UN BRAND DE ŢARĂ INESTIMABIL: BISERICILE DE LEMN DIN ARDEAL.

Nicolae Băciuţ, „Dicţionar de Monumente. Biserici de lemn din judeţul Mureş”, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010

 Zilele acestea am întreprins o călătorie fascinantă pe aleile Paradisului. Prin intermediul unei lucrări monumentale care mi-a parvenit.
 Cum poate fi altfel decât „monumentală”, o lucrare despre monumente? Şi nu orice fel de monumente, ci monumente de patrimoniu, biserici de lemn, avuţia spiritualităţii româneşti? Conservate ori mai puţin conservate, ele stau chezaşe la tâmpla ţărânii, înălţându-şi frunţile spre cer, de acolo de unde ar trebui să vină în zilele amarnice pe care le trăim, recunoaşterea, demnitatea, tradiţia, datina, credinţa şi speranţa omului într-o lume de nestricăciune.
 Demersul întreprins de Nicolae Băciuţ cu acest preţios Dicţionar de Monumente este cu totul excepţional. Şi el impune un travaliu responsabil, o credinţă nestrămutată şi o dragoste neîngrădită pentru oameni şi pentru Dumnezeu. Nicolae Băciuţ a vrut/vrea să lase ceva temeinic drept mărturie. Şi s-a gândit, nu numai la mărturii materiale, vechi sau noi, supuse moliilor şi ruginii, ci la ctitorii spirituale care nu ruginesc şi  nu sunt atacate de carii şi de răutatea şi indiferenţa oamenilor.
 Fiecare biserică, fiecare edificiu spiritual au o poveste. Să asculţi istoria lor este un lucru de mare binecuvântare, pentru că istoriile bisericilor ascund fapte de jertfă şi eroism ale celor care şi-au înscris numele la piciorul altarului. Dar mai înseamnă mii de ore de mortificaţie, asceză, post şi rugăciune ale monahilor şi preoţilor care au slujit aceste locaşuri sfinte.
 Prin toate acestea, bisericile, schiturile, troiţele capătă o încărcătură spirituală deosebită care se revarsă asupra credincioşilor ce le trec pragul.
 Şi mai capătă un drept, de data aceasta: dreptul la neuitare şi la cinstirea lor de către toţi oamenii.
 Nicolae Băciuţ ne spune pe scurt istoria fiecărei biserici inventariate, exisente în spaţiul transilvan, povestea venind în întâmpinarea imaginii şi sporindu-i însemnătatea. Pentru că nu te poţi afla în faţa unui asemenea monument tradiţional românesc şi să nu te întrebi, cine a construit-o şi când.
 Aceste edificii par desprinse din legendă şi totodată dau legendelor viaţă. În ele Dumnezeu şi sfinţii dau mărturie despre credinţa neamului românesc, despre jertfa lui pentru păstrarea credinţei, uneori cu preţul vieţii, aşa cum s-a întâmplat cu sfinţii martiri brâncoveni, de curând intraţi în Calendarul Ortodox şi sărbătoriţi la 16 august.
 Mai mult decât ghid turistic, mai mult decât album şi decât îndrumar istoriografic, ori monografic,  mai mult decât un volum de referinţă ori decât un simplu dicţionar, cartea „Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din judeţul Mureş” este o carte de suflet pe care ar trebui să o aibă în casă orice român. Pentru că bisericile din Maramureş constituie tezaurul spiritual al naţiei, al Ortodoxiei româneşti, care a impus un stil de arhitectură bizantină de o deosebită frumuseţe şi măreţie prin smerenia lui. Fiindcă, deşi par micuţe şi modeste la o primă vedere, turlele lor împung cerul. Nu degeaba, în preajma unei asemenea biserici, poţi exclama cu pietate: Cerul Tău Doamne, e atât de aproape, încât mă atinge cu stele pe pleoape.
 Da, cerul e foarte aproape de la înălţimea bisericilor din Maramureş. Unele depăşesc 50 de metri înălţime, iar când intri în ele, din smerenie, trebuie să-ţi apleci fruntea.
 Un paradox. Smerenie şi măreţie. Ceva specific satului românesc.
