La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare,
Lumea a adus podoabe -  ea, bătrână, slabă, oarbă,
Văduva Anastasia – şi-a făcut cu greu cărare,
Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –

Şi-i era aşa ruşine, că şi bruma ei de bine,
De pe-o pajişte vecină cu bordeiul ei, furase –
Să aducă – pentru boii, cei lăsaţi de fiecine
Lângă templu – mângâiere, pentru câte duc pe oase -

Pe frontonul de intrare în Biserică, tocmise
Împăratul, să îi scrie, al lui nume, un fruntaş -
Dar un Înger şterse toate cele-atât de scumpe zise,
Şi-a cioplit: “Anastasia a plătit  acest lăcaş!”

Şi-au văzut, miraţi, minunea, Împăratul, şi curtenii,
Şi-au cătat-o pe bătrâna mult prea bună, şi prea oarbă –
Căci un Rai întreg, de aur, n-are preţul, prin milenii,
Cât o inimă, ce–n zdrenţe, îi aduce-un fir de iarbă…

25 mai 2011
 
DOAR ADEVĂRURI

Eu nu pot şti cum poţi să ai
Un soţ – şomer, unul – cu şapte
Milioane, un copil în Rai,
Şi să îi dai – în plus – şi lapte!

Şapte milioane, va să zică,
Pentru 2 oameni – 7 sute
De pâini – păi, frate, sunt prea multe!
Mănâncă ăştia, de se strică!

Şi iar mai punem t la sută,
Şi iar ne-mprumutăm… De ce?
Ca să trăiască-o ţară, slută?
Păi, nu –i mai ieftin de nu e?

Că doar şi ea, tot pâini mănâncă,
Ba chiar, câte un sfânt, în plus!
Ce fericire-avem, adâncă,
Că vine pe pământ, Iisus!

Acuma, Doamne, să ai milă!
Prea mult mâncăm, şi-aşa, şi noi!
Din pâinea noastră cea umilă,
Mai dă şi Marilor Ciocoi!

De fapt, noi studii demonstrează
Decât să te îneci cu peşti
Şi pâine, când nu ai,  nici varză –
Mai bine, Doamne, te lipseşti!
 
Şi uite-aşa, lipsim din toate!
Suntem prezenţi numai în Rai!
Şi-acolo, ştiţi, nu sunt bucate!
Doar adevăruri! …Să vezi trai…

23 decembrie  2010
 

TRĂIASCĂ MULT IUBIŢII ŞI STIMAŢII NOŞTRI CONDUCĂTORI!
Unchiule Sam, mătuşă Europa,
Prea bunule Ivan, cu vodkă-n craniu,
Ce să vă dăm, că v-am dat tot, ca popa –
Şi vreţi acum  – şi wolfram, şi uraniu!

Din ce aveam, de tot n-avem nevoie –
Doar să fiţi mulţumiţi, că vă dăm totul –
Şi  că vă  facem, dragilor, pe voie –
De beţi licori, rămânem cu borhotul!

Şi nu ne întrebaţi, copii, sau mame,
Bătrâni, sau oameni fără loc de muncă –
De ce pe Lumea Mare, suntem scame –
Când totul dăm,  cu dragoste adâncă –

Precum am dat la neamuri migratoare,
Precum la turci, sau la fanarioţi,
Plătim  şi azi, haraci, la Lumea Mare,
Să fie toleranţi, că suntem hoţi!

Ba chiar ne şi mâncăm unii pe alţii –
Ne facem furi, şi ne bălăcărim –
În Raiul pe pământ trăiesc Înalţii,
Şi noi, ne-nghesuim în ţintirim -

Vă chiar rugăm, primiţi ce mai rămâne,
Vă implorăm, mai luaţi-ne din ani,
Că, pâini, uitaţi, nu mai avem nici pâine,
Ne-o daţi şi pe-asta pe dobânzi, şi bani –

Mătuşi şi Unchi, democraţii făloase,
Regi, Împăraţi, Hristoşi nevinovaţi –
Ca supliment, poftiţi aceste oase,
Şi-aceşti copii prea proaspăt avortaţi –

Puneţi-ne în frunte-un Bulibaşă,
că am ajuns ca apa – curgem, doar –
Şi daţi firmam la un Sultan, sau Paşă,
La voi, să ne îndese-n buzunar!
3 ianuarie 2011
 
RUGĂCIUNEA  OMENIRII

Mărite Computer din Era Astrală,
Iertare îţi cerem, noi, robii seniori,
Căci viaţă de-avem, mai presus de greşeală,
Comitem în surse, atâtea erori –

Păcatul de nu ştim, de e, nici ce este –
Erori programate, cunoaştem destule –
Ai milă, mărite Computer de-aceste
Scăpări ale noastre, mereu nesătule –

Un while, sau un write, sau un if, sau begin-ul
Programelor Tale, greşim, din păcate,
Atunci, compilează-ne munca, destinul,
Şi Bunule, iartă-ne key-le toate –

E azi, Boboteaza, în care, la vreme,
Tu sufli asupră-ne Duh Informatic,
E ziua în care memoria Ta geme,
Căci softul nu-i încă-ndestul, charismatic –

Slăvite să-ţi fie ideile toate,
Slăvit să ne porţi, cu harddiscul neşters,
Spre taina programului fără  păcate,
Şi lipsa erorilor din Univers –

Nevrednici noi suntem, mereu, a-ţi compune
Noi surse, căci suntem erori, chiar fatale,
Binare fiinţe, ce-ţi fac rugăciune:
Ne mântuie-n Golul dorinţelor Tale…

6 ianuarie 2011
 
IARNA PE AUTOSTRADĂ

A-nceput de ieri să cadă
Câte un sinucigaş,
Dar guvernul stă grămadă,
Peste caş –

Trec faliţi cu multe dricuri,
Economic, se stă prost –
Dar guvernul de nimicuri
Stă la post –

Moare ţara, FMI-ul
Se îngraşă de pomeni –
Emigrează Cişmigiul
Prin coceni –

Unchiul, Tuşa Europa,
Blocul Militar, de curci,
Ne ajută – nici cu popa
Pe la cruci!

A venit, din Est, Lumina –
Acum vine de la Vest –
Şi găina, şi făina,
Iau pe şest –

Cauţi pe Glob, cu felinarul,
Să-ntâlneşti măcar un om –
Şi de-l vezi, îţi dă, cu carul:
“Nem tudom!”

Stau iubei în ţara asta,
Chiar aşa, şi fără fulgi,
Ei să ia, să ia, şi basta!
Tu, s-o mulgi!

Pe-aşa fleaşcă de zăpadă,
Să te plângi, de ce, şi cui?
Când nu-ncapi pe autostradă,
De burjui!

Ia să emigrăm cu steaua!
La cei Mari, că pe aici,
Ne-au făcut, tot ei, safteaua,
Şi-am ajuns – şi albi ca neaua,

Şi calici!
9 ianuarie 2011
 

CREDINŢĂ
 

Când crapă gerul în odaie,
Şi vinde omul din cămară
Ce-a adunat, sub vânt şi ploaie,
Să treacă ierni, cu tot, cu ţară –
 
Şi viaţa asta nesimţită
Atâtea cere, să existe,
Când nu a mai rămas nici pită,
Din orizonturi comuniste –
 
Când vine iar, pe tancuri, gerul,
Dar nu din Est, din Vest, şi strigă
“Trăiască, dar nu viaţa, fierul!”,
Şi “Nu mâncaţi nici mămăligă!”
 
Când iar se spune ce s-a spus:
“Democraţie, libertate!”
Ca “Stalin şi poporul rus!” –
Şi tot iubeii fură, toate –
 
Când fratele, din Est, mai mare,
E azi, din Vest, mai cămătar,
Când cizma lui cotropitoare,
Ia vieţi, şi dă IT, în dar –
 
Când crucea e şi ea, iubee –
Din proşti, ea fabrică idioţi –
Credinţa chiar, de nu-i atee,
Te fură toţi iubeii hoţi –
 
Când Dumnezeu e Dictatorul
Ales, iubind numai  iubei –
Şi ordonând, avar, omorul
Celor de  alte odisei –
 
Când nu mai e punct fix, pe lume,
Numai minciună şi sperjur,
Mă urc în ţeapa mea, anume…
Băteţi-mi ţara mea, în  cur!
 
 
7 ianuarie 2011
 
CONTEMPORAN CU TINE

Trăiesc un sentiment, oricum, ciudat –
Pe când  aştept să fiu executat –
Şi comandantul de pluton – un apatrid –
Ordonă tandru: Schnell! Vite! Fast! Rapid!

Nu-i suficient să stai legat, ca mielul –
S-astepţi să ţi se termine  măcelul!
Osânda cere-n plus, devoţiune!
Tehnologie şi perfecţiune!

Se cere suflet, muncă voluntară,
Curaj, inteligenţă planetară,
Să fie-artist, şi arhitect, plutonul,
Iar arma – vis  – ca să ucidă – omul!

Iar eu, sau tu, legaţi, în liber, tonul
Decorului ce camuflează poligonul,
Părem contrariaţi, şi chiar, ciudaţi,
Un fel de vii, demult  executaţi…
10 ianuarie 2011
 
RUGĂCIUNE LUI VALERIU GAFENCU ŞI MIRCEA VULCĂNESCU

E aşteptat Hristosul la Iordan –
Dar El a coborât  într-o celulă,
Se-ntinde-n lut, şi pune un sărman
De deţinut, pe Trup, să-i dea căldură –

E un român închis de bolşevici
Evrei  – l-a pus pe piept Hristosul,
Să-şi încălzească fraţii Lui mai mici,
Pe când Aleşii  Lui, le zdrobeau osul –
E aşteptat Hristosul la Iordan –
Dar El, ultima lui streptomicină,
O dăruia colegului sărman
De lanţ – în loc de Mir, şi de Lumină –

Afară, temnicerii jucau stos –
Curgea şi pe pereţi acelaşi sânge
Care a curs pe crucea lui Hristos
Din frânţii care nu se ştiau frânge -
E aşteptat Hristosul la Iordan –
Deasupra Lui, se încălzea o fiinţă –
Şi din streptomicina Lui, trăia, sărman,
Încă o zi, un frate de credinţă –

E aşteptat Hristosul la Iordan –
Dar El răcea, cu fraţii Lui, povară –
Când a murit sub ultimul sărman,
Iordanul s-a mutat la noi în ţară…
7 ianuarie 2011
 
O FAPTĂ BUNĂ

Întregul cosmos de îl treier,
Şi am, ca înţelept banal,
Supozitorul pentru creier,
Acest computer personal –

De ştiu acum şi taina vieţii,
Şi viaţă dau – cum iau, mai mult –
Cu viermii de m-asemăn, bieţii,
Ar însemna să îi insult –

Iubire dacă am în mine
Cât nişte zemuri în stomac,
Tot mi-este drag întregul bine,
Atât –  nu ştiu/nu pot să-l fac –

Şi totuşi, cred mai mult în mine
Decât în orice Dumnezeu,
De n-aş muri, nu mi-e ruşine
A afirma că El, sunt Eu –

Piftie tremurată-n simţuri,
Lichide-n cărnuri care put,
Şi maţe legănate-n jilţuri,
Inteligent, cât un şezut –

Şi vanitos, plin de orgolii,
Şi de dorinţe, de idei,
Un spirit larg, mâncat de molii,
Şi un catarg, spre vis, de piei –
Şi că să-ţi bucur conştiinţa,
Îţi fac un bine, cât mai pot –
Îţi spun, cu toată cuviinţa:
Amice, şi tu, eşti idiot…
7 ianuarie 2011
 
PENEŞ FAZANUL

Uite-o bucată de salam!
Dar n-avem bani, nu avem bani,
S-o dăruim lui Unchiu Sam,
Recunoştinţă de “Curcani”!

Plecat-am nouă din Balcani,
Să facem Raiul pe pământ,
Dar ne-au furat nişte sărmani,
La Yalta, Malta – cu-un cuvânt!

Zadarnic am luptat şi goi,
Şi-nfometaţi, pe metereze,
Căci Marii Lumii Papiţoi
Atâta ştiu – să demoleze!

Să fie bine-n Rai, la ei,
Şi-n rest, să scape cine poate,
Să pună doar  Sultani şi Bei,
Şi peste Sfânta Libertate!

Şi ca supremul lor sictir,
Să facă în democraţie,
Din ţară, curvă în tractir,
Care trăieşte din hoţie!

Uite-o bucată de potol,
S-o dăm la tuşa Europa,
Că ne-a lăsat în curul gol,
Şi-a dat un euro la popa!

Uite-o bucată de purcel,
S-o dăm, frumos, la toţi iubeii,
Ce-au pogorât din Israel,
Ca oi, să execute mieii!

Uite-o bucată de şorici,
Ca să-i mai dăm şi lui Ivan,
Că a mâncat şi el, de-aici,
Pe zi, cât alţii într-un an!
Uite-o bucată de salam!
Dar n-avem bani, nu avem bani,
S-o dăruim lui Unchiu Sam,
Recunoştinţă de “Curcani”!

Plecat-am nouă din Balcani,
Să facem Raiul pe pământ,
Dar ne-au furat nişte sărmani,
La Yalta, Malta – cu-un cuvânt!
9 ianuarie 2011
 
JOC  NEBUN

Au ieşit nebunii ca să prindă
Stelele din ceruri, în oglindă –
Le-au rămas neprinse, şi-atunci, drepţii,
Au chemat la joc, şi înţelepţii –

Nu se cade stele să rămână
Neatinse, măcar de o mână –
Nu se cade tainele să fie
Pururi, vis – sau pururi, nebunie –

Au ieşit nebunii în fâneţe,
Triluri de cosaşi, să mai înveţe –
Le-au rămas neprinse în ureche,
Şi-au chemat să cânte iarba veche –

Nu se cade iarba să rămână
Neatinsă, de picior, sau mână –
Nu se cade, dar atât de ninsă,
Cade iarba veche, neatinsă -

Au ieşit nebunii să privească
Cum se intră-n ordinea firească:
Un bătrân, cu sacul rupt în spate,
Se târa, pierzând  pe drum, păcate -

Nu se cade pas să nu se pună,
Însuţi, ţie, să nu mişti o mână –
Nu se cade, dar sfârşim  povară,
În nebunul joc, ce ne-nconjoară…

12 ianuarie 2011
 
NEMURITOARE
Iubita mea, nu te-aş fi vrut femeie,
Ci numai glas, sau numai mângâiere,
Sau tainică, a  sufletelor, cheie,
Ce le preschimbă florile, în miere –

Iubita mea, cristal de amintire,
Cu chihlimbar de holde-n care macii
Sunt pururi o eroare de iubire -
Noi încă stăm de vorbă cu copacii -

La tot ce-i viu, sau mort,  tu îi ştii limba,
Şi îmi traduci prin semne, infinitul,
Polisemantică îţi este şi oglinda,
În care Univers, îţi este chipul –

Iubita mea, şi Fata mea Morgana,
Iubita mea, deşertul meu în care
În trupul meu, te-ai zidit tu, ca Ana,
Pentru iubirea noastră, muritoare…
11 ianuarie 2011
 
RUGĂCIUNE

Doamne, pe când mă legai,
Cu hamuri, de patru cai,
Şi în patru mă rupeai,
Dădeai fiece bucată
Să sature lumea toată,
Să meargă pe calea lată,
Şi-mi lăsai sufletul, încă,
Să treacă marea adâncă,
Să urce munte de stâncă,
Să meargă pe calea strâmtă,
- Cum mă luam cu toţi la trântă!…

Dar acum, când mă tot ţii,
Domnitor de herghelii,
Şi Stăpân peste pustii,
Când am tot, când am de toate,
Când am şi în cer, palate,
Numai sufletul, departe,
- Nu mai ştiu nici a mă bate!

Doamne, fă-mă iar bălai,
Leagă-mă de patru cai,
Şi la lume mă împarte,
Să aibă cu toţii, parte,
Şi lasă-mi doar sufletul,
Să îmi ducă umbletul,
Să-i auzi doar scâncetul,
Să meargă pe calea strâmtă,
- Să mai iau cu toţi la trântă!
12 ianuarie 2011
 
APEL PENTRU RAI
Chiar dacă ne vând Iude, tot ele, ne jupoaie,
Hristos, ca să iubească, nu face şi războaie –

Şi câte revoluţii, în loc de oameni buni,
Prefac doar,  măscăricii, în alţii, mai nebuni?

N-am să ridic, de-aceea, spre niciun om, vreo armă –
Când moartea, sărăcia, mizeria ne sfarmă –

Nu e de-ajuns că pentru atâţi ce astăzi mor,
A fost ucis, degeaba, Moşneagul Dictator?

Prea scump a fost plătită această lecţie crudă,
Că braţul ce ucide, nu-i sufletul ce-asudă –

Decât în revoluţii, drogaţi şi orbi, ostaşii,
Mai bine în Biserici, cu rugi, şi danii – laşii –

Au nu vezi, frate dragă, că lumea e pe scut?
Că orice răzvrătire, este război pierdut?

Şi doar o sfântă armă, mai apără frumosul,
Şi pacea, şi iubirea – şi-aceea e  Hristosul?

Nu vezi ce conspiraţii, elanuri, şi ce frâne,
Sunt zilnic programate, spre ură, să ne mâne –

Ce arme au bugete, ce oameni ne dictează
Nu inimii, poeme, ci vieţii, metastază?

