”Spirit şi Logos, în poezia eminesciană - pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian” (Editura Rafet, România, 2005)

                Scriitor de mare sensibilitate şi forţă creatoare, un erudit al zilelor noastre,
Adrian Botez reuşeşte a se ridica  deasupra valului spumos, ce caracterizează, azi, literatura românească, încercând a-i da acesteia o mai luminată direcţie, cum ar fi:  curajul actului critic, înviorarea  exprimării libere, care să fie bazate pe o morală creştină desăvârşită. Om de o largă  cultură, prin profesie dascăl şi filosof al culturii,
române şi universale - a mai fost dăruit, cred, de însăşi Pronia Cerească, din belşug, cu harul Poeziei  şi al înţelegerii artelor, în general. Scriitor fecund,  editează,  cu mult
succes şi prestigiu, revista “Contraatac”, în cadrul Colegiului Tehnic “Gheorghe Balş”, din oraşul Adjud, cu sprijinul ARP (Asociaţia Română pentru Patrimoniu)-Bucuresti, fondată de venerabilul erudit român Artur Silvestri.
     Înseşi orientările, pe care dl. Adrian Botez le imprimă revistei, dovedesc, cu
prisosinţă, propriile sale  orientări. Revista se defineşte a fi una de educaţie, cultură şi
literatură, pentru elevi şi profesori, îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii şi agresiunii imoral-antiartistice. Deci, se adevereşte  înţelepciunea proverbului, care glăsuie, cum că : “prin conţinutul unei reviste, vom  recunoaşte şi demnitatea editorului”.
    Dar, activitatea literară, precum şi cea de studii în diverse domenii (istorice, politice, filosofico-religioase), a unei critici literare,  demne şi nepărtinitoare, sunt numai câteva din chemările sale înspre lumea unei culturi civilizate.  Deţine acel spirit de observare şi pătrundere în profunzimea fenomenelor ce-l înconjoară -   cum s-ar zice, nu trece cu ochii închişi pe lângă  efecte, fără a-l interesa şi cauza. Aduce soluţii practice, bazate pe studii şi cunoaştere. Deci, nu întâmplător avea să apară acest studiu, aşezat în noua sa carte,  Spirit şi Logos în poezia eminesciană - pentru o nouă hermeneutică, aplicată asupra textului eminescian, despre care prinsei îndrăzneala a scrie acum.
Primind cartea aceasta pe virtual, era limpede că unei asemenea dăruiri îi trebuia o
confirmare imediată, aşadar, mulţumii cordial dlui  Adrian Botez pentru carte.
…Şi ce carte! Cititorul care o va savura  cetind-o, va înţelege imediat despre ceea ce
scriu eu acum. Însăşi sintagma  “spirit şi logos”  creează o bună impresie, intuindu-se fenomenologia actului  de logică universală, existentă în poezia eminesciană.  Mulţi, probabil, folosind dicţionarul obişnuit (poate şi din neînţelegerea etimologică mai extinsă) au să zică repede: “…aaa…, <<logos>>= cuvântare, conferinţă etc.”, pe când, profund şi filozofic, logos-ul are un sens de ordine, proprie, deopotrivă, cosmosului şi gândirii omeneşti, în formele cele mai înalte. Eminescu era omul genial, care, pe acest circuit cosmos-spirit omenesc,  prin poezia lui, leagă omenirea  de legităţi divine.  Eminescu devenea  un Mesia al românilor, redând Iubirea şi  Dreptatea,  ca egalităţi divine ale vieţii fiecăruia. Pentru aceasta, a şi ajuns răstignit, ca un Hristos Iisus!
         Cartea dlui Adrian Botez, de care facem vorbire, tocmai această nouă viziune o
pune în analiză,  aşezându-l  pe genialul Eminescu în această nouă lumină. Dar  să folosim întocmai  afirmaţiile eminentului profesor din Adjud: “Prin noul unghi de abordare a hermeneuticii textului eminescian, pe care-l propune cartea mea (…) nu se mai pot rosti blasfemii, de către cineva, în legătură cu Eminescu. …Despre Eminescu trebuie vorbit cu “Biblia” în mână - cu opera Lui-Eminescului citită integral - şi în inimă cioplită, precum Coloana Infinitului !”
      În cuprinsul celor 351 de pagini, cât consistă cartea aceasta, cititorul va avea ocazia, mai bine zis fericirea, să intre într-o lume densă, care, începând din vremile
istroriei literaturii antice şi până la zorii modernismului şi ai prezentului, va ieşi, cu siguranţă, înnoit, în felul de a  percepe  persoana  universală  a Geniului Culturii, Literaturii  şi Gândirii  Române, MIHAI EMINESCU.