 Alături de lucrarea lui  Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Editura Nico, 2009 (Ediţia I, Editura Reîntregirea, 2004)  care este „singulară, fundamentală, pentru cunoaşterea unui fenomen definitoriu pentru istoria credinţei şi evoluţia mentalităţilor în arhitectura populară în spaţiul religios mureşean, în dimensiunea sa ortodoxă şi greco-catolică”,  noul Dicţionar al lui Nicolae Băciuţ oferă o perspectivă clară a fenomenului religios otrodox în spaţiul mureşean şi  a celui românesc din alte spaţii, în general.
 Credinţă, cultură şi artă se împletesc în chip fericit în stilul lor simplu, svelt, în dimensiunea sacră şi umană a construcţiei. La fel ca a sufletului curat al ţăranului român, simplu ca pământul şi apa. Un suflet care, deşi e aproape de ţărână, rânveşte la cer.
 Acest sentiment îl ai când priveşti imaginile artistice ale bisericilor din Transilvania şi, în mod deosebit, cele din Mureş.
 Lucrarea lui Nicolae Băciuţ este importantă şi din alt puncte de vedere: cu precădere, cunoaşterea, respectarea, protejarea monumentelor istorice sacre, atragerea în circuitul turistic a cât mai mulţi vizitatori, punerea în valoare a acestor edificii de patrimoniu, dar şi cultivarea sentimentului sacru şi a celui patriotic în sufletele tinerilor, a gustului estetic pentru construcţia de tip românesc, atât cea veche, cât şi cea recentă. Date importante monografice sunt puse în evidenţă în acest Dicţionar care pot folosi drept bibliografie şi referinţă oricărei lucrări de profil pentru elevi şi studenţi care ar studia fenomenul artihectonic, iconografic şi istoric al ortodoxiei din acest areal bogat în tradiţie şi datini care se păstrează cu sfinţenie.
 „Lista Monumentelor Istorice, din 2004, aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii şi Cultelor şi publicată în Monitorul Oficial, 646 (bis) din 16 iulie 2004, include 29.435 monumente, din care 1015 în judeţul Mureş”.
 Cu o cotonaţie spirituală deosebită şi încărcătură mare de istorie, bisericile din  Mureş – ar trebui să constituie brandul nostru de ţară şi nu frunzuliţele şi fetele frumoase cu care sunt ademeniţi turiştii străini şi care au fost propuse ca brand românesc. Nu prin ele străluceşte neamul românesc, ci prin istoria vie care respiră prin pereţii de lemn ai bisericilor.
 Credinţă, istorie, înălţare – trei coordonate covârşitoare care se regăsesc în pereţii şi turlele bisericilor transilvane.
 Documentarea minuţioasă şi profesionistă, structurarea în capitole bine determinate, imaginile de o acurateţe deosebită, informaţiile şi coordonatele fixate în arealul geografic, fac  din lucrarea „Dicţionar de monumente. Biserici de lemn din judeţul Mureş” – o carte de excepţie, realizată în condiţii grafice deosebite care conferă cititorului un ajutor esenţial în cunoaşterea, străbaterea, îndrăgirea şi respectarea acestor lăcaşuri de spiritualitate.
 Conform unei declaraţii a autorului către Agerpress, aflăm că: „…dicţionarul cuprinde o descriere minimală a fiecărei biserici de lemn – an de construcţie, plan arhitectural, o mică descriere a bunurilor de patrimoniu şi câte 5 fotografii (un plan general, două imagini de exterior, două de interior).
 În aceeaşi declaraţie, autorul susţine că: „a descoperit numeroase biserici-monument într-o avansată stare de degradare şi că acele comunităţi locale şi religioase care le au în patrimoniu nu îşi permit să le restaureze”. (Material furnizat de Agerpress).
 Nicolae Băciuţ semnalează şi unele deficienţe în păstrarea patrimoniului naţional: „Fenomenul dispariţiei monumentelor istorice, biserici de lemn, a cunoscut în judeţul Mureş o amploare dramatică: 154 biserici şi 25 de mănăstiri şi schituri dispărute şi doar 70 biserici de lemn păstrate”. (după Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, p.15, n.a.).