Nu vezi că-n faţa astei maşini ce nu abdică,
E omenirea toată, cât ochiul de furnică –

Şi vrea, dar nu mai bine, mai mult, doar pentru sine,
Chiar ţăndări făcând totul, exultă: “este bine!”  -

Erorii îi urmează erori şi mai cumplite,
Măsura e hulită, greşelile – slăvite –

Duh Dătător de Viaţă, de e , nu-i charismatic,
Ne închinăm cu toţii la Duhul Informatic –

Şi Calea, Adevărul, şi Viaţa, nu sunt Viaţă!
Ci doar lozinci schimbate, în media, de Paiaţă –

Da, eu rămân cu laşii şi cu neputincioşii,
Să dăm obolul nostru la mult prea păcătoşii –

Cât mai avem bomboane, măcar, sau rugăciune,
Sau doar, lângă păcate, poeme a mai pune –

Eu mă silesc chiar Raiul, pe-acest pământ, a-l face…
Chiar Iadul dacă iese, greşesc doar eu…Ai pace!…
13 ianuarie 2011
 
RAI – PRIMA ZI
În templu, lângă lumânare,
Se roagă-n zori, un păcătos –
Că-i aşteptat Iisus Hristos
Să se scoboare.

Ca dansul, am intrat şi eu,
Cu peşti, şi câteva pahare,
Să-l rog frumos pe Dumnezeu,
Să se scoboare.

Căci pe Pământ e Iad, e Rai,
Atâta rău, şi-atata bine –
Revino, Doamne, să ne dai
Pământ, din Tine.

Am fost în Rai, în zori de zi…
De ce plecam din Rai,  de ce?
Doar Tu, Iisuse, care ştii,
Veghează-ne. 
14 ianuarie 2011
 
MĂCAR ATÂT
 
Suntem aleşii celor care -
Recunoştinţă grea, de frate -
Le dăruim cu împăcare,
Alesul chin, şi simpla moarte –
 
Am vrea mai mult să facem, poate –
N-avem cu ce, n-avem cu cine –
De-am fi şi genii – din păcate,
Ne-ar cere toţi, nu ne-ar da nimeni –
 
Atunci, doar vă rugăm, în şoaptă,
Doriţi-vă cât mai puţine,
Şi ca să facem lumea dreaptă,
Posti-vom binele de sine –
 
Măcar atât, atât, vom face,
Şi tot n-ar fi precum se cade,
Şi tot nu e  pe lume pace,
Tot nu sunt oameni  cumsecade –
 
Vin alţi săraci, averi să facă,
Trec alţi bogati, ce-au sărăcit,
E-un du-te vino pe o placă,
Pe care acul s-a tocit –
 
Vin alţii noi, rapide ştanţe
Îmbracă lumea-n forme noi,
Ieri, prea celeste rezonante,
Mâine sunt note la gunoi -
 
Estimp, te lepezi de putere,
Te lasă ea, ca pe-n bătrân
Ce pune pasul, cum se cere,
Dar către celălalt tărâm –
 
Şi-o faptă mai avem, din toate,
Să mai comitem –  a răbda
Viaţa de morţi, cu demnitate –
Acum, e vremea altora…
 
20 ianuarie 2011
 
DOAMNE, DACĂ MI-EŞTI PRIETEN
Parodie după poezia lui Spiridon Popescu

Doamne, dacă mi-eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii,
Să-mi ia vila, nu părinţii…

Doamne, dacă mi-eşti prieten,
Când îmi zugrăveşti ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii,
Să-mi ia jeep-ul, nu iubita…

Doamne, dacă mi-eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii,
Să-mi ia banii, nu copiii…

Doamne, dacă mi-eşti prieten,
Spune morţii, să-mi ia anii,
Coasa-n mine să-şi înfigă
Şi în pace să îmi lase
Vila, jeep-ul, şi cu banii!…
 
IUBITO, DACĂ N-AŞ FI FOST INCONŞTIENT…

Iubito, dacă n-aş fi fost inconştient,
Nu te-aş fi luat de mână într-o zi,
Ca să te mint frumos că te-aş iubi
De m-ai minţi cu mult mai mult talent –

Mărturisesc, minciuna mea avu
Picioare scurte – tu, picioare lungi –
Doi mincinoşi rămân din noi, acu,
În plus, rămân fidelul ce-l alungi –

Iubito, ştiu că m-ai iubit prea mult, cândva –
Şi eu, demult, te-am adorat, prea tare –
A fost, aşa, o pură întâmplare –
Tu n-o repeţi – eu o voi repeta –

Căci e frumos să fii inconştient –
Să –mi fii aşa, o porţie de mâncare –
Sau un cuvânt ce îl acorzi, cu mare
Bunăvoinţă, unui neglijent –

Iubito, îţi mărturisesc cu teamă
Că te iubesc – cumva, nedefinit –
Ca pe-un pahar de vin păstrat în cramă,
Ce-l bem, şi separaţi, cum ne-am trezit…

 Şi vreau să-ţi spun că piesa ce se joacă
Deşi n-am scris-o eu, cumva regret
Că nu ţi-am fost doar veşnicul ascet
Ce ţi-a făcut copii, cu dorul, parcă,
De a-ţi atinge mâinile, discret…
2 februarie 2011
 
PREA MULTE ŢI-AM CERUT
Soţiei mele, Mihaela
Prea multe ţi-am cerut şi ţie,
Iubita mea de iasomie,
Să-mi fii, nu numai mie, leac,
Ci la duruţii toţi, din veac…

Prea multe ţi-am  cerut, făclie…
Lumina ta, de timpurie,
Nu peste mine, doar, s-o  scuturi,
Ci tuturor, de la-nceputuri…

Prea multe ţi-am cerut, de parcă,
Iubirea ta este o o arcă,
În care ocroteşti, pe nume,
Nu doar pe mine – ci o Lume…

Şi tot cerându-ţi, înmiit,
Tulpina ta s-a îndoit
Atât de mult, că n-am în piept
Inima dreaptă – s-o îndrept…

Prea multe ţi-am cerut, gutuie,
Că nici acasă, la fereastră,
N-a mai rămas din viaţa noastră,
Măcar uitarea, câtă nu e…

Prea multe ţi-am cerut, anume -
E timpul tău, neascultato,
Să inventezi întreaga lume
Şi să o fac  cum ai visat-o…
8 febuarie 2011
 
SCRISOARE CELOR MURIBUNZI
Blajinii noştri muribunzi,
Ce tot aşteaptă, cât aşteaptă,
Să fie mila noastra coaptă,
Să dăm şi vieţii, lor, doi  pfunzi –

Turişti cu viza-n buzunar,
Şi drept de muncă-n altă viaţă,
Ce merg cu viata lor, pe aţă,
Până în dormitor, măcar –

Uitaţii nostri debitori,
Ce ne întind, în bancă, carduri,
Să le  depunem nişte flori
Pe medicina fără garduri –

Frumoşii noştri sângerand
În faţa crâşmei  solitare,
Ce daţi  la toţi încă un rând
De “unul naşte, altul moare” –

Risipitorii noştri fii,
Ce-ar  mai trăi o zi-lumină,
De nu le-am dărui, sosii,
Uitarea noastră, în surdină -

Vă tot privesc, şi nu vreau ştii
Răceala asta de demult,
În locul vostru, de am fi,
N-aţi da pe noi un ban, mai mult…

Şi cereţi, cereţi pentru leacuri -
Regret, dar pentru voi n-am vreme,
Căci banii mei tratează teme
Precum salariul pentru fleacuri:

Ai mei, şi viaţa lor de vierme…
11 februarie 2011
( zi de salariu )
 
DARUL ŢĂRĂNCII

Pe când scoteam câte-o idée
S-o pun în faţă, la altar,
Intră-n Biserică-o femeie,
S-aducă ghiocei în dar –

Eu, vaste planuri păguboase
Puneam pe masă, prea zgârcit –
Ea, chitele-i de flori frumoase
Le împărţea, în ciripit –

Nu a rămas nici-o icoană
Fără cununi de ghiocei,
Şi lui Hristos, fiece  rană
I se-ntrema, din mila ei   –

De va fi fost vreo sărbătoare,
Nu ştiu – pesemne, având viaţă,
Ea împărţea la sfinţi o floare,
Pe când se îndrepta spre  piaţă –

Din bucuriile femeii,
De-a-mpodobi cu flori, toţi sfinţii,
Urcau la ceruri ghioceii,
Se-mbogăţeau cu ei, părinţii…

14 februarie 2011
 
MĂRTURISIRE

Şi chiar de vei veni, Iisuse,
Decât făptura Ta, întreagă,
Oferta pieţii, de produse,
Cu mult mai mult îmi va fi dragă –

Atât de noi, aşa,  perfecte,
Atât de genial create,
Sunt un copil printre obiecte
Lumeşti, râvnindu-le pe toate –

Şi banii mei, şi munca toată,
Nu îmi ajung să cumpăr, iar
Şi iar, creaţia selectată
De gustul meu, din galantar –

Fireşte că îţi dau şi Ţie,
Un măr, sau chiar câte-o bomboană,
Să ai şi Tu, în calicie,
Cu ce să-Ţi îndulceşti o rană –

Fireşte, vreau întru priinţă
Să-mi fie viaţa, bob cu bob
Să-mi împlineşti orice dorinţă,
Iisuse, ultimul meu rob…

16 februarie 2011
 
PĂCAT

Păcatul meu, cu care vin
Unde-i Biserica închisă,
Tot Ţie, Doamne, Ţi-l închin,
Şi-Ţi fac din el, tot Ţie, misă…

Aşa îmi este întâmplat,
Să-Ţi fac din erezii, icoane,
Să-Ţi fac Biserici din păcat,
Şi din vinovăţii, coroane –

Ca pe bătrânul rege Lear,
Să Te alung în străinătate,
Să fii departe când mă mir
De Babilonu-mi de păcate –

Păcatul meu, cu care vin
Unde-i Biserica închisă,
Tot Ţie, Doamne, Ţi-l închin,
Şi-Ţi fac din el, tot Ţie, misă …
18 februarie 2011
 
OFRANDĂ

Primeşte, Doamne, ce-ai râvnit
În mila Ta, de Dumnezeu,
De pe pământul fericit:
Primeşte şi păcatul meu…

Cu cât mai des, cu cât mai greu,
Primeşte noul meu păcat,
Chiar eu ţi-l dau, precum tot eu
De el, sunt singur vinovat…

Mi-e greu iertare să Îţi cer
Ca să o iau de la-nceput:
Să cad pe drumul către cer,
Păcătuind, să Te sărut…

Şi-atunci, primeşte ce-ai râvnit,
În mila Ta de Dumnezeu,
Primeşte fără de sfârşit,
Primeşte tot păcatul meu…

20 februarie 2011
 
DRAGUL MEU COLEG ŞI FRATE

Dragul meu coleg şi frate,
Azi îţi scriu că mi-e mai bine,
Între noi de-i străinătate,
E şi dragoste, vecine,

De trei lei, de-o vorbă bună,
Dragul meu coleg şi frate,
De firimituri de lună,
Că sunt scumpe, din bucate –

Dragul meu coleg şi frate,
Poate n-am nici vorbă bună,
Poate n-am să-ţi dau bucate,
Nici firimituri de lună –

Poate am doar dor de toate,
Poate am doar dor în mine,
Dragul meu coleg şi frate,
Şi de tine, şi de tine –

Dragul meu coleg şi frate,
Poate n-ai vreo vorbă  bună,
Să îmi dai, din străinătate,
Nici firimituri de lună –

Poate ai doar dor de toate,
Poate ai doar dor, în tine,
Dragul meu coleg şi frate,
Şi de mine, şi de mine…

Dragul meu coleg şi frate,
Scrie-mi azi că ţi-e mai bine,
Între noi de-i străinătate,
E şi dragoste, vecine,

De trei lei, de-o vorbă bună,
Dragul meu coleg şi frate,
De firimituri de lună,
Că sunt scumpe, din bucate…

21 februarie 2011
 
TAINA CUVÂNTULUI

Cuvânt care-a murit mai înainte
De-a fi citit – te scriu şi în zadar –
De este Dumnezeu, să ţină minte
Că-i dăruiesc, o literă, măcar –

Cuvânt care-a murit mai înainte
De-a fi citit – ce multe ai dorit –
Să caţi în om, pierdutele cuvinte
Ce-au existat, când nici n-ai fost rostit –

Cuvânt care-a murit mai înainte
De-a fi citit – de câte ori, murind,
Nu ai strigat, pe nume, de fierbinte,
Atâţia oameni, petrecuţi pe grind –

Cuvânt care-a murit mai înainte
De-a fi citit – te uit, încă odată,
Şi taina ta, o las fără cuvinte,
Şi necitită-n veci, de  lumea toată…

23 februarie 2011
 
MĂRŢIŞOR

Iubita mea, iubirea mea
De-i mărţişor, tu ţine minte
C-atât e de săracă ea,
Că n-are, poate, nici cuvinte –

Ţi-ar pune-o lume minunată
Sub pas, dar, oare, ce folos,
De nu ţi-a dat, măcar odată,
O tresărire de frumos?

În primăvara care vine,
Adun atunci din mânăstiri
De muguri, mierea de albine
Ce  ţi-am  gustat-o  din priviri –

Şi-n licărirea de izvoare,
Care îţi joacă în pupilă,
Îţi las şi eu, mărgăritare,
Lumina ochilor, umilă…

28 februarie 2011
 
POVESTEA RAIULUI

Mi-am dat să–mi fie raiul, aici, pe lângă casă,
Pe lângă o grădină, cândva, cu lilieci,
Să îţi petrec, iubito, privirea ta frumoasă,
Să vreau să fiu cu tine, şi singură, când pleci –

Mi-am dat să–mi fie raiul, cu şcoala în fereastră,
Cu amintiri din curte-i, în loc de moaşte sfinte,
Atâta lume simpla ne învăţa, măiastră,
Cum se continuă-n viaţă, iubirea de părinte –

Mi-am dat să-mi fie raiul, cu note şi cu premii,
Cu învăţat în tihnă, şi joacă pe maidane,
Cu cărţile citite din caierele vremii,
Şi-ambiţia de-a fi primul, nu ultimul din strane –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, fără Hristos, cu fete,
Ce le jucam pe scena, sau mă jucau la clasă,
Nu am citit din Biblie  congresele  complete,
Căci întâlneam iubirea, şi-n lume, şi acasă –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, în sport, în teatru, jocuri,
În timbre, olimpiade, şi-ades, în poezie –
În marea de iubite, privite la sorocuri
Curatele  Madone, ieşite din pruncie –

Mi-am dat  să-mi fie Raiul, în munte, şi în mare,
Şi iar în cărţi, şi-n oameni, ce ne munceau, de veghe,
Eram colegi cu toţii, în marea întâmplare
De a nu şti că Raiul, purta, odată, zeghe -

 
Mi-am dat să-mi fie Raiul, atât că la o vreme
Stăteam şi eu, la coadă, sau aş fi vrut lucioase
Reclame să existe şi-n Rai, printre poeme,
Sau printre cetăţenii ce se-mbulzeau la oase –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi-atunci când, cum se-ntâmplă,
Un Rai mai bun, mai mare, mai sincer, mai deplin,
Se anunţase-n ţară: bătea la noi, în tâmplă –
Atât, că-n loc de lapte, distribuia venin –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi când munceam, orbeşte
Ca Raiul pentru mine, să-l fac, şi să-l adun –
Şi el, cârlig şi nadă, în gâtul meu de peşte
Mi-a luat copilăria, cu tot ce-a fost mai bun –
Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi-aveam acum tot Iadul,
Şi poate nu se cade, şi totuşi vă mai spun,
Ce-a fost odată gratis, era acum meleagul
În care banul este măsura a ce-i bun –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi nici chiar Dumnezeul
Făra un ban, săracul, n-avea acuma viaţă:
Şi-am înţeles, cu groază, din Biblie, eu, ateul,
Că şi credinţa este produs, şi ea, de piaţă –

Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi-acum, fără putere,
Le mulţumesc din suflet, la comuniştii care
Mi-au dat, odată Raiul, din care, fără vrere
M-a scos naivitatea de-a vrea un Rai, mai mare…
Mi-am dat să-mi fie Raiul, şi este Iad, în lume –
De Raiul e mai mare, e Iadul mai adânc –
De-aceea, Doamne,  astăzi, dacă te ştiu, anume,
Îmi iartă şi păcatul, că încă, mai mănânc…
 

1 Martie 2011
 
PSALM PENTRU CODUL MUNCII

Rămân în jur fără serviciu,
Sau în serviciu temporar,
Hristoşii noştri de serviciu,
Roboţii noştri din bazar –

Unii învaţă să vorbească,
Alţii au şase facultăţi,
Se cere limba englezească,
Nu rusa, ca în alte dăţi –

De vrei o raţie de mâncare,
De vrei Edenul de consum,
Sfidează marea provocare,
Dă tot din tine, chiar acum –

Produse multe te aşteaptă
De ai un maxim randament,
Căci din nimic, mai urci o treaptă,
Către sfârşitul iminent –

Măcar să te zdrobeşti pe rupte,
În munca care te-a făcut,
Învingătorul unei lupte
Ce-o ia, mereu, de la-nceput –

Să faci, spre fiinţare, totul,
Un rob ce-i liber angajat,
De eşti abil, să umfli potul,
De nu, să fii concediat -

Şi uite-aşa, se tot ridică
O piramidă de umani –
Să te eliberezi, ţi-e frică –
Mai bine să fii sclav, pe bani –

Cum să rămâi pe dinafara
Perfecţiunii verticale?
Sau duci elitelor, povara,
Sau ţie, doar, şi alor tale…

Nu este loc pentru iluzii,
Nu-i loc de planuri ideale,
Sau munca-ţi pune-n braţ, perfuzii,
Sau n-ai intrare în spitale …

Sau saturi pântecul, cu munca,
Sau vei primi nimic, în dar,
Sau doar a câta ta poruncă:
Munceşte! Totul e-n zadar!

