă. Cît de sărac ar fi fost acest trecut istoric fără portretele de neuitat ale atîtor deţinuţi politici, ale partizanilor, unii ştiuţi doar după nume, alţii nici măcar atît!, fără peliculele despre hărţuiala Bisericii, fară portretele intelectualilor care au plătit cu închisoarea, la fel ca şi Nicolae Enescu, sau unii cu viaţa pentru împotrivire la un regim ostil. Cartea profesorului Nicolae Enescu recuperează multe din doveile trăite personal, pe cele ale istoriei din preajmă şi le înapoiază istoriei. Mărturiile preţioase, înfiorătoare din închisorile în care au fost torturaţi mulţi nevinovaţi fac puţină dreptate sfîntă, aprind o lampă în palma în care le ţine istoria, în beznă, în minciună. Cititorule, ai puterea să asculţi zeci de mărturisiri, fii un fel de duhovnic al istoriei neînvăţate în şcoli! Este o „mărturie a martiriului despre o perioadă încărcată de martiri! Numai aşa, domnul profesor Nicolae Enescu, eroul care trăieşte de câteva decenii cu atâta discreţie printre noi, va rămâne alături de noi şi de copii noştri peste ani”. Fii tu, cititorule, un judecător al memoriei, semnează prin lectură condamnările la neuitare ale martirilor. Fii tu autorul, preţ de această lecţie care, cu inteligenţă şi cu modestie, deschide uşa istoriei, demascînd minciuna la care am participat mai mult sau mai puţin şi noi, revizuieşte odată cu trăitorul capitole nedrepte! Vom afla că românii au avut una dintre cele mai puternice mişcări de rezistenţă anticomunistă din Est.
MEMORIA LACRIMEI, alcătuită din transcrierea memoriilor pe care profesorul Nicolae Enescu le-a publicat în presă, mai cuprinde şi un capitol despre familie, o prezentare a tatălui, deputatul ţărănist Nicolae Enescu-Tigveni, mort în 1923, în urma unei agresiuni politice, o broşură a acestuia despre Carol I, precum şi o biografie a soţiei sale, Ecaterina Margareta Enescu. Broşura despre Carol I şi documentele din „Addenda” sînt reproduse cu grafia timpului. Nu vorbim doar despre o carte de istorie, ci despre una ce are căderea de a-şi preschimba moral cititorul. Din destinele unor astfel de oameni aflăm cît de mică ne este „opera” ca individ, aflăm că unele valori trebuie reformulate: respectul faţă de cetăţean, intoleranţa la manipulare, simţul dreptăţii, al onoarei, al patriotismului. Profesorul Nicolae Enescu nu adaugă nimic la istorie, nu cere răzbunare, o povesteşte aşa cum a trăit-o. Nu intenţionează să ne înlăcrimeze sau să ceară compasiune. Nu cere decît să fie primit ca martor, prin dreptul la memorie. Relatările domniei sale însoţite de documente ne invită la respect, la curăţirea conştiinţei istorice. Învăţăm de la domnia sa că din „Marele Întuneric” mai poate izbucni lumină.