Îngerul păzitor al Corului Simbol a plecat la Casa Îngerilor…

13 Mai

Îngerul păzitor al Corului Simbol a plecat la Casa Îngerilor…

de radubotis, at 6:49 am
Chipuri de Sfinti | link direct

Cel care a dat suflet unei activităţi minunate, cel care a adunat la un loc puritatea, sinceritatea şi frumuseţea unor copiii, la început fragili, cel care a pecetluit formarea acestora în adulţi responsabili şi merituoşi, cel care a ştiut mereu să spună un cuvant cald cand parcă totul se prăbusea, cel care cu sufletul lui imens a împărtit bucuria tuturor care îl înconjurau, cel căruia îi datorăm atat de mult şi am avut timp să îi oferim atat de puţin a plecat la Casa Ingerilor…

Ne vom aminti cu drag de acesta…vom astepta din clipă în clipă să se deschidă uşa şi să apară în fiecare vineri şi sambătă la repetiţii cu faţa blandă, mersul apăsat şi puţin greoi, vocea caldă şi un entuziasm debordant, mărturisindu-ne că ne-a mai pregătit o surpriză… îl vom căuta în fiecare album de poze, în fiecare amintire a copilariei noastre, în fiecare cantec pe care-l vom canta de azi încolo…

Ne vom aminti cu drag de omul care a pus mai presus de propria existenţă, existenţa noastră…Părintele Băieşu…

Dumnezeu să îi presare calea spre ceruri cu petale de flori şi să îi ofere nemurirea…

Avem încredere că, de acolo de Sus, ne va păzi şi ne va urma paşii…

Nimeni şi nimic nu va putea înlocui această pierdere…

Cu durere în suflet -Corul Simbol…

Poze realizate la mănăstirea ,,Sf.Prooroc Ilie Tesviteanul”-Băişoara,jud.Cluj în cadrul proiectului educaţional Credinţa Glas Comun,25 mai 2008.Iată mesajul părintelui Octavian Băieş la scurtă vreme (4 iunie 2008)de la aceea întîlnire de suflet:

Stimată doamnă preoteasă, dragă părinte.Felicitări pentru întreaga activitate şi pentru articolul-reportaj(Zile binecuvântate la Băişoara).
Ferice de acele şcoli şi elevi care se preocupă de aceste aspecte spirituale, care îşi vor pune amprenta pe devenirea lor.
Cu stimă şi… recunoştinta, preot Octavian Băieş din Turda.

Nu credeam că aceste poze vor fi scoase la lumină în astfel de momente dureroase.Odihnă veşnică în locul ceresc părinte drag Octavian,alături de corul îngerilor.

Familiei greu încercate,mângîiere divină.

pr.stavr.Radu Botiş

13 comentarii

Comments

13 Mai 2009 @ 8:39 pm, de cezarina adamescu

Când moare un sfânt/icoanele cad la pământ/ cu faţa în sus/ înspre Iisus.
Un preot sfânt de mai presus de un medic care îţi poate vindeca rănile trupului. Un preot sfânt îţi poate tămădui sufletul. Şi dacă mai are şi înţelegere şi compasiune pentru enoriaşi, trebuie preţuit. Amintirea duhovnicului tău îţi poate ilumina clipele. FERICE DE CEL CARE ŞI-A GĂSIT ÎN DUHOVNIC, UN PĂRINTE, UN PRIETEN, UN FRATE ÎNTRU HRISTOS.
EU CRED CĂ ASTFEL DE OM A FOST PĂRINTELE BĂIEŞU…
DUMNEZEU SĂ-L FERICEASCĂ ŞI SĂ-I FACĂ PARTE CU DREPŢII. ŞI EL, DE ACOLO, DE SUS, DIN CASA TATĂLUI NOSTRU, VA CÂNTA PENTRU NOI ŞI ÎMPREUNĂ CU NOI, ÎNTR-UN COR UNIVERSAL, SLAVĂ LUI HRISTOS.
ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!
CEZARINA ADAMESCU, AGERO
13 Mai 2009 @ 9:15 pm, de Bogdan

Dumnezeu sa va aiba in paza, Parinte drag…
14 Mai 2009 @ 12:18 am, de ioana haitchi

Maine, 14 mai 2009, imi voi lua ramas bun de la cel care a fost pentru mine, unchiu’ Puiu. Asa l-am cunoscut eu 41 de ani. Tin minte ca acum 19 ani a facut un infarct iar de atunci, a invatat sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima. Am atatea amintiri dragi… de la Archiud, de la San Mihaiul de Campie, de la Bistrita… acolo este copilaria mea cu Ioana mica, cu Octa, Nusulica, Razvi, Marius, cu bunicii nostri Octavian si Ioana Baiesiu,cu Buni,cu mama, cu unchiu’ Puiu,cu tusa Adina.Cand au murit bunicii nostri, am simtit ca se duce o lume cu ei. Lumea copilariei noastre. Acum incepe sa plece lumea celor dragi noua in care ne-am maturizat si am devenit oameni. Cel mai mult o sa-mi lipseasca povestile din “Magazinul Istoric”, limba ascutita si rasul sanatos a lui unchiu Puiu. Mi-a spus odata:”Cand intalnesti oameni buni, sa te bucuri impreuna cu ei iar atunci cand vezi prostia, cel mai bine este sa razi de ea. ”
Adevarat. Terapia prin veselie e cea mai buna. Am invatat sa rad cu unchiu Puiu. Acum un ochi plange si unul rade.
Multumesc pentru tot.