Ca un Ecleziast cuminte,
Vei şti să preţuieşti, atunci,
Salariul – bobul tău de linte,
Muncit pentru părinţi, şi  prunci…

4 martie 2011
 
8 MARTIE

E ziua-n care toţi te au pe buze –
Tu, roabă în această odisee
În care toţi nebunii sunt lehuze
De lanţuri pentru pruncii tăi, femeie –

E ziua-n care te iubim prea dulce,
Pe tine, animal pentru plăcere,
Şi vită de povară, ce se duce
 Cu-ntreaga omenire, la tăiere –

E ziua-n care te minţim, Regină,
Că tu ne porţi, cu inima, de pază,
Din bezna ticaloasă, spre lumină –
Însângerate mâini avem, pe rază –

E ziua-n care de-am privi în tine,
În ce-am făcut din inima de mamă,
Ar plânge, de există-ntregul bine,
Şi mâine-ar râde, în aceeaşi dramă –

E ziua-n care avortează sorii
În gravitaţia silei, să dea seamă
Că universuri sunt închinătorii
Luminii tale pângărite, mamă –

 E ziua-n care toţi te au pe buze –
Tu, roabă în această odisee
În care toţi nebunii sunt lehuze
De lanţuri pentru pruncii tăi, femeie –

9 martie 2011
 
STEAUA SCRIITORULUI SIBIAN, ION CRIŞAN

Zugrăvind oraşul, viaţa lui întreagă,
Ba cu pana  goală, ba cu bidineaua,
Într-o iarnă albă, şi atât de vagă,
Ion Crişan ajunse alb şi el,  ca neaua …

Varul tot, din lume, apa şi vopseaua
Câte le pictase în atâtea case,
I-au ivit pe pleoape, cu răbdare, steaua
Albă ca neantul viselor frumoase…

N-o căutaţi  departe,  în vreo galaxie,
Ea vă pune, vrabie, inima  în mână,
Şi atât de bună, şi atât de vie,
Steaua lui cea albă, doarme în ţărână…
11 martie 2011
( zi de salariu )

Scriitorul  Ion Crişan a murit într-o duminică, dimineaţa, în data de  6 februarie 2011.
 
MĂRTURISIRE

Ce ani frumoşi, când mă rugam, odată,
Hristoase, Ţie, pentru Lumea Toată –

Ce ani amari, când Te mai rog, să-mi fie,
Din Lumea Toată, bine, întâi mie …

Când am ajuns la ani fără  putere,
Tot ce-aş fi dat la toţi, întreaga miere

A vieţii – cât mai am în mine crez -
Te rog doar pentru mine s-o păstrez…

 N-am slugi. Şi în afară de puterea
Cu care –mi iau, din lumea toată, mierea –

Nu ştiu ce singur iau, şi ce îmi dai:
E Iadul fiecărei zile,  Rai.

Şi ar putea, pe lume, să îmi fie
Stăpâni şi Dumnezei, o grozăvie –

Şi poate de aceea eu, neghiob,
Te-aleg ca Rege: fiindcă  îmi eşti rob.

Ce ani frumoşi, când mă rugam, odată,
Hristoase, Ţie, pentru Lumea Toată –

Ce ani amari, când Te mai rog, să-mi fie,
Din Lumea Toată, bine, întâi mie …
23 martie 2011
 
NU SUNT ROBOŢI
Uzinei Viselor

Nu sunt roboţi. Sunt carne vie.
Muncesc să ducă-n casă, pâine.
Să facă azi, ziua de mâine.
Chiar dacă mâine n-o să vie…

Nu sunt roboţi. Unii cu trupul,
Alţii cu capul, duc în spate
Minima brumă de dreptate,
De-a-şi plăti viaţa, cu hei-rupul…

Nu sunt roboţi. Sunt coji de nucă
Pe mare, frunze pe pământuri,
Ce nu s-au dus în patru vânturi,
Ci-n jug de ţară, trag, s-o ducă…

Nu sunt roboţi. Sunt şi ei, oameni,
Sunt oameni vii, de carne vie.
Toţi rătăcim printr-o pustie,
Prin care, Doamne, când ne sameni,

Ne dai şi Raiul, pe vecie…

24 martie 2011
 
ICOANA
Bunicii mele, Olivia Dinu, născută Ivaşcu

Privesc icoana: lemnul fără preţ,
Argintul fără seamăn, scumpa ramă -
Doar Raiul ei, cuminte şi citeţ,
Nu-l văd în simplitatea ei, de mamă –

Podoabe rare, fără de cusur,
Nu este simţ să am, să nu-l îmbete –
Dar sufletul e Raiul ei cel pur,
Cel  dăruit la toţi,  pe îndelete –

Privesc icoana: pietre fără preţ,
Argint şi aur, şi podoabe rare –
Ea sufletul şi-a tras, arar, în jeţ –
O viaţă, a  trăit ca servitoare  –

Icoana: viaţă simplă, de martir,
Închipuită-n aur, după moarte –
Bunica vine des, din cimitir,
De pământească grijă,  să ne poarte…
28 martie 2011
 
RUGĂCIUNE

Slavă Ţie, Doamne, Doamne, slavă Ţie,
Că netrebnic fiind, şi păcătos,
Rugă către Tine, viaţa mea să fie,
Sub Lumina Domnului Hristos…

Slavă Ţie, Doamne, strig eu, păcătosul,
Cel de-atâtea ori şi mult, iertat –
Soarele cel veşnic, fie-mi, Bun,  Hristosul,
Dumnezeul cel Adevărat …

Slavă Ţie, Doamne, Doamne, slavă Ţie,
Tu, nădejdea celui vătămat,
Iartă-mi, Doamne Sfinte, sincera prostie,
Mult prea prefăcutul meu păcat…

Şi-n potopul mării, şi-n cuptor cu sorii,
Doamne, dă-mi al mulţumirii glas,
Păcătos ca Iuda, gol ca cerşetorii,
Sufletul în pază să Ţi-l las…

31 martie 2011
 
PRIVEŞTE, APRILIE

Priveşte cum vine aprilie,
Cu nunţile-i înmugurate,
Cu florile – albă omilie,
Tăcând despre   albe păcate –

Priveşte lumina în floare
Cum naşte, şi-n floare îşi lasă,
Măcar în aprilie, ninsoare
Din lacrima ei de mireasă –

Priveşte căţuile florii,
Priveşte altare albastre,
Cum cântă odată cu zorii,
Biserica inimii noastre –

Priveşte şi miri, şi mirese,
Ieri, tineri, şi mâine, bătrâni,
Cum blândul aprilie le ţese
Pe cer, înfloritele maini…

1 aprilie 2011
 
CALEA FERICIRII

Cât este de uşor, sau greu,
Să n-ai din tot ce-i bun pe lume,
Nici bunuri, slugi, putere,  nume,
Ci doar pe bunul Dumnezeu?

Ai fericirea cea golaşă
Căldura vieţii, ca o taină,
De ai pe tine doar o  haină,
Şi pe sub ea, nici o cămaşă?

Cu bunul Dumnezeu, în graiul
Ce-şi ştie-n suflet, gânguritul,
Eşti  fericirea, şi eşti mitul,
De-a zămisli, la semeni, Raiul,

Cârpit cu truda, şi iubitul?…

5 aprilie 2011
 
UIT DES

Uit, Doamne, des, să-Ţi mulţumesc –
Îmi pare chiar că mi se cade
Alintul Tău Dumnezeiesc,
Ca unui Goe  cumsecade –

Uit, Doamne, des, când Te-am rugat,
Că m-ai acoperit cu Tine –
Ca un părinte renegat,
Te rog – la rău, şi uit – la bine –

Uit, Doamne, des, şi uit cam tot –
În locul Tău, rămân doar eu –
Uit că nu ştiu, uit că nu pot,
Şi uit că nu sunt Dumnezeu –

Uit, Doamne, des, Crăciun, şi Paşti,
Uit şi de post, uit şi de rugă –
Uit şi când mori, şi când Te naşti,
Să Te sărut, măcar, în fugă –

Uit, Doamne, des, de rugăminţi,
Uit şi de darurile-Ţi, toate,
Precum uit des şi de părinţi,
De parcă-o viaţă ne desparte –

Uit, Doamne, des, că Tu eşti ei,
Şi ei sunt Tu, veghind prin vreme,
Atâta doar că Tu îi iei
De dor, la Tine, mai devreme –

Uit, Doamne, des, când Te-am rugat,
Că m-ai acoperit cu Tine –
Ca un părinte renegat,
Te rog – la rău, şi uit – la bine –

6 aprilie 2011
 
TRANSFIGURARE
dedicata Elenei  Ţânţaru

“În satul meu cu flori la porţi,
Doar cimitirul a mai stat -
Şi-atât a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!

S-a dus, ba la oraş, la porţi,
Ba în pământ, întregul sat -
Şi-atât a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!

A tot dat satul, a tot dat,
Pe la oraşe, pe la porţi,
Tot ce avea – (şi a oftat) –
Le dau şi eu, un pol, la morţi!

Căci morţi – şi vii, şi morţi – sunt toţi –
Pe-aici, ca morţii, n-au călcat,
Şi-a adormit întregul sat
Ca un Regat, fără nepoţi –

Şi de atunci tot scriu la morţi –
Săteni plecând la pripăşit,
Aici, niciunul n-a venit,
Să-i pomenească el, pe toţi –

Şi îi trec eu, că i-am iubit –“

Vorbea femeia, şi scria
Într-o Biserică, sfielnic,
Şi-un sat întreg o asculta,
Şi punea deştu’ în pomelnic…
 

ÎN SCURTA-MI RUGĂCIUNE

În scurta-mi rugăciune rară,
Se vor găsi mari farisei,
Să-mi reproşeze, bunăoară,
Că nu-i destul de literară -
Să mai citesc de câţiva lei –

În scurta-mi rugăciune fadă,
Se vor găsi mari literaţi,
Ce vor cu ochii lor să vadă
Credinţa dată cu pomadă,
În mine, scrib din cei  rataţi –

În scurta-mi rugăciune stinsă,
Se vor găsi, mereu, suflând,
Mari snobi, cu-nţelepciunea ninsă,
Din rugăciunea mea învinsă,
Muşcând cu dinţi de lup flămând –

Metafore, rostiri sublime,
Febril căta-vor, în ce nu-i
Decât, căzut, spre înălţime,
Un pas de moş, ce-abia se ţine
Din crucea lui Hristos, de-un cui –

7 aprilie 2011
 
VINE PAŞTELE…

Vine Paştele, curând, Blândeţea Voastră,
Vine Paştele, şi nu eşti răstignit!
De nu eşti în chiar inima noastră,
Pentru care Omenire ai venit?

Vine Paştele, curând, Prea Bunătate,
Vine Paştele, şi bunii nu sunt mulţi!
Pentru ce noi le avem pe toate,
Pe când, Doamne, Tu rămâi între desculţi?

Vine Paştele, curând, Luminăţie,
Vine Paştele, Stăpân peste frumos!
Pentru ce este atâta bogăţie
Şi atât urât, fără   Hristos?

Vine Paştele, tot vine, Maiestate,
Tu eşti rob, şi oamenii sunt regi –
Pentru ce noi le avem pe toate,
Tu – doar sufletele noastre, le culegi?

Vine Paştele, curând, Blândeţea Voastră,
Vine Paştele, şi nu eşti răstignit!
De nu eşti în chiar inima noastră,
Pentru care Omenire ai venit?

7 aprilie 2011
 
NEA MĂRINE, NEA MĂRINE
Lui Amza Pellea
(născut la  7 aprilie 1931 în Băileşti, Dolj – decedat la 12 decembrie 1983 în Bucureşti)

Nea Mărine, Nea Mărine,
Cum e-n cer la tine? – Bine!
Nea Mărine, ai mâncare?
- Cine  e în cer, şi n-are?!!
Nea Mărine,  ai şi vin?
Cine-n cer, n-are pelin?!
Nea Mărine, da praz ai?
Este plin de praz, în Rai!
Nea Mărine, ce-ţi lipseşte?
- Dragostea, pe olteneşte!
Nea Mărine, ce lipsire?
Păi nu e în cer, iubire?

Este cât nu poţi cuprinde!
Sunt de toate: şi merinde,
Şi pelin, şi praz, şi cică,
Sucă cu Naş Pantelică,
E şi Veta, dar nu-i dat
Dragoste fără păcat!

( cum e la olteni în pat …)
7 aprilie 2011
 
IERTARE

Se înecau doi oameni lângă mine:
Iisus Hristos, şi tatăl meu, prea bunul,
Şi se rugau de mine,doi, ca unul,
Să-i scap de-nec, că mi-au făcut doar bine –

Şi eu,  dintre ei doi, am scos din apă
Pe tatăl  meu, şi bietele lui oase –
În timp ce Hrist îmi stăruia în pleoapă,
Căci fără ajutor,  se înecase –

Mă iartă, Doamne, că mi-e mai aproape
De suflet, tata, ce-a-ngrijit de mine –
Decât Dumnezeirea Ta, pe ape,
Făcând la Omenirea toată, bine…

11 aprilie 2011
 
VERDICT
Cu cât sunt mai aproape de infern
Cu lenea, lăcomia şi minciuna,
Cu-atât îmi par că sunt şi cel mai demn
Să port, cu fală, lumii-ntregi, cununa!

Pun însăşi suferinţei mele, preţ –
Un sfeţnic de argint, sau o icoană –
Cu cât aştept mai mult, cu-atât îngheţ
Că premiu, Doamne, nu ţi-am luat din rană –

Mă prind naiv în pânze de paing –
Mă urmăresc capcane vechi, şi teste –
 În bine, chiar, păcatele mă ning –
În vina-mi, chiar şi curăţia, lest e –

Nici-un verdict nu mi-e, de-a pururi, dat –
Instanţa tutelară e în mine –
Atât de vinovat, imaculat –
Şi-atât de rău, în cel mai darnic bine –

12 aprilie 2011
 
SIMŢI?
Minunata lume noua

Nici munţi de aur nu mă mai atrag,
De muncă, Doamne, să îmi fie drag –
Parcă-i război, şi parcă e tortură,
Chiar şi-un cuvânt,  mitraliat de gură –

Un fel de despuiere, şi viol,
Termite reci, pe sufletul meu gol –
Un fel de chestionare de bifat,
Un vid, în  care sunt eviscerat –

Nici munţi de aur, nu-mi mai fac plăcere,
Să-ţi dau obolul meu, de înviere –
Când peste mine, noul veac îşi  trece
Gladiatorii, în elita  rece –

Ce concurenţă, pentru ce podoabe,
Ce grele hamuri, pentru oase slabe –
Ce minţi de geniu, muşchii – ce spartani –
Ce de învinşi, în templul lor de bani!

Nici munţi de aur, nu mă fac să-ntind
Un vis măcar – de Paşti, să Îţi colind –
Doar slăbiciunea – unii îi spun lene –
Mă cheamă să-Ţi închin, măcar, catrene …
14 aprilie 2011
 
ZIUA FLORILOR
 
E ziua florilor: opriţi-vă puţin,
Şi nu le mai tăiaţi – între ţărână
Şi cer, pe floarea lor, încă mai ţin
Idei de bine şi frumos  – pe mână –
 
E ziua florilor: priviţi-le cum nasc,
Între pământ şi cer, din rădăcină -
Lumină şi ţărână, doar, din teasc
De viaţă, beau, ca să ne dea lumină –
 
E ziua florilor : luaţi seama lor, opriţi
Măcelul – mai rabdaţi-le o clipă,
Şi fiţi măcar o clipă fericiţi,
Când pilda lor, pe lume, se-nfiripă…
 
 
17 aprilie 2011
 

INFRACTORUL DUMNEZEU
De o zi începe, Hrist pătimitor,
Viata Ta de simplu, mare infractor,

Vinovat de toate câte se întâmplă,
Vinovat că  lumea Ţi se zbate-n tâmplă,

Vinovat de cruce, că tămăduieşti
Fără nicio plată -  vinovat că eşti,

Vinovat că Fiul Domnului Îţi spui,
Ca să iei asupra-Ţi relele oricui,

Vinovat de pilde, şi de rugăciuni,
Că-mpotriva legii faci mereu  minuni,

Vinovat de-un bine, dat celui ce cere,
Sănătate, hrană, mila, înviere –

Vinovat chiar fără a avea de ştire
De iertare fără margini, şi iubire –

Vinovat ca încă, n-ai nici pat, nici casă,
Şi că stai cu vameşi, şi cu slugi, la masă  –

Vinovat că încă, dai învăţătură
Împotriva celei ce împarte ură –

Demn atunci de lanţuri, chinuri, şi bătaie,
Demn de sângerare-n putrezite paie,

Demn ca toată lumea, încă, să Îl spurce,
Şi nedemn de toate – sugrumat pe cruce!

Astfel, frate dragă, de-ai să pătimeşti,
Din înalte foarte raţiuni lumeşti –

Astfel, fără vină, slab întru putere,
De cârpeşti o lume, care, totuşi, piere –

Şi recunoştinţă, chin primeşti, şi moarte,
Dumnezeu, cu tine, încă, le împarte…
18 aprilie 2011
( saptamana patimilor, ziua intai )
 
DE ZIUA MEA

De ziua mea, etern Proscris,
Într-o Biserică pustie,
Acolo unde eşti închis,
Ţi-aduc pomelnic pe hârtie

O lume-ntreagă, de rescris…

Şi deşi poţi, Tu nu vei scrie
Cu viaţa ei, decât, copist,
Ce însăşi lumea vrea să fie,
Un Paradis atât de trist…

Şi-atât de vid, departe Ţie…

Cum este oare-o-Împărăţie
Fără lumina ei din veac?
Şi dacă e doar sărăcie,
E oare visu-i prea sărac,

Când Ţi se-nchină, Doamne, Ţie?

