2.    Ţinând cont că Google este cel mai folosit motor de căutare pe Internet, cum l-aţi aprecia  ca spaţiu global de evoluţie a literaturii moderne din 1998 şi până în prezent?

Alexandru Florin Ţene – Motorul de căutare pe Internet, Google îmbină un grad de promptitudine pe care cărţile şi albumele de artă nu-l pot egala cu dimensiunea vitezei şi vizualizare. Rezultatul fiind un sentiment de prezenţă şi de asistenţă la naşterea operei literare.

Ileana Floran – Drept un element extrem de important pentru informare şi promovare.

Veronica Balaj – Ca o alternativă a literaturii scrise, tipărite, Google poate fi considerat un spaţiu global, ceea ce nu e puţin, ba dimpotrivă, accentuează pozitiv nevoia de inter-relaţionare umană, de suplinire a unor goluri de informaţie pe care nu le-ai putea accesa decât prin ani de studiu dacă ai apela exclusiv la partea scrisă a literaturii. Globalizarea şi interculturalitatea sunt coordonate definitorii ale existentei contemporane. Planeta virtuală Google deschide o sumedenie de căi pentru un flux impresionant de informaţii şi în domeniul literaturii dar să nu extrapolăm totuşi, repet, marea literatură nu se creează spontan doar din informaţiile aflate într-un circuit fabulos pe Internet. Clasicii pot fi cunoscuţi în parte dacă sunt transcrise operele lor, pot apărea „clasici” ai literaturii virtuale dar câtă durabilitate vor avea în timp? Întrebare la care s-ar putea răspunde printr-un studiu adecvat.

Gabriel Mirea – Întrebarea e neclară. Google ca motor de căutare nu permite un spaţiu de evoluţie, ci doar de căutare a literaturilor lumii. De altfel, multe dintre rotiţele Google mi-au rămas ascunse sau nu le-am folosit deoarece există alte forme concurente mai populare. Totuşi nu am la cunoştinţă că prin Google să se fi realizat măcar o neînsemnată mişcare literară.

Laurenţiu Bădicioiu – Google este foarte util, însă nu oricine se poate orienta în labirintul Internetului care este simultan şi junglă şi grădina mirifică.

Maria Popescu Butucea – Eu nu am suficiente cunoştinţe despre o „istorie a literaturii mondiale” determinată de acest motor de căutare. Dar sunt sigură că mulţi citesc pe Google şi aşa au ajuns să şi creeze. Creaţia capătă şi alte înţelesuri. Acum se vorbeşte şi de alte motoare, la fel de bune. Cred că Google a deschis cu adevărat o nouă eră. Aud însă că a semnat contracte cu cei care supraveghează minţile şi creaţia. Oricum e nevoie de libertate în artă. Să spui orice şi să laşi „mintea globală”, această comunitate a viitorului să decidă ce este valoare şi non-valoare şi nu autorităţile instituite. Aici e cheia succeselor.

Angela Furtună – Google a devenit un univers cultural extrem de complex. O paradigmă şi o epocă. Un stil vintage. O modă subliminal contagioasă. Un statut. Un tip de matematică şi un curent filosofic. O pedagogie şi o religie. Nu degeaba engleza americană deja operează constant cu tipuri de gugăliri, iar urban-dicţionarele – frecventate asiduu de tineri -,  definesc familii uriaşe de cuvinte din care pomenesc câteva: Googleability, Googleable, Googlearning, Googlearthaphobia,  Googleatrophy, Googleballs, Googlebate, Googlebating, Googlebation,  Googlebator,  Googlebayamazon,  Googleberries, Googleblockinforshizzlenizzle, Googlebomb, Googlebox, GoogleBrain, Googlecentric, Googlective,  Googlectual,  Googlee,  Googlefest,  Googlefied, Googleheim, Googlehoff, Googleholic, GOOGLEILLITERATE, Googleism, Googleization, Googleless, Googlelicious, GOOGLEMIN, Googlemite, Googlenesia, Googlenet, Googleologist, Googleosophy, Googlepause, GooglePedia, Googlephant, Googlephile, Googlephobe, Googleplex.
Data de 1998 nu mi se pare elocventă. Fenomenul a început cu mult înainte, în Occident, şi numai Estul Europei sau lumea a treia au venit mai târziu, să zicem, în anii 90 sau 2000.
Literatura, însă, nu cunoaşte o taxinomie Google diferită de taxinomiile sale obişnuite. Literatura ataşată Internetului (prin mecanisme de hipertext, prin spaţii de editare şi biblioteci online) nu trebuie privită separat de literatura în ansamblu. Mai degrabă aici este necesar să aplicăm teoria transdisciplinarităţii, aşa cum o predică în manifest la ora actuală savantul român Basarab Nicolescu, şi aşa cum au pus-o în circulaţie acum cincizeci de ani Jean Piaget sau Edgar Morin ori Eric Kantsch. Transdisciplinaritatea tocmai la acest sat planetar în care trăim astăzi se referă, îl articulează la condiţia umană actuală şi îi descrie tipurile de provocări. Aplicată literaturii din Google, transdisciplinaritatea îi poate descrie devianţa şi devierea de la criteriile clasice, dar şi rigoarea şi deschiderea inovativă. La fel cum se ocupă de dimensiunea poetică a existenţei pe Google, cultul personalităţii pe Google, dictatura şi totalitarismele de pe Google, ştiinţa şi cultura pe Google, shopping pe Google etc., transdisciplinaritatea este o şansă pentru omenire de a nu suferi blocaje în faţa tehnologiilor de mare viteză (cele Internetice, y compris), ci dimpotrivă de a accepta cu seninătate noile provocări cu care ele intervin în viaţa omului.

