02
Dec
Eugen Dorcescu:O, maică…
de radubotis,
at 12:33 am
Poezii | link direct
Nu te pot risipi, nu te pot aduna.
Eşti mult prea departe.
Ştiu cât de frică
ţi-a fost.
Viaţa întreagă
nu te-ai gândit la nimic altceva :
Numai la moarte.
Unde sunt toate cele ce-au
fost, unde sunt toate cele
ce sunt?
Unde-au binevoit să te ducă,
unde-au binevoit să te-ascunză ?
Nici un răspuns.
Nici tăceri, nici cuvânt.
Vântul adună de pe
mormânt
frunză cu frunză.
2009, octombrie 26 – 29.
Nu exista comentarii inca.
Add a comment