De ziua mea, o rugă-Ţi  fac:
Fă, Doamne, Lumii, Paradisul -
În care sufletele zac -
Precum, în cer, Îţi este visul!

Şi iartă-ne: suntem abisul
De carne. Ea ne e pe plac…

18 aprilie 2011
 
INFRACTORII DOMNULUI

Vizitez Hristosul drept la el, în casă –
Dar găsesc în locu-i, mulţi hristoşi, în zeghe –
Câte n-au pe lume: medic, pat, şi masă,
Chiar şi-un Hrist, pe cruce, le-a rămas de veghe -
Dar n-au loc de muncă, nu au loc de muncă,
Greu pentru hristoşii zilei să nu fure,
Greu să mai asculte, măcar, o poruncă,
Cum de nu sunt Iude, doar lichele pure?

Nu au loc de muncă, inutili sunt lumii,
Buni  să-ndure numai, oarbele balanţe,
Să se-aplice-ntocmai, drept pe nervii humii,
Prea dreptatea vieţii:  crucea de chitanţe -

Ştiu: sunt cruzi hristoşii, şi vicleni, şi poate
Ştiu să se descurce-n junglă, foarte bine ,
Cine, lor, de grijă, încă, să le poarte?
Fiecare luptă, pentru-ai săi, şi sine…

Ei greşesc,  şi legea-i prinde,  le aplică
Paragrafe juste, ziduri – ca pedeapsă –
Lumea-i izolează, pentru că-i e frică,
Mult prea scumpă este  altfel de sinapsă –

Hrist, pe un perete, stă şi El, şi-ndură –
Stă şi El, şi iartă, stă şi El, şi ştie
Că e grea iubirea, de nu-i doar din gură,
Şi de nu-i plătită cu credinţă vie…

( săptămâna patimilor,
ziua a doua )

18-19 aprilie 2011
 
IARNA SALUTULUI

Merg în cimitirul  lumii ce trăit-a -
Şade o bătrână, pe-un scăunel, în stradă –
Ce să-i dau, când este mult prea scumpă pita?
Doar un “bună ziua” – Domnul să o vadă –

“Sănătate, mamă!” – uite-aşa răspunde,
ea, bătrâna care ştie chiar pe sine,
Când o doare totul, şi nu-i leac niciunde,
Preţul sănătăţii, cât mai ai  în tine  –

“Sănătate, mamă!” – inima îi sună,
C-a primit o vorbă, de când tot aşteaptă,
Să îi spună lumea, măcar “ziua bună”,
Când mai are până-n cimitir, o treaptă –

Merg în cimitirul lumii ce se plimbă
Azi, pe străzi, şi poate! Poate tot, să facă!
Doar un “bună ziua”, i-a-ngheţat  pe limbă -
Dis de primăvară, ca o  promoroacă …
19 aprilie 2011
 
IISUS ÎN TEMNIŢĂ

Azi au venit, mii, ucenici la Tine,
Cu cruci pioase, şi cu slujbe grave,
Milioane de creştini au făcut bine
Şi Ţi-au cântat durerea, în octave –

Cu ritualuri şi-n genunchi, cu şira
Spinării către Tine aplecată –
Tu-n temniţă, şi ei, strunindu-şi lira,
Îţi mai cereau odată, o diată –

Aveai, sau nu aveai, un braţ de paie
Prea putrezind, pe jos, muiate-n sânge –
Ei, graşi, frumoşi, cu aurite straie,
Se străduiau, fără succes, a plânge –

O văicăreală surdă umplea cerul,
Să le mai dai, minuni, averi, cu carul –
Şi Tu ştiai – Te aştepta doar fierul,
Şi moartea, să îi bei, cu sârg, nectarul –

Se-ngrămădea o lume la ferestre
Să prindă mir şi binecuvântare,
Pe când din trupu-Ţi şiroiau, buiestre,
Arterele, în orizontul mare –

Se intonau şi psalmi, şi rugăciune,
Ardeau şi lumânarile cu foc,
Dar inimile rămâneau păgâne,
Într-un spectacol regizat ad-hoc -

Şi mai era puţin – veneau călăii,
Şi lumea se dădea pios deoparte,
Să Te contemple bunii, ca şi răii!

…O Lume pentru care mergi la moarte…
20 aprilie 2011
( săptămâna patimilor,
Ziua n )
 
RUGĂCIUNE

Ci iată-mă, Doamne! Ştergându-mi, moş,  mucii,
Şi fără credinţă, la poalele crucii…
Îmi pare, aminte mi-aduc, că în şagă,
Luptam, pentru Tine, cu Lumea întreagă…
Posteam pentru Tine, cântam pentru Tine,
Trăiam pentru Tine, din bine, în bine…
Aveam pentru Tine, şi lacrimi,  anume,
Să-Ţi  spele călcâiul, să ierte o lume,
Aveam pentru Tine, un suflet curat,
Şi cât de departe eram de păcat…

Şi-acum, când atâta păcat mă apasă,
Când ştiu că am casă, şi Tu, nu ai casă,
Când zilnic la masă cu regii, rămân,
Şi Rege, eu însumi îmi sunt, şi Stăpân –

Acum, când bătrân, vine ziua în care,
Eu am de mâncare, Tu nu ai mâncare,
Acum, când în mugetul vremii cel grav,
Doar mie-mi dau  leacuri, şi Tu – eşti bolnav –

Când spuneţi: “Hristos are tot. Ce-ngăimaţi?”
Răspund: “Dumnezeu e ÎNTREG doar în fraţi!”

Şi unde-i ÎNTREGUL, întreb, mai deplin,
Decât – într-un suflet – şi crez – de creştin?
Şi tocmai acolo eu văd, în bucăţi,
Creştini, cum se rup, într-o mie de părţi!

Cum frate cu frate, se calcă-n picioare,
Cum lumea se-mparte în “are, şi n-are” –
Cum crucea, ea însăşi, e doar o poveste,
Nu inimă care ÎNVIE, ŞI ESTE!

Şi-atunci – mi se pare – chiar crucea e falsă,
 Credinţa? O joacă pe ritmuri de salsă –
Şi-atunci, Dumnezeule Mare, Te rog,
Dă-mi iarăşi credinţa-napoi, de milog…
Ci iată-mă, Doamne! Ştergându-mi, moş,  mucii,
Şi fără credinţă, la poalele crucii…

Şi-atunci, Dumnezeule Mare, Te rog,
Dă-mi iarăşi credinţa-napoi, de milog…

21 aprilie 2011
 
LUME CONDUSĂ DUPĂ BANI
 

Lume condusă după bani,
Mai ai tu viaţă, mai ai ani?
 
Mai spui că crezi în Dumnezeu,
Când doar câştigul îţi e zeu?
 
Când ai un Dumnezeu Profit,
Ce-ţi trebuie altul, răstignit?
 
Când ai salar, şi n-ai cuvant,
Vrei  tot, nu  Raiul pe pamant!
 
Lume condusă după tot
Ce-ţi dă, nu dă la sărăntoc,
 
Lume condusă de bogaţi
Spre mai bogaţi, nu către fraţi –
 
Lume, ce pui pe minte preţ,
Nu pe o inimă de fleţ –
 
Lume, jucând cu vii, si fosti-
Acelaşi joc, Stăpâni, şi proşti –
 
Lume condusă de arginţi,
Mai ai vreun Domn? Mai ai şi sfinţi?
 
Lume redusă la stomac
Şi la plimbare, în ce veac
 
Vei da pe chiar sufletul tău
Măcar centimă dintr-un leu?
 
Lume de pofte, lume rece,
Lume de Regi de nota zece,
 
Lume de şmecheri, şi noroc,
Lume de glorie, şi de troc,
 
Lume ce crede doar în sine,
Mai e în tine loc de bine?
 
Lume condusă după bani,
Mai ai tu viaţă, mai ai ani?
 
Mai spui că crezi în Dumnezeu
Când doar profitul îţi e zeu?
 
Când ai un Dumnezeu Profit,
Ce-ţi trebuie altul, răstignit?
 
Când ai salar, şi n-ai cuvânt,
Vrei tot, nu  Raiul pe pamant!
 
ŞI DACĂ…

Şi dacă orbii toţi, cei care
Prin Tine, au văzut iar soare,

Şi dacă ciungii, şi ologii,
Şi dacă slabii şi milogii,

Şi dacă cei flămânzi, şi cei
Demonizaţi ,  sau corifei -

Şi dacă morţii înviaţi,
Copii, femei, bătrâni, bărbaţi –

Cu toţii, dacă ar fi spus,
Murim noi toţi, pentru Iisus,

În care ceruri Te-ai fi dus?

Dacă şi primii ce-au primit,
Comoara Ta de osândit,

Când ai urcat pe cruce, mut,
Ei, toţi, ca unul, au tăcut?…

N-a fost un om, să fi luptat,
Să fie-n Biblie consemnat,

Că s-a opus cu viaţa lui,
Să nu rămâi al nimănui?…
Câţi după Tine, întru fiinţă,
N-au parte de recunoştinţă?

Câţi tac, privind hipnotizaţi,
Bun făcători, crucificaţi?
Câţi după Tine-n lumea, snoaba,
Aleg ca mentori pe Baraba?

Câţi după Tine, stau şi-aşteaptă,
Să facă Răstignitul, dreaptă,

O lume-atâta de plăpândă,
Ce-o fac ei înşişi, o osândă?

Şi dacă orbii toţi, cei care
Prin tine, au văzut iar soare,

Şi dacă ciungii, şi ologii,
Şi dacă slabii şi milogii,

Şi dacă cei flamanzi, şi cei
Demonizaţi ,  sau corifei -

Şi dacă morţii înviaţi,
Copii, femei, bătrâni, bărbaţi –

Cu toţii, dacă  ar fi spus,
Murim noi toţi, pentru Iisus,

În care ceruri Te-ai fi dus?

22 aprilie 2011
 
PRIMEŞTE, DOAMNE

…colosalele mele contribuţii făţarnice la edificarea Raiului pe Pământ…
 
Primeşte, Doamne, zeama mea de varză,
Atâta cât mi-a mai rămas, în Rai,
Şi-mparte-o la săraci, să nu se piarză
O-nghiţitură, când Îţi cer, şi n-ai …
 
De numai varză am de dat, împarte
Cu chibzuinţă, dintr-a ei licoare,
Şi celui prost, şi celui plin de carte –
Pe amândoi, la fel, la fel, îi doare…
 
Poate ajunge varza-mi la vreo nuntă
De fraţi calici, sau ţine, doar, de sete
La mese-mpărăteşti, şi cât încântă
Şi regi, şi servi, cu sare, pe-ndelete!…
 
Primeşte, Doamne, zeama mea de varză
Şi înmulţeşte-o, ca pe vin, să ţină
O veşnicie, şi să nu se piarză
Un dram, măcar, când Îţi cerşim lumină!…

27 aprilie 2011
 
STRIGARE
 
Mă strigă ucenica cuvioasă,
Că varza ce-o aduc în templu, pute –
Că pentru sfinte nări, e puturoasă –
Că Raiul cere vinuri prea plăcute –
 
Că zeama mea de varză, n-are cine
S-o bea – şi cerşetorii-au doctorate –
Deşi-am gustat-o însumi, şi-a fost bine,
Săracii vor, divine doar, bucate –
 
Şi eu, olog, cu mintea, jumătate –
Şi păcătos, cât iadul să mă arză –
Aş da mai mult, dar, uite, nu se poate
Să-mpart mai mult de puturoasa-mi varză –
 
Oricum, primiţi, primiţi şi de la mine,
Şi daţi-o cui va mulţumi frumos,
Căci zeama mea de varză e un bine,
Celor ce n-au mâncare, doar Hristos…
 
28 aprilie 2011
 
MĂRGĂRITARUL, CA PROFIT

Eroi români,  vă pun mărgăritar
De 1 Mai, în Rai, de Ziua Muncii…
De n-aţi mai prins nici mici, şi nici grătar,
Să vă miroase-a sărbătoare, pruncii –

Pe ce profit intraţi mereu, postum,
Prin schije, prin şrapnele, şi prin gloanţe,
Ca între noi, să ne-omorâm, acum,
În marea bolşeviadă de chitanţe?

De ce vă veţi fi dus, la Răsărit,
Şi-apoi, mânaţi de dânsul, spre Apus?
Când noi, din Tărtăria, aveam schit?
Şi Binelui, tot Dumnezeu i-am spus?

De ce veţi fi rămas aşa, ascunşi,
Prin vreo comună groapă solitară,
Un fel de preoţi ce-au murit, neunşi,
Pentru un singur templu, numit ţară?

Eroi români, vă pun mărgăritar,
De 1 Mai, în Rai, de Ziua Muncii…
De n-aţi mai prins copii, nepoţi, măcar,
Mărgăritarul  să vă fie  pruncii!…

1-2 mai 2011
 
Addenda la  OBAMA ŞI OSAMA

E loc de multe pe pământ,
De multe Babiloane, zob,
De multă lipsă de cuvânt,
Şi terorism destul, pe glob –

E loc de dinte pentru dinţi,
De teleshowuri cu vendete,
Se nasc din crime, mereu, “sfinţi”
Ce pun o lume, la perete –

E loc de lideri, spânzurând,
De execuţii comandate,
De stat pentru trăit, la rând,
N-au unii Rai, alţii – bucate –

E loc pe lume de bătut
Gloriosul  pas de defilare,
Să fie-avutul, mai avut,
Să n-aibă ioc, cel care n-are –

Se bate toba, cântă-n veac
Trompete ample, că mai moare
Un vinovat, când alţii fac
O crimă, zilnic, şi mai mare –

E loc de lideri, spânzurând -
De execuţii comandate -
De stat pentru trăit, la rând -
N-au unii Rai, alţii – bucate –
3 mai 2011
 
RELIGIE

Ce ştiu eu, Doamne, despre Tine?
Cum să Te rog, cum să Îţi spun?
Atâta ştiu – că Tu faci bine.
Atâta ştiu – că Tu eşti bun.

Ce vârstă ai? Ce bătrâneţe?
Ai slăbiciuni? Sau eşti imun?
Atâta ştiu – să-Ţi dau bineţe.
Atâta ştiu – că eşti Cel  bun.

Ce ştiu eu, Doamne, despre Tine?
Cum să Te rog, cum să Îţi spun?
Atâta ştiu – că Tu faci bine.
Atâta ştiu – că Tu eşti bun.

4 mai 2011
 
FERICIRILE DUPĂ IUDA

Îmi place să Îţi dau bineţe
Din bunătatea Ta, cea vie,
Într-o Biserică pustie,
Pustiu cum sunt, la bătrâneţe…

Ieri, Ţi-am lăsat un sac de haine,
Un preot bun, să le împartă,
La oameni care nu-s pe hartă,
Şi parte n-au, de cărţi, şi taine…

Azi, două bonuri pentru masă,
Nu ştiu de voi avea putere,
Unor bătrâni, fără avere,
Să duc, să-mpartă, o frumoasă…

Ce fericit sunt, când nimicuri,
Se duc aşa, din mână-n mână,
Unde nevoia e stăpână,
Şi unde, Doamne, nici nu licuri…

Ce fericit sunt, când adie
Firimiturile de Rai,
Şi-acolo unde aşteptai -
Lânga cei buni, de-o veşnicie -

Firimituri din ce ne  dai…
6 mai 2011
 
ADIO, BINE TE-AM GĂSIT
Maestrului Adrian Păunescu
 
Adio, bine te-am găsit,
Poet de-o vârstă cu pământul,
Credeai, pesemne, c-ai murit,
Dar ţi-a ieşit, prin piept, cuvântul –
 
Adio, bine te-am găsit,
Credeai că te lăsăm în pace,
Dar nu e timp în infinit,
Să nu robeşti, la patru ace –
 
Adio, bine te-am găsit,
Mai sunt maternităţi în ţară,
Mai sunt morminte de grijit,
Credeai că n-or să te mai doară?
 
Adio, bine te-am găsit,
Fă-ţi norma-ntreagă de poeme,
Să achităm tot ce-am iubit,
Şi tot ce vom iubi prin vreme –
 
Adio, bine te-am găsit,
Dator eşti lumii, cu creatul!
De ce-s erori la scris/ trăit?
Tu eşti, nu, lumea, Vinovatul!
 
Adio, bine te-am găsit,
Ai obosit? Ai vrea odihnă?
Nu-i drept, nici mort, să fii iubit,
Când viii n-au iubire-n tihnă –
 
Adio, bine te-am găsit,
Să trecem iarba în revistă!
Cortina asta de iubit,
Ce ne desparte, nu există…
 
6 mai 2011
 
CNP

CNP, sau Ce Ne Pasă,
Dacă alţii nu au casă?
Sau le pasă lor, puţin,
De le-o dăm, răbdând senin?

CNP, sau Ce Ne Pasă,
Dacă alţii nu au masă,
Sau le pasă lor, puţin,
De le-o dăm, răbdând senin?

CNP, sau Ce Ne Pasă,
Dacă alţii au nevoi?
Sau le pasă lor, de noi,
Când necazul  ne apasă?
 
CNP, Ce NePăsare,
Parcă n-am fi CNP,
Ce Ne Poate face, oare,
De acelaşi ADN?