Petre Flueraşu – Google este pentru omul modern ceea ce era Biblia odată pentru oamenii trecutului. Este un fenomen, care se manifestă în absolut toate domeniile, deci şi în cel literar. Informaţiile la care Google ne facilitează accesul contribuie la o mai bună înţelegere a creatorilor şi la o interconectivitate sporită. Ambele conduc spre o nouă literatură, coerentă, inovativă şi adaptată perfect publicului modern. Dacă nu mă credeţi, just Google it

Radu Botiş – Pozitiv.

George Nimigeanu -          Iată o întrebare la care nu ştiu să răspund.
Presupun, totuşi, că un scriitor actual simte o acută necesitate de a se informa, cum simte şi necesitatea de a ieşi „în lume”. Informarea  presupune un  mare consum de timp, pentru depistarea surselor, pentru citirea  şi consemnarea şi fişarea lor, pentru selectarea celor mai importante şi mai  semnificative secvenţe din  aceste surse pentru opera pe care o are în proiect, tocmai pentru a  „încărca ” valoric  propria  lucrare, susţinându-şi opiniile (ideile). Căutarea în sine a surselor, în noianul de lucrări apărute în lume, este o acţiune fagocitară asupra timpului limitat de care dispune omul zilelor noastre în sfera cultural-literară de interes. Rapiditatea informării, calitatea surselor, temeinicia informaţiilor şi validitatea lor şi indicarea celor mai prestigioase nume de autori şi titluri de lucrări este o altă latură a muncii de documentare care mănâncă timpul unui cercetător, indiferent de domeniul de activitate, deci şi a celor din domeniul literar-cultural. Aşa stând lucrurile, Google se dovedeşte un instrument absolut necesar, pentru depistarea rapidă a surselor de informare. Doar limba în care este exprimată „sursa” ar putea fi o piedică, translaţia dintr-o limbă în alta nefiind la îndemâna oricui. Demn de subliniat este faptul că, pentru traducători, poliglotismul este un atu formidabil, accesul lor la surse fiind net superior în faţa celor care vorbesc doar limba lor maternă. Cunoaşterea limbilor străine devine, astfel, determinantă în „multiculturalism.”

Mircea Gheorghe – Nu cred că  motorul de căutare Google poate fi un “spaţiu global de evoluţie a literaturii”. Mi se pare un non sens. Google este un instrument, un mijloc de acces la informaţie. În spaţiul real,  el corespunde unui mijloc de transport ultra rapid.  Google în domeniul circulaţiei informaţiei este similar cu avionul în domeniul circulaţiei oamenilor.

Marius Chelaru – Cred că mare parte din răspuns am dat-o deja. Nu cunosc situaţia la nivel mondial, dar eu folosesc Google. Nu ştiu dacă este neapărat (şi) un spaţiu global de „evoluţie” al literaturii moderne, dar cu certitudine oferă multe posibilităţi celor care lucrează în domeniul acesta/ publică literatură.

Ionuţ Caragea – Google este cel mai cunoscut şi cel mai folosit motor de căutare pe Internet din ultimii ani. Şi-a impus într-un timp record supremaţia, surclasând concurenţa, după cum se poate constata într-un top prezentat de Seoconsultants.com. În anul 2008 Google acapara 71.9% dintre utilizatorii de Internet, urmat la mare distanţă de Yahoo cu 17.7%, MSN Live cu 4.10% şi Ask cu 3.35%. Evident, nu se mai poate vorbi de Google doar ca şi căutare pe Internet. Multitudinea de aplicaţii şi programe precum Google Groups, Google Chrome, Google Images, Google Translate, Google Earth, Google Email, Google Desktop, etc. au transformat motorul iniţial de căutare într-un conglomerat informaţional şi multimedia, un adevărat spaţiu multicultural. Nu m-ar mira ca Google să pună în practică, într-o bună zi, şi un sistem de operare, concurent lui Microsoft Windows.
Pe de altă parte, referitor la principiul evoluţiei, Herbert Spencer spunea că toate evenimentele din natură, inclusiv dezvoltarea culturală, parcurg drumul de la simplu la complex. Putem extrapola acest principiu şi la mediul virtual, noua înfăţişare a naturii umane, sau la Google, ca şi cale direct-evolutivă?