 De aici motivaţia cercetării şi a alcătuirii acestui preţios Dicţionar:
 „Constatând interesul manifestat pentru bisericile de lemn, monumente de lemn, din judeţul Mureş, am considerat utile inventarierea şi sistematizarea informaţiilor, pentru a veni în sprijinul celor care vor să ia un prim contact cu acest domeniu, pentru cei preocupaţi să contribuie la salvarea, la punerea în valoare a acestui patrimoniu inestimabil, în condiţiile în care biserici noi, de zid, iau locul bisericilor vechi de lemn, devenite neîncăpătoare, lăsându-le pe acestea în plan secund, acordându-le mai puţină atenţie decât atunci când ele
slujeau cultului.
Nemaifiind ultile activităţii religioase de zi cu zi, bisericile de lemn pot însă fi introduse în circuitul turismuluireligios, ca mărturii de credinţă, civilizaţie, artă. Responsabilitatea pentru această moştenire este imensă, iar inventarierea ei nu poate fi decât de bun augur, parte a unor demersuri conjugate, instituţionale – de stat, de cult. Responsabilitatea primă în ocrotirea acestor monumente revine proprietarilor de drept, conform legii. Informaţiile din acest “Dicţionar” sunt minimale: numele şi hramul bisericii, anul construcţiei, codul LMI, dimensiuni, structură, particularităţi. Fiecare biserică beneficiază de câteva fotografiii, exterior şi interior.”
 Pe lângă aceste explicaţii necesare, autorul vine şi cu completări, la fel de utile: „Pe lângă aceste biserici, incluse în LMI, există alte numeroase biserici de lemn care ar trebui incluse pe această listă, dar şi un număr remarcabil de noi biserici de lemn, ridicate după arhitectura unor biserici de lemn din zonă. Numai Târgu-Mureşul are 2 biserici de acest lemn, biserica de la Spitalul Nou şi cea din cartierul “Tudor”. În listă mai figurează şi biserici care sunt dispărute, cum sunt cele de la Band, Deaj, Oroiu-Ungureni, ori distruse ireversibil, cum e cea de la Mura Mare. Nu figurează nici turnul clopotniţă, de la biserica din Cosma, de piatră, dar preluată de ortodocşi în sec. XVIII, care i-au ataşat la un moment dat turnul, de lemn, fără a exista menţiuni legate de data la care a fost ridicat.
În schimb, a rămas pe listă ca Biserică de lemn, biserica de la Lepindea, înlocuită în 1910, cu una de zid”.
Autorul deschide Dicţionarul cu „Lista bisericilor de lemn din Judeţul Mureş.Monumente istorice, după LMI, 2004″.
 Sunt fixate câteva coordonate spaţiale şi temporale pentru aceste biserici, de când datează, cine a fost ctitorul ş.a. pentru cele 77 de biserici de lemn.
 În următoarea secvenţă a Dicţionarului se urmăresc câteva coordonate arhitectonice, respectiv se face „Clasificarea tipologicvă a bisericilor de lemn, monumnte istorice, din Judeţul Mureş”. Câteva detalii artitectonice, despre abside, planuri, laturi, pronaos şi naos, etc.
 Aceste detalii artitectonice sunt luate din lucrarea Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din judeţul Mureş, Editura Nico, 2009, p. 24-26.
 De la pagina 25 a Dicţionarului se trece la detalierea fiecărei biserici, înşiruite alfabetic, urmărindu-se coordonatele geografice şi temporale, datarea, hramul, detalii istorice, tradiţie, legendele legate de fiecare în parte, evoluţie istorică a monumentului, tezaur şi renume, pictură, obiecte de cult, amplasament actual şi stare fizică şi materială.
 Fiecare edificiu de lemn beneficiază de câteva fotografii exterioare şi interioare, ale altarului, pereţilor interiori şi picturilor.
 Cercetarea domnului Nicolae Băciuţ merge până la descoperirea unor inscripţii vechi, număr de credincioşi şi dacă biserica este funcţională ori se păstrează doar ca monument sau obiectiv turistic.
 Pentru un eventual călător prin Transilvania – aceste obiective sunt deosebit de atractive pentru că  îl ajută să descopere mai bine sufletul românului, regăsit în fiecare fibră de lemn şi în fiecare pietricică din preajmă. Locurile, de asemenea, sunt sfinte şi românii o ştiu şi se comportă ca atare: le păstrează cu evlavie şi mare sfinţenie şi le apără cu toată fiinţa lor.