6 mai 2011
 
DECORAT PRIN ORDIN DE ZI
 
De când, liber, zugrăvesc pe lume Raiul,
Azi, ce scumpă decoraţie-am primit eu:
Când mă miruie, i-aud la preot graiul:
“Să vă binecuvânteze Dumnezeu!”
 
De când zeama mea de varză umple gura
Unor Regi, şi unor simpli nevoiaşi,
Preotul mi-a binecuvântat făptură,
Să mai fac pe lume, Rai, vreo câţiva paşi…
 
Iau şi duc, muncesc şi duc, din mână-n mână,
Şi din inimă, la inimi de români:
Duc din carne, şi din suflet, Raiul, până
Unde ni l-au primenit şi cei bătrâni –
 
 De când, liber, zugrăvesc pe lume Raiul,
Azi, ce scumpă decoraţie-am primit eu:
Când mă miruie, i-aud la preot graiul:
“Să vă binecuvânteze Dumnezeu!”
 
 
7 mai 2011
 
DOINA
 
 
Frunzuliţă, floare, inimi de români,
Am adus la preot trei sute de pâini,
Să se roage, bunul, la Cerescul Crai,
Pâinile să facă România – Rai !
 
Şi de simte Domnul  că sunt de prisos,
Că rămâne pentru băjeniţi, prinos,
Să li le împartă, pe ştergar, cu sare,
Fraţilor de pâine, păsări călătoare!
 
Frunzuliţă, floare, inimi de români,
Hai să jucăm hora dragostei, pe pâini,
Să-nvârtim la hora zilelor de mâine,
Pe Pământ să facem  Raiul – dintr-o pâine!
 
Şi de vede Domnul Bun, că-i multă, prea,
Pâinea românească, cum e dragostea,
Mâna Lui s-o rupă-n cer, şi s-o împartă
Şi în Raiul de pe lumea cealaltă!
 
 Frunzuliţă, floare, inimi de români,
Am adus la preot trei sute de pâini,
Să se roage, bunul, la Cerescul Crai,
Pâinile să facă România – Rai !
 
 
8 mai 2011
 
IMN REGAL

Să trăiţi mulţi ani cu sănătate!
Rege peste Bine şi Frumos!
Raiul şi Românii, Maiestate!
Maiestate-n veci, Iisus Hristos!

Rege peste noi, cu bunătate,
Şi în cer, şi-n lumea cea de jos!
Fii cu noi, şi dincolo de moarte!
Maiestate bun, Iisus Hristos!

Cu înţelepciune şi dreptate,
Pavază şi armă de folos,
Mângâie-ne, Suflete Curate!
Maiestate drag, Iisus Hristos!

Poartă-ne spre cerurile toate,
Şi cu Tine-n Iadul păcătos,
Fie-Ţi voia, bună, Maiestate!
Maiestate drept, Iisus  Hristos!

Mângâie şi apără-Ţi moşia,
Dăruieşte-I slavă şi prinos,
Binecuvântează România,
Maiestate Sfânt, Iisus Hristos!
Să trăiţi mulţi ani cu sănătate!
Rege peste Bine şi Frumos!
Raiul şi Românii, Maiestate!
Maiestate-n veci, Iisus Hristos!
9 mai 2011
 
MAREA DEBARASARE

Ne tot debarasăm de toate:
De slujbe, fabrici, grădiniţe,
De-nvăţământ, de sănătate,
De pantaloni, şi de fustiţe –

Ne tot debarasăm de toate:
De fierul ăsta vechi de ţară,
O vindem unde se mai poate –
Să mai trăim o primăvară –

Ne tot debarasăm de toate:
Tradiţii, limbă, şi onoare –
În travesti, vom merge,  poate,
În străinătate, la culcare –

Ne tot debarasăm de toate:
De casă, curte, şi morminte,
Şi emigrăm cu viaţa-n spate,
Să mai cerşim, pe Glob, cuvinte –

Ne tot debarasăm de toate:
De orice mică datorie -
Ne declarăm, în parte, state,
Firimituri de Românie –

Ne tot debarasăm de toate:
Ne demolăm până şi traiul,
Şi înfiinţăm, din ce se poate,
O nouă Romanie: RAIUL.

9 mai 2011
 
PAROLE, PAROLE, PAROLE

Parole, parole, parole,
Ce filtre, ce razii, ce poate
Din oameni, să facă rigole,
Şi temniţă, din libertate?

Parole, la tot ce se cere,
Parole, la tot ce e viaţă,
Parole, răspuns la mistere,
Învaţă parole, învaţă –

Parole, parole, parole,
Sărmani securişti ai secundei,
Maşina umană un rol e,
Dar dragostea noastră, pe unde-i?

Parole, nivele, eroare,
Parole, nivele, acces,
Ce faci, omenire, de n-are
Parola corectă, un vers?

Parole, parole, parole,
Corect, incorect, repetaţi,
Sistemul “divin”, ce frivol e,
Refuză accesul prin taţi –

Refuză accesul prin bine,
Refuză încrederea-n noi,
Parole, parole, ruşine!
Numerici, cât suntem de goi!

Parole, parole, parole,
Sărmani securişti ai secundei,
Maşina umană un rol e,
Dar dragostea noastră, pe unde-i? 

9 mai 2011
 
TOT OCUPAT, TOT LA BIROU…

Maestrului Adrian Păunescu
Tot ocupat, tot la birou,
Tot în cenaclul veşniciei,
Trăgând în spate, biet erou
Visând, “Iubirea României” –

Tot ordonând unor soldaţi,
Cu mitraliere de chitare,
Tot mai puţini, tot mai lăsaţi
Orfani de fraţi, pe Lumea mare –

Tot frământând, în loc de pâini,
Făina versurilor goale,
S-ajungă tuturor, în mâini,
S-ajungă tuturor, în foale –

Tot vinovat, tot acuzat,
Tot condamnat la libertate,
Şi la lumină, condamnat,
Şi la o luptă, peste poate –

Un om, şi el, iubind nebun,
Un om, şi el, iubind în parte,
Ce e în om, mai drag, mai bun,
Raiul de-aici, şi după moarte -

Un om şi el, scriind nebun,
Un om, şi el, citind în parte,
Ce e în om mai drag, mai bun,
Raiul de-aici, şi după moarte -

Un om, şi el, greşind nebun,
Un om, şi el, greşind în parte,
Pentru românul drag şi bun,
Să facă Raiul, fără moarte -

Om onorat de oameni buni,
Ce-nvaţă, încă, alfabetul,
Ce în iubirea lor de huni,
I-au dus, pe apex,  diabetul –

Ce-o fi greşit în ce a spus?
Că n-au putut să corecteze,
Nici Răsărit, şi nici Apus,
Prea ignoratele  lui teze?

Tot ocupat, tot la birou,
Tot în cenaclul veşniciei,
Trăgând în spate, biet erou,
Visând , “Iubirea României” –

10 mai 2011
 
E CLIPA MAI SCUMPĂ, ACUŞ…

Pe lume, e ceaţa mai deasă,
E clipa mai scumpă, acuş -
Plantează, te rog, lângă casă,
Măcar un banal corcoduş –

E criză pe lume, cu toane,
Ce bine  ţi-ar prinde, o lună,
Să ai de mâncare moşmoane,
Să nu mai mănânci din ţărână –

Nu costă nimic rădăcina,
Ia numai lăstarii şi pune-i
Pe unde e deasă lumina,
Şi limpede liniştea humei –

E criză, pe lume, cu toane,
Sădeşte-un banal corcoduş,
Să ai de mâncare moşmoane,
Când nu te mai saturi cu  bruş –

10 mai 2011
 
MAI SAPĂ, MOROMETE, O FÂNTÂNĂ
Mai sapă, Moromete, o fântână –
Ce dacă n-ai cu ce?… Cine te-ntreabă?…
Sapă-n ţărâna ta română, cu o mână –
 Că tot n-ai bani… şi tot n-ai nicio treabă…

Mai sapă, Moromete, o fântână –
Mai ia-l de ajutor, pe Niculaie,
Poate mai e, prin sat, încă-o bătrână…
S-aveţi să mai trăiţi  – când nu e ploaie –

Mai sapă, Moromete, o fântână –
E bună apa şi pentru botez –
Şi pentru adăpat pământul până
Se dă de sus, de e, sau nu e, crez…

Mai sapă, Moromete, o fântână –
Căci nu se ştie cine o să treacă –
Poate chiar Dumnezeu, peste ţărână…
Să nu-l lăsăm cu inima tot seacă…

10 mai 2011
 
RISIPĂ MARE DE VOPSELE…
Risipă mare de vopsele,
Şi de manoperă umană,
Să faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inimă de mamă!

Se cheamă meşterii din cele
Mai mari împărăţii, se cheamă!
Să faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inimă de mamă!

Ce cifruri chiar, şi ce zăbrele,
Şi câtă instruire vană,
Să faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inimă de mamă!

Ce de risipă de bugete,
Ce de risipă de idei,
Să faci un Rai mai bun, poete,
Decât sunt florile de tei…

Risipă mare de vopsele,
Şi de manoperă umană,
Să faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inimă de mamă!
10 mai 2011
 
ACORD ÎN GAMĂ MINORĂ

Mi-a dat Iisus bunăvoinţa rară,
De-a-mprumuta la un vecin o scară,
Şi mulţumire pentru sporul zilei,
Să pun o pâine în cutia milei…

Mi-a dat Iisus puterea de-a mai scrie
O poezie, încă-o poezie,
Şi să le-mpart la oameni, dintr-un Rai
Legat în vers, ca florile în mai…

Mi-a dat Iisus, prea Bunul nostru Rege,
Puteri de-a asculta, şi a alege,
Din simfonia Lui Universală,
Înfiorări, petală cu petală…
10-11 mai 2011
 
ŞI IAR POEZIE

Şi iar poezie, şi iar, poezie,
Cuvintele astea de pâine de-ar fi,
Sau doar o scrisoare, sau doar o solie,
Spre mana căzută pe Glob, din tării…

Şi iar poezie, şi iar, poezie,
Cernută pe gânduri, pe mâini, ca o ploaie…
Cuvintele astea, de-ar fi sihăstrie,
O inimă mare, din cer, să îndoaie…

Şi iar poezie, şi iar poezie,
Cuvintele astea de-ar fi ceva leacuri,
Toiag pentru mers clătinat prin pustie,
 Să strige: Răbdare! Răbdare! prin veacuri…

Şi iar poezie, şi iar poezie,
Măcar se mai face ceva de pomană,
Rămâne o floare ce-a fost cândva vie,
Ca semnul de carte, pe răni, la icoană…

Şi iar poezie, şi iar poezie,
Se termină versul, se naşte alt vers,
Şi iar se compune, şi iar se rescrie
Această sublimă Golgotă, în mers…
11 mai 2011
 
ROAGĂ-TE, ROAGĂ-TE, TINERE OM

Roagă-te, roagă-te, tinere om,
Să nu mai moară tineri de foame,
Să nu-i mai fure de lângă mame
Bomba nevrotică, dintr-un atom –

Roagă-te, roagă-te, tinere om,
Să nu ajungem toţi, la credinţă,
Nu în putere, ci-n neputinţă –
Roagă-te – nu ştim când trece-vom…

Roagă-te, roagă-te, tinere om,
Să facem bine cât se mai poate –
Inima ta e un bine ce bate –
Nu fii cu alte inimi, neom…

Roagă-te, roagă-te, tinere om,
Pentru cei tineri, ce vor să vină,
Şi pentru cei ce s-au dus, să te ţină,
Ca rădăcinile, fructul din pom…

Roagă-te, roagă-te, tinere om…
 11 mai 2011
 
ŞASE PIXURI

Zi de salariu. Cumpăr vreo şase
Pixuri. Le duc la Biserică, toate.
Şi-l rog pe Domnul, să ne mai lase
Un Eminescu, sau Preda, poate …

Să facă dânşii, peste abisul
Zilelor noastre, Raiul, cu scrisul –
Zadarnic, dacă, uitând povaţa,
Nu-l scriu românii, înşişi, cu viaţa -

Zi de salariu. Poate, din broaşte,
Doamne, luceferi, se vor mai naşte?
Poate din Iude, sterpe, ca mine,
Se mai trăieşte, şi scrie – bine?

Duceti, colegi, la Biserică, poate,
Pixuri de firmă, din străinătate –
Poate că Domnul, va să ne lase,
Un Eminescu, sau C. Tănase…

Zi de salariu. Zi prea tihnită.
Unii au Raiul – alţii n-au pită.
Zi de salariu. Zi lucrătoare.
Cât mă şi bucură – Cât mă şi doare…
13 mai 2011
( zi de salariu )
 
RUGĂCIUNEA UNUI TRANDAFIR
Mi-a înflorit un trandafir,
În curtea casei, picatură
De sânge, într-un vârf de fir
Robindu-şi verdea lui  masură –

Într-o Biserică cu mir
L-am dus – căci viaţa este dură –
Cum să trăiască-un trandafir
Făra de dragoste, în bură?

Te mai şi miri cum mai răsar
Din lut, din apă, şi lumină,
Aceste flori, precum un far,
Semnalizând din rădăcină  -

Şi cred că locul şi-a găsit,
Într-o Biserică, pe masă,
Silabisind  în infinit:
“Revino, Doamne bun, acasă!”
17 mai 2011
 
MĂCAR SĂNĂTATE…

De n-om avea, Doamne, atât: sănătate,
Cu ce vom mai ţine poeţii în spate?
Căci dânşii, se ştie, mănâncă enorm.
Produc doar risipă. Consumă. Şi dorm.

De n-om avea, Doamne, măcar sănătate,
De unde atâtea, şi-atâtea bucate,
Să facă ciolhane, din zori, până-n zori,
Cu versuri de lux, aceşti mari prădători?

De n-om avea, Doamne, din plin, sănătate,
Cu ce vom mai ţine poeţii-n palate?
În vieţi de cinci stele, cu tot, cu copii,
Să-i ţinem în Turnul de Vis: “Sans Souci”?

De-aceea, îţi cerem, mereu, şi mereu,
Măcar sănătate, prea bun Dumnezeu,
Să ţinem în spate, atât cât se poate,
Aceste condeie, sătule de toate…

18 mai 2011
 
STUDIU DE  OBRAZ

Atât s-a studiat Hristos – în ţară –
Atât s-a tot tocit din Evanghelii –
Că toţi locuitorii emigrară,
Şi-au mai rămas catârii îndoielii –

Azi am intrat în templu, bunăoară –
Şi ce să vezi? Un om. În rest, pustie.
Am pus trei trandafiri pe policioară,
Şi omul, un atlas, de geografie  –

Mă şi întreb de mai eram pe hartă –
Mă-ntreb de mai eram în Europa,
De nu cumva aveam şi limba moartă,
Bocită  în engleză chiar de popa?

Cu-aşa infrastructură perimată,
Cu Regele, Hristos, ce imperfect e,
 Cine să tragă ţara asta toată,
Spre Raiul  plăsmuirilor perfecte?

 Şi tocmai Europa noastra bună,
Văzând că suntem tobă de Hristos,
Că am plecat, ca să  muncim,  pe Lună,
Până la cel din urmă păcătos –

Chiar ea, care ne-a inundat cu marfă,
Şi bani, să ne ia sângele, profit –
Tratează România ca pe-o boarfă,
Şi-i dă un şut în  dos, ca-mbătrânit…

Dar am rămas puţini. Doar eu, şi omul.
Şi alţi câţiva, catâri, care mai văd
Cât de perfect, rămâne doar pogromul,
Şi cât de minunat, acest prăpăd –

Două paiaţe, dis de dimineaţă,
Într-o Biserică, tăcând pe româneşte -
Cu un Hristos, reanimat la viaţă,
Clipind, scârbit, din ochii lui de peşte…

23 mai 2011
 
UN RÂS DE VIAŢĂ
Maestrului Fănuş Neagu
( 5 aprilie 1932 – 24 mai 2011)
 
Nu a murit un drag nebun frumos!
Ci hohoti un înţelept, la schit:
Că am ajuns în Raiul lui Hristos  -
Un drag nebun frumos, nu a murit -
 
Păi nu-i dreptate-n ţară, cu prinos?
Nu-i Adevărul, bun şi strălucit?
Şi nu trăim noi, bine, cu folos,
Din viaţa lui de scrib, ce n-a murit?
 
Nu a murit un drag nebun frumos,
Nu îl bociţi, căci plin de modestie,
El scrie, vai!, atât de păcătos,
Un Rai pentru  întreaga Românie -
 
Şi nu e vina lui că nu citim,
Şi nu e vina lui că mulţi se-ncruntă,
Că-l credem îngropat în ţintirim,
Când dânsul, viu, ne cheamă-n cer, la nuntă!
 
Uşor mai sunteţi, dragii mei, de dus
De nas, că mor poeţii, scriitorii –
Când ei sunt vii, şi râd, ba la Apus,
Ba-n Răsărit, de hoţii de istorii –
 
Uşor mai sunteţi, dragii mei, de tras
Ba-n ţeapă, ba pe roată, ba în funii,
Nici nu simţiţi că morţi, voi aţi rămas
Sub cipul ideal  al Semilunii -
 
Nu a murit un drag nebun frumos –
Cu viaţa lui ne ţine încă-n viaţă,
Un înţelept, ce râde, cu Hristos,
Ce Iad fac fariseii, când ne-nvaţă!
 