Ioana mare
14 Mai 2009 @ 4:04 pm, de Roxxyndra

:(( Dumnezeu sa il Odihneasca :((:(….era cel mai bun profesor (:((:((…:(:(:(:(
14 Mai 2009 @ 4:13 pm, de Roxxyndra

nu imi vine sa cred ( asta (…:(
Dumnezeu sa va odihneasca in pace ….domn parinte (:(…
14 Mai 2009 @ 5:47 pm, de Ioana Coldea

Dumnezeu sa va odihneasca si sa va rasplateasca pentru tot ce ati facut pentru noi, fetele din corul Simbol, pentru noi, elevii carora ne-ati predat, pentru noi, copiii asupra carora ati vegheat, ne-ati indrumat si ne-ati transformat in adulti responsabili…
Astazi am cantat… pentru ca am vrut sa va indeplinim dorinta pe care ne-o ziceati mereu: “Fetelor, mai cantati ceva”… Da, am cantat… si am inceput prin a Le zice “Deschideti Mari, a Cerului Porti”, pentru ca “A batut la usa Ta, cineva” si ca parintele nostru sa intre in “Camara Ta, Mantuitorul meu”…
Noi ne vom ruga intotdeauna pentru bunul si dragul nostru parinte si vom canta de cate ori vom avea ocazia, ca sa ii multumim pentru grija si dragostea ce ne-o poarta…
Semneaza o persoana asupra careia, de vreo 10 ani incoace, parintele si-a lasat amprenta… Multumesc,
Ionuta (asa cum ii placea dansului sa imi zica)
14 Mai 2009 @ 7:00 pm, de Ecaterina Florea(Macarie) Chisinau

Dumnezeu sa Va odihneasca in pace.
Parinte, Profesor,Tata, Bunel, Om, Prieten, Sfint…
Cu durere in suflet am primit vestea tragica. Mi-a fost ca un parinte de cind l-am cunoscut. Cuvintu-i cald, intelept a stiut mereu sa-mi aline dorul de casa atunci ma aflam la invatatura in Turda. Mereu a fost un sprijin de nadejde pentru noi, cei de dincoace de Prut, a sadit in sufletul nostru dragostea de cuvintul romanesc, de cultura, de credinta, de tot ce e al NOSTRU , al romanilor de pretutindeni.
Ma inchin cu plecaciune in fata intregii familii Baies pentru lumina pe care mereu o emana pentru cei din jur si Va spun un mare multumesc pentru tot binele pe care l-ati facut mereu. Si…chiar daca ne desparte o sirma ghimpata si fizic nu putem fi alaturi in aceste momente grele, sa stiti ca cu sufletul suntem alaturi.
Imi vor lipsi mult mesajele lui NENEA PUIU…
FIE-I TARINA USOARA.
14 Mai 2009 @ 7:10 pm, de Ecaterina Florea(Macarie) Chisinau

“Te-ai scufundat
In vesnicie,
In apele ei,
Ca-n aerul de sus
Mirozna florilor de tei,
Ca iarba toamnei
In pamint,
Ca taina tremurinda-n
Tacerea unui cint;
Ca ochiul pasarii
In somn
( Tu care parca spui:
Lasati-ma putin
Sa dorm.)
Ca celalalt gind al meu,
Te-astept sa te intorci
Cu bucuroase vesti.
De varul vechi sa razui
Aceasta zi,
Cu zimbetul tau cald
S-o zugravesti,
Te-astept sa te intorci.”
(Grigore Vieru)
15 Mai 2009 @ 7:57 pm, de mihai

Sa-ti fie tarana usoara unchiule.Nu am cuvinte sa imi exprim durerea.Unul dintre cei mai mari oameni cunoscuti de mine…
16 Mai 2009 @ 10:45 am, de cezarina adamescu

