Ridic un strop de har,
din Roşul Rãsãrit al Iubirii,
sã-mi pun în Bradul conştiinţei,
limpezimea Arhanghelului Buneivestiri,
apoi s-o sporesc cu trainicele fãgãduinţi,
ce-mi ard
într-un potir de crin diafan.
Ridic un bob de gând,
din Galbenul grâu al Credinţei,
sã-mi încing adânca tãcere,
cu brâul dezmierdãrii de tainã,
apoi sã-i dau tribut vieţii,
anii mei de aur,
care cuprind în belşug,
curcubeul dorinţelor.
Ridic un mãrgãritar de rouã,
din Albastrul safir al Nãdejdii,
sã-mi brodeze surâsuri,
pe mugurii din cerul meu bun,
ca apoi sã-nfloreascã în datini,
în cântec, în rugã şi-n dor,
respirând trandafiriu,
în porfira mângâierii.

Ridic Crucea Neamului meu,
pe umerii dumnezeieşti ai lui Hristos,
sã ne apãrãm demnitatea şi onoarea,
sã ne dãltuim în absolut Credinţa,
Dragostea faţã de Dumnezeu,
sã ne cuminecãm aproapelui,
sã fim izvor de mãrturie şi mãrturisire,
sã fim model tuturor de jerfã şi iubire!

(Tg. Neamţ- 31 Decembrie 2008)