24 mai 2011
 
TEJGHEAUA SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL
Te suflu ca pe-un fir de păpădie,
Din care fulguiesc monezi, bănuţi,
Mi-e inima bancnotă de hârtie,
Pe-un bancomat de câmp, cu maci mărunţi –

Şi la ghişeul lumii e o strungă
Prin care oi de conturi vin la muls,
Să strângem bani pentru o moarte lungă,
În care ne jucăm de-a v-aţi ascuns –

Te suflu iar, te număr pe petale,
Însă iubirea nu mai dă în floare,
Ci e o bursă doar, de inimi goale,
Strigându-şi vieţii,  preţul de vânzare…

LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD)

La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare,
Lumea a adus podoabe -  ea, bătrână, slabă, oarbă,
Văduva Anastasia – şi-a făcut cu greu cărare,
Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –

Şi-i era aşa ruşine, că şi bruma ei de bine,
De pe-o pajişte vecină cu bordeiul ei, furase –
Să aducă – pentru boii, cei lăsaţi de fiecine
Lângă templu – mângâiere, pentru câte duc pe oase -

Pe frontonul de intrare în Biserică, tocmise
Împăratul, să îi scrie, al lui nume, un fruntaş -
Dar un Înger şterse toate cele-atât de scumpe zise,
Şi-a cioplit: “Anastasia a plătit  acest lăcaş!”

Şi-au văzut, miraţi, minunea, Împăratul, şi curtenii,
Şi-au cătat-o pe bătrâna mult prea bună, şi prea oarbă –
Căci un Rai întreg, de aur, n-are preţul, prin milenii,
Cât o inimă, ce–n zdrenţe, îi aduce-un fir de iarbă…

25 mai 2011
 
LA MORMÂNTUL LUI  MIHAI EMINESCU

 (Născut la 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti – decedat la 15 iunie 1889, Bucureşti )

Când mâna ta a încetat să scrie,
Afară s-au deschis ca flori de tei,
Cernându-şi amirosul pe hârtie,
Iubirile de care suntem grei –

Când ţi s-au spart  oglinzile din minte,
Aceleaşi flori de tei, le-au adunat -
Şi din mireasma lor, le-au dat cuvinte,
Ca să nuntim, cu stelele,  curat –

Cuvintele ce ţi-au ieşit din buze,
Când au încremenit în călimară –
Tot florile de tei, visând lehuze,
Ne-au nins copii, de dragoste stelară  –

Când n-ai mai fost decât pământ şi stele,
Şi versurile-ţi, toate, s-au uitat -
Din tei au nins atâtea flori cu ele,
Că iar, pe Eminescu, l-am aflat…

14 iunie 2011
 
MI-E DOR

Mi-e dor de bâlbâitul Nicolae,
Când îi ascult pe noii troglodiţi,
Măcar bătrânul a făcut pârnaie,
Nu a furat cu diplome de sfinţi  -

Mi-e dor nespus de limba mea română,
Când îi ascult pe noii vizionari,
Ce nu mai dau, când mint frumos, din mână,
Ci iau, cu două mâini, din pensionari –

Mi-e dor de stadioanele pe care
Strigam într-o regie mai umană
Decât în prea şomere abatoare
De carne, săturată cu pomană –

Mi-e dor de pacea tinereţii mele,
Când nu munceam în van, să-mi văd confraţii
Contorizaţi, pe bani, de toate cele,
Şi aruncaţi, din casa lor, în spaţii –

Mi-e dor de un partid ce e în toate –
Ce încă sunt, şi vor mai fi, sub soare –
Căci ce e azi, ne ia şi din bucate,
Să îşi mai umple-un rând de buzunare -

Mi-e dor de ce mi-era aşa ruşine
Sinistru că a fost, şi odios –
Când ţara este astăzi în ruine,
Le mulţumesc, la Comunişti, frumos!

Şi mulţumesc frumos, Securităţii –
Că nu-i uşor, luptând între iubei,
Să ţii în mână aurul dreptăţii,
Şi să-l împarţi la oameni, nu să-l iei!

Mi-e dor de voi, românii mei, tovarăşi,
Nu Domni însinguraţi în pribegii,
De veţi veni în ţara noastră, iarăşi,
N-am să vă dau decât tot poezii –

Mi-e dor de Tine, blândă Romanie,
Nici nu mai ştiu încotro te îndrepţi!
Salut voios de comunişti! Să-ti fie
Creştinii toţi, măcar cât ei, de drepţi!
17 iunie 2011

 
BUNĂTATE
 
Frumoasă e-o Biserică pustie!
Să mă închin ca ieri, şi azi, spre mâine,
Să-i las a zecea parte dintr-o pâine,
Şi plină de chibrituri, o cutie!
 
Nu mai văd Iude-n ea! O feerie!
Doar eu, între atâtea, sunt Întâiul!
Şi, Doamne, s-ar cădea să-Ţi spăl călcâiul!
Şi-o fac, cu gura, pe Icoana-Ţi vie!
 
Măcar atât să-Ţi dau pe ospeţie!
Şi plină de păcat, o închinare –
Ce bună e cu mine Lumea mare,
Că-mi lasă o Biserică pustie!
 
O calc, către serviciu, în picioare…
 
20 iunie 2011
 
CE LUNG E, DOAMNE…

Ce lung e, Doamne, drumul către seară…
Să te înhami la carul de secunde,
Să mergi spre nicăieri, şi spre niciunde,
Ducând în el deşarta ta povară…

Ce lung e, Doamne, drumul către mâine …
În noapte, să ai umbra ta tovarăş,
Pământului, pe ziuă, să-i faci, iarăşi,
Aceeaşi umbră, care cere pâine…

Ce lung e, Doamne, drumul către Tine…
În  Universul care se-nvârteşte,
Să urci spre Steaua Vieţii, ca un peşte,
Prin râul sângelui ce ţi se zbate-n vine…

22 iunie 2011
 
MĂRUL

Rău e să trăiască cineva,
Doamne, din mărinimia mea –

Azi, de pildă, le-am adus la masă,
Doar un măr, căzut din pom, acasă –

Câte guri va sătura, o zi,
Mila mea cât mărul? Câţi copii?

Câţi bătrâni, şi câţi ai nimănui,
Din sămânţa lui, vor fi sătui?

Rău e azi, că am avut de dus
Doar un măr, să-mparta, lui Iisus -

Însă mâine, nu ştiu, la soroc,
Cum să dau, din ce nu e  deloc!

Poate se cuvin mai multe norme
Să mai fac, pe lumea cea de forme –

Dar poeţii, ce să ia pe-un vers,
Decât propria cârjă pentru mers?

Doamne, dă-mi talant de împrumut,
Să mai iau din pom un măr căzut,

La Biserică să Îţi aduc dobândă:
Coji din lăcomia mea flămândă !
22 iunie 2011
 
LA MULŢI ANI!

Mai faci, iubita mea colegă, nişte ani.
În clasa-ai stat în faţa mea, pe-acelaşi rând.
Dar nu-mi aduc aminte vârsta ta.   Un gând
Îmi vine-n minte: Că am fost în Rai, puştani.

Cândva, nepoţii noştri vor veni, curând.
Să ne-amintim cum ne priveam la ştrand, copii.
Cum ne răneam la ceaiuri care vor mai fi.
Să nu-i certăm de vor întârzia, visând.

Mai ai, iubita mea colegă, amintiri
Ce s-au uitat, o crezi, dar sunt în alţii, vii?
Cu cât intinerim mai mult, cu-atât va fi
Mai mult de scris, în poezii de ştiri.

Acum se cade să –ţi urez ceva: dar cum
Să îţi aduc aminte cum a fost în Rai?
Acolo nu contează, veşnic, câţi ani ai –
Să-ţi fie bucuria de atunci, şi-acum…
 1 iulie 2011
 
CONTRIBUŢIE LA BUGET

Am dus, am dus, am dus, am dus,
Am dus din nou un kil de mere,
Şi corcoduşe, lui Iisus,
Să dea la semeni, mângâiere!

Căci nu mai sunt nici mere, sus,
Nici corcoduţe, este vană
Întreaga lumea-a lui Iisus,
De-un kil de mere, de pomană!

Nu au bogaţii, corcoduşi,
Nu au săracii, vreo putere,
La cine să mai laşi, la uşi?
Cui să mai dai – când toţi vor mere?

Şi duc, şi duc, cât voi avea,
Şi duc din nou, un kil de poame,
Să aibă mere ţara mea,
Când se-mprumută iar, de foame…

4 iulie 2011
 
4 IULIE

E ziua unei ţări prea mari, datoare,
Căci vrea mai mult – şi cine nu vrea, oare?

Şi-oricât ar fi de mare, şi bogată –
Cui i-ar ajunge, oare, Lumea toată?

Cum să te mulţumeşti cu un mormânt?
Când Universul însuşi, e prea strâmt?

Şi fericirea, cum să o măsori?
Când vor în Rai, atâţia muritori?

Cum să le dai, din el, măcar un cânt?
Când orice om, vrea Raiul pe pământ?

În timp ce micilor maimuţe sărăcane,
Li se tot ia, din raţia de banane –

O ţară mare, e mereu datoare,
 Căci vrea mai mult – şi cine nu vrea, oare?

Vrea şi puternic, şi neputincios,
Şi cel schimonosit, şi cel frumos  -

Vrea şi deşteptul, vrea, mai mult, şi prostul –
Şi cine să mai dea, măsurii, rostul?

 Nu este ea, o haină prea hidoasă?
O temniţă menită numai ca să

Trăiască toţi – nu numai cei ce pot
Să ia, când tot nu se ajunge, tot?

Şi rostul zilei care astăzi vine
Nu e să facă tuturora bine,

Ci numai animalelor deştepte,
Spre Rai, să sape, informatic, trepte!

Şi Raiul, bun sau rău, este aici –
O lume de giganţi, şi de pitici –

În care fiecare vrea să ia
Un Rai, din Paradisul altuia -

E ziua unei ţări prea mari, datoare
Căci vrea mai mult – şi cine nu vrea oare?

Şi multul ăsta, falsul, crudul, fadul,
Nu-i Raiul pe pământ, ci însuşi Iadul…
4 iulie 2011
 
ORACOL DUPĂ O JUMĂTATE DE VIAŢĂ
Pe lumea noastră n-or să fie
Războaie, crime, lipsuri, nu!
Vom fi chiar noi substanţa vie
Ce o să schimbe tot, acu’ !

Aşa strigam în gând, în şcoală,
Şi în oracole, scriam –
Umpleam un viitor, pe –o coală,
Ne ofeream, pe noi, balsam -

Şi uite, a trecut o viaţă,
Războaie, chinuri, lipsuri, ne
Rămân -  şi alţii le învaţă,
La un examen, la re – re

Pe mâini, n-a mai rămas cerneala
Ce bate azi, la tastatură –
Şi a rămas doar opinteala
De a ne umple propria gură –

Şi vin copii ce nu mai strigă
“Războaie, crime, lipsuri, nu!”
Doar râd de profi, şi de dirigă,
Cât încă nu îi iau, cu huuu!

Şi ce scriam în gând, în şcoală,
Şi în oracole scriam,
E pentru ei, o coală goală,
La care-am tras, în van, în ham –

Ce mâini curate, fără pete,
Avem acum, ca asasini –
Şi ce murdari, pe mâini, şi ghete, 
Eram, când intuiam lumini!
6 iulie 2011
 
UNDE-O FI MUIUL(1) MAMII ?

În timp ce sufletul mi se lasă în voia vântului,
Ca o sperietoare batjocorită de ciori,
Marina închide ochii, întrebând:
Unde-o fi muiul(1) mamii?
Maimuţoiul cu pantaloni mov şi urechile verzi,
Degetarul de noapte al limbii -
Urechile cu timpane de brusture pândesc şoaptele
Distilate prin biberon,
Ochii aprobă dezarmarea rastelelor de clipe,
Mâinile pipăie visele, nasul miroase brânza zilei topite,
Adoarme şi timpul cu popiaţa(2) în sus,
Mama este, ca de obicei, de altă părere,
Tata continuă să scrie pe întuneric
Ce se va întâmpla în ziua următoare,
Numai Marina,
Unde-o fi muiul mamii,
Nu ştie sigur…
Primăvara lui 1999

(1,2) – pe limba Marinei, la doi ani,  “muiul” este “puiul”, un maimuţoi de pluş, iar “popiaţa” – “poponeaţa”.
 

LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD)

La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare,
Lumea a adus podoabe -  ea, bătrână, slabă, oarbă,
Văduva Anastasia – şi-a făcut cu greu cărare,
Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –

Şi-i era aşa ruşine, că şi bruma ei de bine,
De pe-o pajişte vecină cu bordeiul ei, furase –
Să aducă – pentru boii, cei lăsaţi de fiecine
Lângă templu – mângâiere, pentru câte duc pe oase -

Pe frontonul de intrare în Biserică, tocmise
Împăratul, să îi scrie, al lui nume, un fruntaş -
Dar un Înger şterse toate cele-atât de scumpe zise,
Şi-a cioplit: “Anastasia a plătit  acest lăcaş!”

Şi-au văzut, miraţi, minunea, Împăratul, şi curtenii,
Şi-au cătat-o pe bătrâna mult prea bună, şi prea oarbă –
Căci un Rai întreg, de aur, n-are preţul, prin milenii,
Cât o inimă, ce–n zdrenţe, îi aduce-un fir de iarbă…

25 mai 2011
 
DESPRE JIANU LIVIU-FLORIAN

Născut la 19 aprilie 1961, în Craiova.
 Elev al Şcolii Trişcu din Craiova, şi al liceului “Nicolae Bălcescu”.
 A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Craiova, secţia Automatizări şi Calculatoare, promoţia 1986, media 9.99, poziţia a 7-a pe ţară.
 Paraşutist militar brevetat.
 Membru al “Societăţii Scriitorilor Olteni”,  din mai 2000.
 Membru al cenaclului “Al. Macedonski” al Societăţii Scriitorilor Olteni şi al cenaclului “Marin Sorescu” al Sindicatului Electroputere  Craiova.

Volume publicate:
informatică
 1. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – Editura “Intarf”, Craiova, 1993, tipografia “Avrămeanca”.
 2. “Programarea orientată pe obiect în Turbo Vision” – Editura Lotus, Craiova, 1994 ( sponsor “CEROLA SRL” );

poezie
 1. “Musca, păianjenul şi paralelipipedul” – premiul I la Concursul Naţional de poezie “Al. Piru”, organizat de Editura Vlad&Vlad, 1996, apărut la Editura Sitech, Craiova, 1998.
 2. “Cheltuieli de suflet” – 1999, Editura Sitech, Craiova.
 3. “Să-mpuşti o pasăre care visează” – 2000, Editura Sitech, Craiova.
 4. “Imnurile făţărniciei” – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
 5. “Alter Iuda” – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;
 6. “Lumea de aur” – 2011, Editura ON-LINE Semănătorul;

proză
 1. “Lumea are cele mai bune intenţii!” –  proză scurtă, Editura “Contrafort”, Craiova, 2008, 200 pagini;
Antologii:
 1. “Tărâm de dragoste”, 1979, poezie, Antologie a Comitetului Judeţean al Partidului Comunist Român, Dolj;
 2. “La început a fost Cuvântul…”, 2000, a “Societăţii Scriitorilor Olteni” , poezie, proză ;
 3. “A patra antologie paradoxistă”, New Mexico University, SUA;
 4. “Vara visurilor mele”, 2003, Antologia revistei “Amurg Sentimental”, Bucureşti;
 5. “Zugravul de cuvinte”, Antologia Cenaclului “Marin Sorescu”, al Sindicatului “Electroputere” Craiova, aprilie 2004;
 6. “Fifth Paradoxist Anthology”, Râmnicu-Vâlcea, 2006;
 7. „Medalionul literar – structură permanentă de cultură şi educaţie”, de Marian Barbu (coordonator), Alex. Gheorghe, Florea Miu, Radu Scorojitu, vol. II, Editura “Ramuri”, 2006, pag. 321, 572 pagini;
 8. „Dicţionarul Biografic al Societăţii Scriitorilor Olteni”, Editura MJM, Craiova, 2003;
 9. „Împreună dumiriri pe cale”, volumul 2, Fundaţia „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Craiova;
 10. Antologia Concursului de creaţie literară: “Vara visurilor mele”, ed. a VII-a, 2008, organizat de revista Amurg sentimental şi cenaclul “Visătorii” al Liceului din Puieşti, Vaslui.
  11. “Golgota hârtiei”, Antologia Cenaclului “Marin Sorescu”, al Sindicatului “Electroputere” Craiova, 2009;
 12. “Sixth International Anthology on Paradoxism”, Edited by Florentin SMARANDACHE, Columbus, Ohio, U.S.A. The Educational Publisher, 2011;
 13.    Antologie de Poezie şi Epigrame , “Romeo şi Julieta la Mizil”, Ediţia a IV-a, 2010-2011, pag. 69;

Colaborări la

Radio-Oltenia Craiova ( poezie, reportaj) ,
Radio Bucureşti ( poezie),
Radio-Vacanţa Costineşti ( poezie, reportaj, epigrame ),
Radio Charlie,
Radio-Sud,
publicaţiile “Licăriri” ( a liceului “Nicolae Bălcescu – Carol I” din Craiova), “Înainte”, “Cuvântul Libertăţii”, “Ramuri”, “Raţiunea”, “Ediţie specială”, “Gazeta de Sud”, “Femeia ortodoxă”, “Family News”, “Mozaic”,  “Contact”, “Arca lui Noe”, “Lamura”, “MJM”, “Glasul femeii ortodoxe”, “Millenium”  – Craiova;
“Limba şi literatura română”, “Jungla Universitară”, “Amurg sentimental”, “Oglinda literară” – Bucureşti; “Al cincilea anotimp”, “Crişana plus de duminică”, “Familia” – Oradea;
“Monitorul”, “Convorbiri literare” – Iaşi;
“Paradoxism” – Universitatea New Mexico, SUA;
“Gazeta de Sud-Est” – regional;
 “Cetatea culturală” – Cluj;
“Almanah 2004 – Bucovina literară” – Suceava;
“Orizont Lupenean” – Lupeni, Gorj;
“Murmur” – revistă virtuală de gândire naţională şi ortodoxă;
“Nordlitera” – revistă virtuală;
“Pasager” – revistă virtuală;
“Terra Nova” – Canada – revistă virtuală;
“Prăvălia culturală” – revistă virtuală;
“Clopotul” – revistă virtuală;
“Altermedia” – revistă virtuală;
“Agero” – revistă virtuală, Stuttgart, Germania;
“Observatorul” – Toronto, Canada;
“Noi, NU!” – revistă virtuală;
“Candela de Montreal”, Canada;
“Destine literare”, Canada;
“Starpress” – Râmnicu-Vâlcea;
“Ecoul”, Epoca”, “Neamul românesc”;
“Glas comun”, “Slova creştină”;
 “Singur” – Târgovişte;
“Caiete Silvane”;
“Rapsodia” – Sibiu; “Phoenix Mission” – Arizona, SUA;
“Cuvântul Liber” – cotidian mureşean;
“Mesagerul Olteniei” – Craiova;
“Basarabia literară” – R. Moldova;
“Constelaţii diamantine”, “Literaria”;
“Cetatea lui Bucur”;
“Romania magnifica”;
“Armonia”;
“Armonii culturale”;
“Omniscop”;

Referinţe critice:

Virgil Dumitrescu (1996), Alexandru Firescu (1996), Ştefan Tunsoiu (1996), Simona Lica (2000), Ştefan Marinescu (2001), Marian Barbu (2000-2011), Maria Prochipiuc(2006), Tudor Negoescu(2006), Doina Pologea (2006), Florentin Smarandache (2006), Melania Cuc(2007), George Filip(2007), Ştefan Vlăduţescu (2008-2010), Ştefan Doru Dăncuş(2009).
Premii în domeniile: tehnic, literar şi artistic
(cronologic)

1. Premiul EDITURII  MILITARE  la OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, faza finală, IAŞI, 1977; Profesor emerit de limba şi literatura  română: Iordache Aurelia.