TREBUIE CĂ VĂ ESTE FOARTE GREU, TUTUROR CELOR DIN CORUL SIMBOL, RĂMAŞI FĂRĂ MAESTRU.
DE BUNĂ SEAMĂ CĂ ESTE DE NEÎNLOCUIT. DAR, VĂ ADRESEZ UN ÎNDEMN: NU VĂ LĂSAŢI DOBORÂŢI DE TRISTEŢE. MERGEŢI MAI DEPARTE. DE ACOLO, DE UNDE E, PĂRINTELE CARE V-A FOST ALĂTURI ATÂŢIA ANI, DIRIJEAZĂ CORUL VOSTRU, ÎNTR-UN ANSAMBLU DIVIN, IAR SUNETELE ACESTEA CELESTE O SĂ LE AUZIŢI LA FIECARE REPETIŢIE. DA, EL VREA SĂ MERGEŢI MAI DEPARTE ŞI SĂ CÂNTAŢI ŞI MAI FRUMOS, RUGÂNDU-VĂ PENTRU SUFLETUL SĂU NEASEMUIT, CARE V-A MÂNGÂIAT DE FIECARE DATĂ.
ŞI EU MI-AM PIERDUT DOI DUHOVNICI DE EXCEPŢIE CARE MI-AU ARĂTAT CALEA CEA STRÂMTĂ ŞI LUMINOASĂ SPRE DUMNEZEU. CU TOATE ACESTEA, AM MERS MAI DEPARTE, PURTÂNDU-LE O PIOASĂ AMINTIRE, SCRIIND DESPRE EI ŞI VORBIND, DE CÂTE ORI SE IVEŞTE OCAZIA, DESPRE HARISMA LOR UNICĂ. UNUL DINTRE ACEŞTIA ESTE UN MARTIR AL CREDINŢEI. ŞI, NĂDĂJDUIESC, NU PESTE MULT TIMP, VA FI RIDICAT LA CINSTEA ALTARELOR.
SUNT ALĂTURI DE DUREREA VOASTRĂ, FIINDCĂ ŞTIU CE ÎNSEAMNĂ SĂ-ŢI PIERZI DUHOVNICUL, PĂRINTELE, FRATELE, PRIETENUL, MODELUL CREŞTIN.
PACE ŞI BINE! cezara adamescu
19 Mai 2009 @ 5:45 am, de ANA MARIA GIBU

Sunt si eu trist a, chiar daca nu l-am cunoscut niciodata pe parintele Otavian Baiesu. Sunt trista pentru ca a fost un foarte bun prieten si foarte drag colaborator PRIETENILOR mei d-na Ligya Diaconescu, parintele Radu Botis. Sunt alaturi de fetele din corul “simbol” si le transmit condoleante. Sa nu fiti triste. Dumnezeu are corul LUI se ingeri. Acolo , probabil , trebuia un dirijor. Alesul a fost dragul vostru MAESTRU. Sa-l plangeti, cantand. Sa-l omagiati, cantand. Sa va amintiti mereu de el, cantand. Cred ca asa va fi foarte fericit si de acolo, de sus va va veghea mereu si va va indruma.
Dumnezeu sa-l aseze la loc luminat.
Ana Maria Gibu, 11 ani
Dorohoi
4 Iunie 2009 @ 5:17 am, de Marcela Sutu

Va multumesc in numele corului Simbol pentru tot ceea ce ati facut pentru noi. Ne ati indrumat sa ne iubim tara si istoria si mai presus de orice sa ne devenim oameni adevarati cu frica de Dumnezeu. Copii fiind, poate nu am stiut sa apreciem indeajuns invatatura, gandurile bune si toata munca pe care ati depus o pentru noi..v am mai si suparat din cand in cand. Ne cerem acum iertare si va promitem ca niciodata nu o sa uitam ceea ce am invatat de la dumneavoastra.Indiferent unde ne va duce viata Corul Simbol, reprezentat de Parintele Octavian Baies, va ramane in sufletul nostru pentru totdeaua,la loc de cinste. Sa va fie tarana usoara,parinte!
6 Iunie 2009 @ 10:39 am, de Ioana Manea

E o luna de cand cel putin in fiecare duminica daca nu in fiecare zi, la un moment dat in timpul zilei realizez ca cel care ne-a daruit cela mai mari bogatii ale sufletului, cel care ne-a aratat cum trebuie sa fim cand o sa fim mari, nu mai este printre noi sa ne invete, sa ne zambeasca, sa ne dojeneasca dar mereu cu dragoste…
Va multumesc si eu pentru ca doar datorita dvs am intalnit oameni deosebiti care mi-au marcat copilaria, doar datorita dvs mi-am cunosc cele mai bune prietene, si am invatat atatea si atatea, despre tara, despre istorie, despre viata ! Chiar daca v-am suparat poate de prea multe ori, si poate niciodata nu am zis iertati-ma, parinte, o fac acum cu lacrimi in ochi, si promit ca copiii mei chiar daca nu au apucat sa existe ca sa va cunoasca, o sa va cunoasca oricum din toate pozele, si din toate amintirile sfinte care mi-au ramas si pe care o sa le impart cu ei, pentru ca macar o farama din ceea ce ne-ati aratat noua sa le pot dezvalui si lor si astfel veti fi mereu prezent in viata noastra. Multumesc lui Dumnezeu ca v-am cunoscut si va multumesc dumneavoastra ca mi-ati daruit atatea. Dumnezeu sa va odihneasca in pace, draga, dom’ parinte !