 S-ar zice că nimic nu e mai preţios pentru ardelean decât edificiul sacru în care a fost botezat, cununat şi care-l va primi şi pe cel din urmă drum al său. Biserica şi ţara sunt reperele sacre ale ardeleanului, alături de familie, de istorie, neam şi limbă.
 Fără ele, ardeleanul şi-ar pierde identitatea spirituală şi ar fi un cetăţean anonim al lumii, fără nimic specific, fără a putea fi recunoscut şi respectat în ochii altora. Mândria de neam, de ţară şi de creştin sunt pentru ardelean, fundamentale.
 Autorul nu se limitează doar la bisericile săteşti, ci înscrie în Dicţionarul său şi biserici din Reghin, Târgu Mureş şi alte oraşe.
 Ex. „Târgu-Mureş 68. Biserica de lemn Sf. Arhanghel Mihai, 1750 Târgu-Mureş, în incinta garnizoanei de tancuri. Biserica provine de la Sub Pădure. Ea păstrează arhitectura acelei biserici, care nu a mai putut fi salvată in situ şi a fost reconstruită la Târgu-Mureş, utilizându-se materiale noi, fiind recuperate puţine componente din biserica originală.
A fost sfinţită în 2001, având destinaţie cultică pentru efectivul Brigăzii 2 Tancuri Târgu-Mureş, având preot militar. Planul bisericii este dreptunghiular, cu laturi de 7,68 m lungime şi 4,30 m lăţime. Absida e pentagonală, decroşată. Alăturat a fost ridicat şi un turn clopotniţă. Iconostasul a fost realizat de sculptorul IOAN Constantin”.
 În finalul lucrării autorul a inserat un material furnizat de  Agentia Natională de Presă Agerpres care evidenţiază faptul că lucrarea dlui. Nicolae Băciuţ, „Dicţionar…” este „Primul dicţionar al monumentelor istorice biserici de lemn”.
 Se specifică în această notă că Dicţionarul a fost realizat în urma unei investigaţii făcute pe cont propriu.
 Cu acest prilej, autorul şi-a declinat intenţiile şi a declarat: „Voi încerca să extind şi să aprofundez  cercetarea şi să pot oferi un instrument de lucru pentru un  primcontact cu realitatea bisericilor de lemn din judeţul Mureş. Este un element de patrimoniu extrem de important, pentru că el rămâne cea mai importantă mărturie a existenţei noastre în acest spaţiu, mai ales că bisericile de lemn au fost varianta de rezistenţă şi de refugiu a comunităţii româneşti, care nu a putut să construiască în principalele localităţi din judeţ biserici de zid, cele mai recente fiind din ultima parte a secolului al XVIII-lea şi aceste construcţii sunt puţine – Sighişoara şi Târgu-Mureş”.
 Totodată, autorul a mărturisit că lucrarea de faţă este: „consecinţa unor preocupări de mai bine de un deceniu legate de bisericile de lemn şi că, de-a lungul timpului, a editat câteva monografii ale unor biserici de lemn – de la Mănăstirea Lăpuşna, Culpiu Cuştelnic, Târgu Mureş etc. “Sunt 90 de obiective, nu toate biserici de lemn, pentru că fiecare biserică de lemn importantă are în ansamblul menţionat în lista monumentelor istorice şi clopotniţă şi porţi. La Nadăşa şi Băiţa e acest complex clopotniţă, poartă biserică.
Nu toate cele 90 (de obiective – n.r.) sunt biserici, ci în jur de 65″.
Lucrare frumoasă, aspectuoasă,  preţioasă, de calitate, cu o valoare deosebită pentru orice român, „Dicţionarul de Monumente. Biserici de lemn din Judeţul Mureş”, Editura Nico, Târgu-Mureş, 2010, se înscrie în galeria lucrărilor de referinţă care fac din bisericile româneşti un brand ce nu mai are nevoie nici de cuvinte în plus, nici de imagini, care cheamă la faţa locului pe orice creştin, spre vizitare, spre cinstire şi spre închinare la altarele lor, acolo unde s-au închinat românii de veacuri.

CEZARINA ADAMESCU