2. Premiul I la OLIMPIADA NAŢIONALĂ DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, faza finală, ARAD, 1978; Profesor emerit de limba şi literatura română: Iordache Aurelia.
3. Premiul III pentru poezie, al Taberei de creaţie Ciric, Iaşi, 1979; Preşedintele juriului: Opriş Tudor.

4. Locul III pe ţară, în cadrul Festivalului “Cântarea României”, Cluj, 1979, cu recitalul “În faţa atomului”, de Geo Bogza; Preşedintele juriului: Cojar Ion.

5. Protagonist al spectacolului de muzică, poezie şi euritmie “Sunt suflet in sufletul neamului meu”, al liceului Nicolae Bălcescu, regizat de Dl. Emil Boroghină, locul I pe ţară, Festivalul “Cântarea României”, Piatra-Neamţ, 1979; Preşedintele juriului:  Popovici Alecu.
6. Rolul principal (Vlad Tepeş ) în piesa “A treia ţeapă”, de Marin Sorescu,  cu care trupa de teatru a CASEI DE CULTURĂ A STUDENŢILOR din Craiova, regizor – Patrel Berceanu – obţine la Craiova, în 1986, locul I pe ţară, pe scena Naţionalului din Craiova,  în cadrul Festivalului “Cântarea României”; În juriu: Sorescu Marin, Popescu Dumitru Radu, Tudor Gheorghe, Homeag Leni-Pinţea, Mazilu Gheorghe.

7. Locul IV pe ţară, în cadrul Festivalului “Cântarea României”, secţiunea recitare, Iaşi, 1985, cu poezia, creaţie personală, “GENEZA”; Preşedintele juriului: Caramitru Ion.

8. Premiul I  la Sesiunea Naţională a Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti, Cluj, 1986, cu lucrarea “Conducerea cu sistemul de proces ECAROM 800 a 8 bucle de reglare independente”; Preşedintele juriului: conf. univ. dr. Ceangă Emil, Universitatea din Galaţi.

9. Premiul I  la Concursul Naţional de poezie “Al. Piru”, organizat de editura Vlad&Vlad, 1996; Motto: “ Ce e tăcerea? De parcă ar avea dreptul la mai mult! ( Merwin )”; În juriu: Gabriel Chifu, Patrel Berceanu, Marius Ghica, Mihai Duţescu, Constantin Barbu, Ilarie Hinoveanu, Virgil Dumitrescu, Dan-Ion Vlad, Octavian Lohon.

10. Premiul Special  pentru Scenografie al juriului, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Francofon, ediţia a III-a, Arad, 23-26 octombrie, 1995, pentru scenografia piesei “Cântăreaţa cheală” (în limba franceză), de Eugen Ionescu, cu formaţia de teatru a liceului CFR din Craiova. Regia: profesor dr. de limba franceză Tronea Maria şi profesor lb. română-franceză Jianu Mihaela;
 
11. Membru al Societăţii Scriitorilor Olteni, mai 2000;

12. Laureat al concursului “Vara visurilor mele” – secţiunea proză – organizat de revista “Amurg Sentimental” din Bucureşti şi Cenaclul “Visătorii” al Liceului din Puieşti Vaslui, 30 iulie 2002; Motto: “Ce este limba? Haină neagră ce căzu de pe zid/ Cu mânecile încercând să spună ceva. ( Merwin)”; Preşedintele juriului: Machidon Ion.

13. Redactor şi tehnoredactor al “Dicţionarului Biografic al Societăţii Scriitorilor Olteni”, editura MJM, Craiova, 2003;

14. Cercetări privind conducerea sistemelor tehnologice flexibile de fabricaţie pentru deformarea plastică la rece a pieselor pentru caroserie auto – Teză de doctorat – dr. ing. Marian Popescu, Universitatea Dunărea de Jos, Galaţi 2004 -> colaborator; Conducător doctorat: prof. univ. dr. Epureanu Alexandru.

15. Membru în colectivul de redacţie al publicatiei on-line  de gândire  şi atitudine ortodoxă – “Murmur”, din septembrie 2004;

16. Premiul I la Concursul Naţional de Poezie religioasa “Daniil Sandu Tudor”, Vatra Dornei,20-23 iulie 2006. Motto: “…Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut…”  (Iisus Hristos).  Premiul este un dar pe care îl fac, din toată avariţia şi făţărnicia mea, Domnului şi Dumnezeului nostru, Iisus Hristos. În juriu: Verona Dan, Ursu Liliana, Pillat Monica.

17. Premiul al II-lea  la Concursul Naţional de Poezie “Dor de dor”, Cluj-Napoca, mai 2007. Motto: “Veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). În juriu: Ţene Al-Florin,  Toma Marin.

18. Premiul al III-lea, secţiunea proză scurtă, 2007, la prima ediţie a Concursului Naţional de Poezie, Proză Scurtă şi Pictură, cu tema IISUS, organizat de Trustul de Presă “Ambasador”, în parteneriat cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Mureş şi Asociaţia Artiştilor Plastici Mureş. Motto: “…Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut…”  (Iisus Hristos). Închin şi ofer acest premiu Domnului şi Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, cel miluit în timpul vieţii pământeşti cu premiile palmelor, sudalmelor, caznelor, temniţei , lanţurilor, pătimirilor, şi răstignirii pe cruce.

 19.  Premiul  pentru literatură creştină, secţiunea proză, la Concursul Naţional de Poezie şi Proză Scurtă “V. Voiculescu”, ediţia a XVIII-a, Buzău, 11 octombrie 2007, organizat de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a judeţului Buzău, în colaborare cu Biblioteca judeţeană “V. Voiculescu”, Centrul judeţean al Creaţiei Populare, Primăria comunei Parşcov, Muzeul judeţean, Casa de Cultură a municipiului Buzău, Fundaţia pentru tineret Buzău, Asociaţia culturală “Renaşterea buzoiană”, Fundaţia academică “V. Voiculescu”, Fundaţia “Irineu Mihălcescu”. Motto: “Doamne, numai dragostea Ta aş fura…” ( “Tâlhar”, de Vasile Voiculescu). Preşedintele juriului: Popescu Florentin.
    Închin acest premiu pentru pomenirea părintelui Cleopa Ilie, şi a desăvîrşitului creştin, medic, adesea fără de arginţi, şi minunat scriitor, Voiculescu Vasile. 

20.  Premiul I, secţiunea proză scurtă, la Festivalul Naţional de Umor ,,Ion Cănăvoiu”, ediţia a XV-a, 20-21 octombrie 2007, Organizat de Consiliul Judeţean Gorj, CJCPCT Gorj, Biblioteca judeţeană, Muzeul Gorjului, Liga culturală ,,Fiii Gorjului” şi Consiliul local Runcu. În juriu: Ştefan Cazimir, Nicolae Dragoş, Cornel Udrea.
 Motto: “…Şi dăruiţi zâmbetul vostru… Căci nimeni nu duce lipsă mai abitir de aşa ceva, decât acela care nu a dăruit niciodată un zâmbet semenilor lui…”.
 Închin acest premiu pentru pomenirea părintelui Cleopa Ilie, a scriitorului Ion Cănăvoiu, şi a tatălui meu, Marian.

21.  Premiul al II-lea,  Concursul de Creaţie (secţiunea literatură umoristică, proză scurtă), Festivalul Naţional de Umor “Liviu Oros“ Deva – ediţia a VIII-a, 28-29 martie 2008. Preşedintele juriului: Cornel Udrea.
 Motto: „…Şi dăruiţi zâmbetul vostru… Căci nimeni nu duce lipsă mai abitir de aşa ceva, decât acela care nu a dăruit niciodată un zâmbet semenilor lui…”.
 Închin acest premiu Regelui Universului, Iisus Hristos, şi soţiei mele, Mihaela.

22.  Premiul Editurii “Junimea”, la Concursul Naţional “Ion Creangă” de creaţie literară – poveşti, organizat de Muzeul Literaturii Române, Iaşi, Uniunea Scriitorilor din România – filiala Iaşi, Primăria Iaşi, ediţia a XV-a, Iaşi, 13 aprilie 2008.
 Motto: “…Mă închin cu sănătate de la golătate, despoieţii din urmă. De n-aveţi ce mânca acolo, poftim la noi, să postim cu toţii…”. (Ion Creangă)
 Închin acest premiu pentru pomenirea Bisericii Ortodoxe Române, a părintelui Cleopa Ilie, a scriitorului, fiu de ţărani, Ion Creangă, a mamei mele, Adriana, şi a familiei mele.

23.  PREMIUL IV (MENŢIUNE SPECIALĂ) – “De ziua ta” – AL EDIŢIEI I A CONCURSULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE AL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI “STARPRESS” www.valcea-turism.ro Organizat din iniţiativa a două forţe scriitoriceşti, din MONTREAL – CANADA (poet – GEORGE FILIP) şi RÂMNICU VALCEA – ROMANIA (editor – LIGYA DIACONESCU), de Revista Internaţională STARPRESS (www.valcea-turism.ro), în Parteneriat cu RADIO ROMÂNIA INTERNAŢIONAL, în colaborare cu: Editura DESTINE MONTREAL (e-mail: poetgfilip@yahoo.ca PUBLICAŢIA – REVISTA OBSERVATORUL – SUA & CANADA www.observatorul.com, CENACLUL OBSERVATORUL, COLECTIVUL TEATRULUI TUDOR MUŞATESCU DIN TORONTO, PUBLICAŢIA CANDELA – CANADA cu sprijinul REVISTEI IOSIF VULCAN DIN AUSTRALIA, www.revistaiosifvulcan.wordpress.com, www.ioanmiclau.wordpress.com, ROMANIAN GLOBAL NEWS (AGENŢIA DE PRESĂ A ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI) şi redactia RGN (www.rgnpress.ro), precum şi a numeroase publicaţii naţionale şi internaţionale din România şi străinătate printre care amintim: www.monitor-cultural.com, poesis.weblog.ro, www.ro-muenchen.de, www.realitateadinitalia.com, ASOCIAŢIA INTERCULTURALĂ ARS LONGA e.V. – Nürnberg, www.poezii.biz, ta.wordpress.com, www.romaniaitalia.net, es.wordpress.com, www.aradon.ro, www.biserici.org, zh.wordpress.com, eu.wordpress.com, groups.yahoo.com – cehia, technorati.com, www.revistamurmur.info, www.bocancul-literar.ro, www.sphere.com, www.GlasComun.info, Cenaclul Virtualia Iaşi, Publicaţia FLUX – Republica Moldova, etc. (Menţionăm că Artefactele şi Simbolistica de Premiere, de inspiraţie istorică din antichitatea greco-romana, sunt oferite de «AGORA ROMAGNA LATINA» – Canada, Societate pentru Istorie, Cultură şi Latinitate, prin grija domnului Daniel Constantin Manolescu, promotor şi tribun al sus-numitei societăţi.). Preşedintele juriului: Filip George.
Închin acest premiu pentru pomenirea Fecioarei Maria, şi a tuturor Sfinţilor.

24.  Premiul al II-lea pentru eseu, la cea de-a VII-a ediţie a Concursului de Creaţie literară “VARA VISURILOR MELE”, Bucureşti, iulie 2008. Preşedintele juriului:  Machidon Ion.
  Motto:                     “…luă iar în mînă tidva cea scîrboasă / şi-înfipse dinţii-într-însa, ca ogarul.” (v. 77,78) “Infernul” ( Dante Alighieri ).
Închin acest premiu românilor care au fost, sunt, şi vor veni, şi Regelui lor, Iisus Hristos.

25.  ”Certificate of Appreciation – awarded to LIVIU JIANU  in recognition of valuable contributions to the culture by the Math & Sciences Department of the University of New Mexico – Gallup Branch for 2008-2009; Dr. Florentin Smarandache Chair; 30/06/2009;”

 Închin această diplomă în memoria profesorilor şi eroilor neamului românesc, şi a robului lor, Iisus Hristos.

26.  …cu recunoştinţă, în memoria membrilor şi conducătorilor   Partidului Comunist Român, şi a oamenilor  Securităţii Republicii Socialiste România, mulţumită cărora am avut o copilărie, o adolescenţă, şi o tinereţe cum nu îmi pot inchipui altfel, Raiul pe Pământ.
ÎN PREGĂTIRE

1. “Apostolul Strongu’ ( Cel Mare )”, sau “Uzina Viselor” -  “roman epopee”;
2. ”Amintiri asomate” – proză scurtă;
3. “Caligrafii pe anotimpuri” – poezie;
4.  “Contemporan cu tine”    – poezie;

 ”Tânărul lipsit de experienţă în războiul duhovnicesc lasă pe fundul fiecărei lui fapte bune să se strecoare slava deşartă şi părerea de sine. Dar soldatul încercat în acest cumplit război, în mijlocul vâltorii luptei contra patimilor aflându-se, nici o nădejde în sine nu-şi pune, ori în faptele lui bune, ci mai vârtos sporeşte rugăciunea cu lacrimi, strigând întru ajutorul lui Dumnezeu. Avva Matoes zicea: “Cu cât omul stă mai aproape de Dumnezeu, cu atât se vede mai păcătos.” El mai zicea: “Când eram tânăr, gândeam câteodată că am făcut vreun bine: acum că sunt bătrân, văd că nici măcar un bine nu am lucrat cu adevărat vreodată”. Dar oare nu zis-a Însuşi Domnul nostru: ” Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu ” (Matei 19:17).Deci dacă bun nu este nimeni decât numai Unul Dumnezeu, izvorul a tot binele, atunci cum ar putea fi bună vreo faptă care nu vine chiar de la Dumnezeu? Şi cum ar putea cineva care lucrează vreo faptă bună să şi-o atribuie sieşi, iar nu lui Dumnezeu? Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci în ce se va putea lăuda vreodată omul cel muritor? În nimic, decât numai în Domnul şi în bunătatea Lui!”
 