    Personalitate de o vastă cultură,  dl.Adrian Botez afirmă: “Este un cu totul alt mod de a-l aborda pe Eminescu , decât aţi văzut până acum.” Folosindu-se de o imensă bibliografie, autorul ne poartă pe la Teogonia lui Hesiod, luând chiar Eros-ul hesiodian  drept motto, care “descătuşând pe fiecare - şi oameni şi făpturi divine” , ne dă de înţeles, ne aminteşte de “Misterele nopţii” ale lui Eminescu, unde, de asemenea, Eros este prezent ca o zeitate mitică, de o pozitivă reflecţie. Ceea ce era şi de aşteptat, dl. Adrian Botez ajunge pe culmea vremilor moderne, ale lui Perpessicius, care aduce în lumină unele  neglijenţe ale criticii româneşti: “Întâi că nu ia seama la exemplele altor literaturi şi mai vechi şi mai aşezate decât a noastră, unde cultul marilor creatori naţionali, ba chiar universali, nu cunoaşte răgaz şi unde se poate vorbi de întregi biblioteci închinate nu numai marilor genii, dar şi încă celor de al doilea raft. Şi greşesc, după aceea, pentru că nu sunt încă pătrunşi de vastitatea operei eminesciene şi de culmile la care s-a ridicat în atât de scurta lui viaţă cel mai desăvârşit dintre creatorii noştri” (cf. Perpessicius, Cultul lui Eminescu, în vol.Eminesciana, Junimea,Iasi, 1983,p.574)
    Cartea Spirit şi Logos în poezia eminesciană apare ca un studiu extrem de binevenit zilelor de azi, o carte de profundă analiză, însuşi autorul se vede constrâns
a-şi structura cartea pe 11 Părţi, fiecare cu subtitlurile aferente, astfel că o prea aprofundată prezentare, la care mă angajai eu acum, ar însemna o nouă carte, caz  pentru care, trebuie să recunosc, nu-s pornit deocamdată. Totuşi, din respect pentru cititor, dar şi pentru valoarea cărţii, am dragul a prezenta, în scurt, chiar aceste părţi ce clădesc structura cărţii dlui Adrian Botez.
     Cuprins:   Partea I: Spirit şi Logos:
a) Curajul şi responsabilitatea Spiritului şi Logos-ului eminescian. b) Spirit şi Logos. c) Intermezzo: Despre Spiritul Mioritic.
                        Partea II-a: Cartea Genezei - I. Repaos şi non-repaos. Eul-Spirit, ca punct de mişcare. Analiza poetico-arhetipală:
a) Singurătate.  b) Departe sunt de tine . c) Sara pe deal.  d) Dintre sute de catarge. e) Scrisorile (I-V).  f) Lacul.  g) Luceafărul exemplar şi proliferarea hyperionică.
II- Iubire, amor, dor. Vehemenţa - hybris demiurgic.
III- Morfologii energetice şi Misterul Cosmic al Nopţii:
a) Morfologii energetice(caii albi ai marii, flori-stele, laptele cerboaicelor, cerb, imparat-mag, cavalerul-calugar);
b)Misterul Cosmic al Nopţii (noapte, umbră, negură, nor, chipul)
IV- Somn-vis-anamneză-moarte. a) Somn-vis. b) Credinţă. c) Memorie-uitare-anamneză. d) Moartea.
V- Zeii şi înzeirea. Dumnezeu; 
a) Zeii.
b) Dumnezeu 
c) O paranteză necesară: Râul Demiurg şi Roata.
                      Partea a III-a : Geografie sacră - geografie dinamică, în poezia eminesciană. 1. Geografia eminesciană.  2. Pământul titan şi omul. 3. Sămânţa-Cain.
4. Pământul ocult:
a) Memento Mori;
b) Povestea magului călător în stele;
5. Spre şi în Buricul Pământului (Muntele Solar şi Monastirea Lumii)
                      Partea a IV-a : Spirit şi Logos
I. Răzbunarea cuvintelor. Supunerea Haosului (revelaţie, cugetare-gând-gândire, cuvânt, vorbă, grai + rugăciune)
II. Ritmarea lumii, înapoi spre Cântec (a scrie, carte, semne, stihuri-ritmuri, vers, cântec).
                     Partea a V-a : Fiinţa şi dinamica Logos-ului spre Spirit (verbalitatea).
                                              Dinamica Suspendării în Focul Mistic.
I. Dinamica Fiinţării: 1. Fiinţă.  2. Început.  3. Sfârşit.  4.Mişcarea.  5. Ardere-stingere. 6. A crea-creaţie.  7. A deschide - a închide. 8. A sui, a urca, a se înălţa, a se ridica-a coborî, a se arunca.
II. Dinamica Suspendării în Focul Mistic:
9. Aiurare, răpire. 10.A desprinde, a ridica, a căta, a vâna, a întinde, a cuprinde, a pleca, a rămâne.  11. A urma. 12. Îngheţ-ardere-aprindere-stingere. A suspina, a surâde, a zâmbi, a râde.
                  Partea a VI-a : Sensuri cosmice şi liturghia semnelor-simboluri.
                  Partea a VII-a: Privirea ca foc mistic.
                  Partea a VIII-a : Creştinism şi gnoză la Eminescu.
1. Meşterul Manole,
2. Singurătatea  Cavalerului-Călugăr :  a.Uitarea   b.Uitarea şi Demiurgul pasiv
3.Cavaler şi Christos
4.Cristicul Eminescu
5.Cina cea de taină
6.Botezul cu Poezie
7.Plânsul eminescian
8.Războiul sfânt
9.Femeia eminesciană - între Maria Fecioara şi Prostituata Sacră
10.Câteva trimiteri la gnostici
11. Iubire şi procreaţie.

                    Partea a IX-a : Satul românesc - ca dispoziţie metafizică spre transcendere. 1.Satul-natură. 2.Satul-fiinţă - Arborele Sephiroth, 3. Dimensiunile cosmosului românesc eminescian.  4. Sat-casă, sat-vatră.   5. Liniştirea sacrală. Anotimpul poeziei eminesciene.  6. Neam-naţie.  7.Dumnezeu şi “modernitatea” artistică.
                     Partea a X-a : Influenţe asupra spiritului eminescian
                     Partea a XI-a : Proza şi poezia, la Eminescu. Logos-ul uman şi Logos-ul  Divin.
      Bineînţeles că autorul cărţii şi-a prevăzut şi ceea ce însumează noţiunea de concluzii, dar tot cu o anume şi distinsă orientare: Logos-ul Eminescu, Logos specific
şi Logos sintetic, Profetismul eminescian.
     Se încheie cartea cu o Addenda şi, desigur, cu Bibliografii  cercetate.
Fericită ocazie de respect, adus comemorării a 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu: 1850-2010 .