“Proloagele de la Ohrida” – de Sfântul Nicolae Velimirovici – Vol. I – pag. 530

 Dumnezeu nu a făcut oamenii roboţi. Oamenii  au liber arbitru. Omul este conlucrător cu Dumnezeu pentru împlinirea binelui Dumnezeiesc.
Referinţe critice

 ”Liviu Florin Jianu scrie o poezie subtilă, modernă, între tradiţie şi experiment în totul novator ; este un spirit contemplativ, tulburat de nostalgii şi nelinişti, de spaime ale timpului său, uneori chiar anxios, dar precizia expresiei este îngemănată mai întotdeauna cu instinctul inefabilului şi al diafanului, astfel că influenţele varii se omogenizează iar figurativul citadin sau exotic şi fabulosul cotidian au  “contrapuncte” naturiste şi familiale ce dau, parcă, un aparent aer vechi de plângere biblică: după strămoşi, după neuitatul părinte Marian, după locurile natale descopertate de mistere şi legende, după setea de puritate a adolescenţei unită cu oroarea de platitudinea vârstei mature…
  Poezia sa are etnicitate, o anume celebrare a elementelor firii în viziune modernă, are “nopţi ale risipitului”, vădeşte ironii cu detaşare şi stil, “întâlniri în oglindă” ale unui peregrin în timp, are eros şi cântec, puls şi permanenţă, jocuri cuceritoare de-a râsul şi de-a plânsul, spirit magic uneori, virtuţi ale ironiei, dar şi retrageri spre îndărătul cuvintelor, sarcasm ca terapeutică…
         Modern prin excelenţă, personal şi plin de neprevăzut, poetul ni se pare, totuşi şi înainte de toate, creatorul unei poezii de inefabilă nuanţă intelectuală, dar şi al unei memorialistici poetice semnată – Liviu Florian al Orlei.”
   Alexandru Firescu, despre volumul de debut, “Musca, păianjenul şi paralelipipedul”.
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată
             Ştefan Vlăduţescu

 “Există fapte şi oameni care în particular n-au nimic care să atragă ca inspiraţie epică. Totuşi, un spirit ce lecturează cotidianul cu o privire scrutătoare, sub aparenţa de platitudine şi în cuprinsul banalităţii, găseşte semnificaţii desfătătoare. Acestea sunt coordonatele universului epic al cărţii de proze scurte „Lumea are cele mai bune intenţii!” (Craiova, Editura Contrafort, 2008) de Liviu Jianu.
Autor de volume de poezie şi de informatică, concitadinul nostru Liviu Jianu debutează în ordinea epicului, arătându-se un bun narator. Cartea acoperă un interval tematic tridimensional şi se dezvoltă în trei tonalităţi distincte. Se individualizează mai întâi un stil al reflecţiei ce urcă de la concret la general, fabulos şi umoristic. Este vorba de o meditaţie ce se investeşte într-un registru grav, insinuant liric şi cu o marcată deschidere spre simbol. Se înscriu pe această dimensiune schiţe precum „Buzunarele”, „Gradaţie de merit”, „Educatoarea” şi „Dicţionar de război”. Pecetea acestora este, dincolo de stil, centrarea pe evenimente şi împrejurări de mare semnificanţă existenţială. Faptele se impun împotriva povestirii. Acest lucru ne dă senzaţia că avem de a face cu naraţiuni fără epic, mizând probabilistic pe o bine controlată transparenţă a fisiunii simbolurilor. Între acestea, „Buzunarele” şi „Gradaţie de merit” sunt antologice şi, parcă, de nerepovestit.
Pe o a doua dimensiune întâlnim un stil jurnalistic anticalofil şi plin de vervă, un stil al reţinerii unor vieţi aflate în plină viteză, unul al oralităţii accelerate, al vorbirii naturale atrasă în proză de exigenţele prinderii în literar a ceea ce este domestic şi cotidian. Aici se încadrează schiţe precum „Sfântul Mitică Le Grand”, „Ceaiul rusesc”, „Mătura” sau „Moneda de 10 cenţi”. În  această zonă, Liviu Jianu face proba resurselor sale lingvistice şi capacităţii de a fixa idei şi trăiri în armătura unui dialog polifonic. Izbuteşte să configureze biografii şi să înrămeze limbajual portrete. Reuşeşte să concretizeze o elegantă dinamică a naraţiunii, să scoată în evidenţă autenticitatea reacţiilor comportamentale şi să le păstreze acestora o nuanţă de fidelitate a transcrierii.
 Un al treilea stil ce aduce cu el şi un registru specific este acela de autoinvestigare religios-teologică. Pe această  zonă se configurează chipuri şi oameni strălucitori aşezaţi în locuri unde se întâmplă lucruri de rezonanţă esenţială. Scena este învăluită în cuvinte evocatoare şi purtătoare de conotaţii de plecăciune şi smerenie. Acum prozatorul dovedeşte o remarcabilă capabilitate de a păstra sfiala adresării şi ispitirea rugăciunii în limitele literaturităţii. Intervenţii narative, precum „Vânduţi pe doi Hristoşi”, „Rugăciune”, „Preotul de familie” sau „O ursitoare a Sfântului Scaun” ilustrează potenţialitatea de a face din smerenie şi modestie o experienţă estetică.
 Cele trei stiluri nu se află în competiţie. Ele sunt complementare, instanţa epică reuşind să nu le amestece şi a produce buimăcire. Un stil de exclusivitate se profilează în fiecare povestire. Ele sunt, de asemenea, echivalente valoric şi fac ca volumul să fie pe fiecare zonă tematico-stilistică unitar.
 Propensiunea şi înzestrarea prozatorului  sunt spre literatura de comportament cu inflexiuni simbolice. Proza prinde agreabil mişcarea sentimentelor, observă bine trăirile complexe şi notează pertinent situaţiile existenţiale. În plus, izbuteşte să ţină în concordanţă desfăşurarea evenimentelor şi „filmarea” lor narativă. Momentele statice sunt investite cu semnificaţii reflexive, precum nişte pauze pentru intervenţia gândirii. Conflictele, intrigile sunt rare, căci mişcarea este supravegheată de sus şi de departe. Prozatorul este un bun constructor de imagini în mişcare. Sigur, curgând pe trei braţe, volumul nu are coerenţă şi coeziune decât la nivelul instanţei narative, dar lectura nu este afectată de fragmentarism. Se observă o lipsă de aperenţă pentru descriere şi discursivitate în favoarea unei plăceri elegante a povestirii ce caută, dincolo de aparenţe, sensuri şi semnificaţii profunde ale existenţei.
 Cu lumea interioară a povestirilor sale, Liviu Jianu are delicate şi generoase intenţii bune, iar lumea la rândul ei are cu ea însăşi o înţelegere de nezdruncinat. Am spune că aceasta este proza lumii celor mai bune, confirmate şi realizate intenţii. Vedem în acest volum o probă de teme şi de stiluri. Marele efort de-abia începe pentru a alege să fii ceea ce talentul îţi permite şi a scrie coeziv, unitar şi coerent pe spaţii mari.”

„Scriitor contemporan de-o efervescenţă creatoare reală, ţine în echilibru perfect latura visului în care poemul sau proza se suprapun, se pliază simetric şi cu un soi de liturgic respect, peste latura ştiinţifică, tehnică, – care ar părea la o primă privire că ţine de lumea ,,seacă,, în care trăim, de timpul prin care hălăduim înfrăţiţi de bunăvoie şi irevocabil cu cipul electronic. Jianu Liviu-Florian demostrează prin ceea ce face că , în pofida unor falşi profeţi, Poezia va rezista, va Exista pentru că ne-a fost dată de Dumnezeu, ca antidot la frică, uitare, prostie, nimicnicie…”

Melania Cuc
Redacţia revistei Agero, Stuttgart

Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii

Ştefan Vlăduţescu
„Prin „Imnurile fătărniciei” (Craiova, Editura Contrafort, 2010), Liviu-Florian Jianu probează o vocatie poetică aparte, manifestată ca interiorizare a lumii pe coordonatele unui lirism meditativ. Temele sale predilecte sunt orientate pe două directii: evenimente ale vietii cotidiene (moartea tatălui, un Mos Crăciun pentru fiica sa Marina, „8 martie”, aniversări si anotimpuri) sau evenimente gnoseologice, existentiale ori moral-religioase (răspunsul si întrebarea, darul, moartea unui poet, timpul si sufletul, singurătatea, drumul).
Tensiunea lirică se concretizează în tablouri de idei si sentimente, de trăiri, nelinisti si interogatii. Spiritul creator figurează existenta poetică precum o cătărare oximoronică: „În fiecare zi, un pas etern/ M-apropie, mă duce spre infern./(…)/Urcăm, urcăm spre hăuri, poftitori/Visându-ne o clipă, dezertori” („Cătărătorii”). Escaladarea are loc în tăcere, se derulează în sfortare si sub amenintarea unui bolovan, precum cel al lui Sisif: „Azi vine o tăcere ce n-o vom tine minte/E mai de pret o pâine decât niste cuvinte./Împingem bolovanul, ca Sisif, spre zone noi/Va fi să ne strivească de va veni-napoi” („Azi vine o tăcere”). Viata omului stă sub semnul pericolului. Nu riscul bolovanului, al primejdiei fizice este cel ce reprezintă cea mai mare amenintare. Marea încercare o constituie fătărnicia. Ea mimează credinta, bunătatea, onestitatea si curajul. Demersul cathartic de curătare prin evocarea ipocriziei se fundamentează pe o constiintă a vinovătiei. Luciditatea celui care îsi asumă fătărnicia în numele tuturor este de domeniul evidentei. Spiritul este apăsat de duplicitate. Cu toate acestea nu vrea să se elibereze de ea decât în urma unui efort de a-i elibera si pe congeneri. El îsi doreste să rămână între semeni si să se izbăvească odată cu ei. Lumea nu poate deveni mai bună printr-o singură persoană, ci prin diseminarea bunătătii. Rostul fiecăruia este să dăruiască, să se ofere, să se arate disponibil: „De nu dai de la tine-un bun/Nu poti fi bun./Si bunătate de-i avea,/Si nu vei da mereu din ea,/Te vei usca” („Rost”).
Darul din dar este regula oricărei civilizatii coerente si coezive, a unei lumi bazată pe valori: „Am dat un dar unei femei bătrâne,/Care cânta în strană de demult./(…)/Si parcă în viata ei nu a primit/Un dar mai scump” („Darul”). Marele dar, cel mai putin costisitor si cel mai valoros, este însă vorba bună, cuvântul blând, mângâietor, blajin, asezat. El este la îndemâna tuturor si delimitează calea împăcării cu lumea si cu sine: „De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, si sub lună,/Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/De totul e desert si van/E si gunoi, e si cunună,/Mai e pe lume un alean:/O vorbă bună” („O vorbă bună”).
O altă valoare pe care se sprijină trăirea lirică o găsim în recunostintă, recunostinta fată de mamă, fată de părinti: „În livada cu meri, ceruite-n tăceri,/poame rosii, duceau dorul ierbii în ramuri,/odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri,/chipul mamei săpa o icoană în geamuri./(…)Ca un fulg de dorinti îi visam pe părinti.” („Floare de recunostintă”, „În livada cu meri”).
Axa acestui univers o reprezintă tatăl: „Când a murit tata/A fost o zi ca oricare alta./Dar soarele a apus dimineata” („30 martie 1987); „Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte,/Si tatăl ară prin poeme, aplecat” („Pâinea cea de fiecare poezie”).
Un eu liric nostalgic si preocupat de destinul lumii inscriptionează poeziile cu un îndârjit mod de a lucra asupra sa. În timp ce scrie, poetul se modelează pe sine. Faptul că poeziile sunt în cea mai mare parte datate denotă un acut sentiment al timpului. Fiecare apare ca o inscriptie, ca un semn, ca o bornă pentru o emotie, pentru o trăire, pentru o suferintă. Parcă s-ar dori ca în fiecare vers să se depoziteze un element dintr-o retrospectivă existentială. Eul liric trăieste prin poezie o a doua viată: una de eliberare de fătărnicie, de duplicitate si de ipocrizie. Este vorba de o viată de valori. Este vorba de un spirit liric ce pe cont propriu ispăseste păcatele sale si păcatele lumii în speranta că si el si lumea vor deveni mai buni, mai sinceri, mai blânzi.
Prin faptul că se face pe sine mai bun si mai cinstit, omul rezolvă prima si cea mai importantă problemă pe care lumea o are cu el. Prin a lucra asupra sa în domeniul valorilor dezirabile, eul liric elimină marea aporie a alteritătii: aceea conform căreia fiecare dintre noi crede că cel mai usor este să se schimbe altul, celălalt, alteritatea, iar nu să se schimbe el.
Lirica aceasta este una a unui spirit ce se îngrijeste mai întâi de schimbarea de sine în bine ca prim pas pe un drum al valorilor ce, odată deschis, ar putea fi urmat si de altii. Este de ajuns că un om se face pe sine mai bun pentru ca lumea să aibă o sperantă întemeiată. A te face pe tine mai bun este o algebră pe care Liviu-Florian Jianu o întemeiază ca pe un mod de a merge mai departe. Calea acestei ecuatii rezolvate se profilează a fi valorile morale, estetice, existentiale. În poezia „Algebra unui elev al viitorului” se configurează o viziune a binelui: „Crestea, atâta stiintă, în fiecare zi-/Firesc, crestea pe lume sământa unui bine/Din care vor bea sânge alti oameni, alti copii-/Si toate câte-or creste, se vor scădea din mine…”. Asumarea acestei căi nu este un sacrificiu, ci acceptarea singurătătii ca premisă a unui bine comun în perspectiva unui viitor mai confortabil si fericit pentru urmasi: „Cu fiecare zi, te-ngrop în mine,/Tu, îndepărtata mea singurătate,/Si ocolindu-te, la amândoi fac bine,/Târziu când toate fi-vor judecate” („Cântec de ziua noastră”).
În cadrul acestei lumi ce se întoarce spre sine, căutând valori, se delimitează câteva modalităti de adresare si de răspuns. Materia lirică este modulată în tonuri elegiace: litanie, spovedanie, rugăciune si cântec de leagăn.
Volumul conturează o viziune elegiacă unei lumi a onestitătii, a onoarei, a cuvântului dat. „Imnurile fătărniciei” este cartea unui poet reflexiv, acaparat de sansa valorii în lumea de azi si chinuit de îndoiala că exemplul de cinste poate fi cel mai bun argument. Experienta lirică face vizibil un fond de calităti umane si o sumă de trăiri în legătură cu acestea. Miscarea poetică o reprezintă, sintetic, luarea de cuvânt a unui om care cu bună-credintă trăieste pe cont propriu destinul duplicitar al lumii. ”
“Sincere felicitări pentru aceste versuri scrise cu talent ,suflet,sinceritate şi dragoste faţă de DOMNUL ,faţă de oameni,de semeni.” PETRE GIGEA-GORUN
( Primar al Craiovei, Ministru de Finanţe al României, Ambasador al României la Paris,  despre versurile din volumul de poezie ALTER IUDA )

 
CUPRINS
LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD) 3
DOAR ADEVĂRURI 4
TRĂIASCĂ MULT IUBIŢII ŞI STIMAŢII NOŞTRI CONDUCĂTORI! 5
RUGĂCIUNEA  OMENIRII 7
IARNA PE AUTOSTRADĂ 8
CREDINŢĂ 10
CONTEMPORAN CU TINE 12
RUGĂCIUNE LUI VALERIU GAFENCU ŞI MIRCEA VULCĂNESCU 13
O FAPTĂ BUNĂ 14
PENEŞ FAZANUL 15
JOC  NEBUN 17
NEMURITOARE 18
RUGĂCIUNE 19
APEL PENTRU RAI 20
RAI – PRIMA ZI 22
MĂCAR ATÂT 23
DOAMNE, DACĂ MI-EŞTI PRIETEN 24
IUBITO, DACĂ N-AŞ FI FOST INCONŞTIENT… 25
PREA MULTE ŢI-AM CERUT 26
SCRISOARE CELOR MURIBUNZI 27
DARUL ŢĂRĂNCII 28
MĂRTURISIRE 29
PĂCAT 30
OFRANDĂ 31
DRAGUL MEU COLEG ŞI FRATE 32
TAINA CUVÂNTULUI 33
MĂRŢIŞOR 34
POVESTEA RAIULUI 35
PSALM PENTRU CODUL MUNCII 37
8 MARTIE 39
STEAUA SCRIITORULUI SIBIAN, ION CRIŞAN 40
MĂRTURISIRE 41
NU SUNT ROBOŢI 42
ICOANA 43
RUGĂCIUNE 44
PRIVEŞTE, APRILIE 45
CALEA FERICIRII 46
UIT DES 47
TRANSFIGURARE 48
ÎN SCURTA-MI RUGĂCIUNE 49
VINE PAŞTELE… 50
NEA MĂRINE, NEA MĂRINE 51
IERTARE 52
VERDICT 53
SIMŢI? 54
ZIUA FLORILOR 55
INFRACTORUL DUMNEZEU 56
DE ZIUA MEA 58
INFRACTORII DOMNULUI 59
IARNA SALUTULUI 60
IISUS ÎN TEMNIŢĂ 61
RUGĂCIUNE 62
LUME CONDUSĂ DUPĂ BANI 64
ŞI DACĂ… 66
PRIMEŞTE, DOAMNE 68
STRIGARE 69
MĂRGĂRITARUL, CA PROFIT 70
Addenda la  OBAMA ŞI OSAMA 71
RELIGIE 72
FERICIRILE DUPĂ IUDA 73
ADIO, BINE TE-AM GĂSIT 74
CNP 75
DECORAT PRIN ORDIN DE ZI 76
DOINA 77
IMN REGAL 78
MAREA DEBARASARE 79
PAROLE, PAROLE, PAROLE 80
TOT OCUPAT, TOT LA BIROU… 81
E CLIPA MAI SCUMPĂ, ACUŞ… 83
MAI SAPĂ, MOROMETE, O FÂNTÂNĂ 84
RISIPĂ MARE DE VOPSELE… 85
ACORD ÎN GAMĂ MINORĂ 86
ŞI IAR POEZIE 87
ROAGĂ-TE, ROAGĂ-TE, TINERE OM 88
ŞASE PIXURI 89
RUGĂCIUNEA UNUI TRANDAFIR 90
MĂCAR SĂNĂTATE… 91
STUDIU DE  OBRAZ 92
UN RÂS DE VIAŢĂ 93
TEJGHEAUA SFINŢILOR PETRU ŞI PAVEL 94
LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD) 95
LA MORMÂNTUL LUI  MIHAI EMINESCU 96
MI-E DOR 97
BUNĂTATE 99
CE LUNG E, DOAMNE… 100
MĂRUL 101
LA MULŢI ANI! 102
CONTRIBUŢIE LA BUGET 103
4 IULIE 104
ORACOL DUPĂ O JUMĂTATE DE VIAŢĂ 106
UNDE-O FI MUIUL(1) MAMII ? 107
LUMEA DE AUR (THE GOLDEN WORLD) 108
DESPRE JIANU LIVIU-FLORIAN 109