Nu mai e loc pe pământ,
Nici sub soare, nici sub vânt.
Ochii-s de smoală,
Sufletul, numai rană.
Vântul ne sfâşie carnea,
Noaptea ne doare visarea.
Marea-i o corabie înecată.
Muntele, o pantă neurcată.
Mustul din struguri, otravă,
Sufletul, doar o epavă.
Licuricii sângeră-n noapte.
Regina nopţii zace moartă.
Colţii, fierăstraie
Ce spintecă altare.
Oamenii-fiare
Zămislesc puroaie
Şi sorb licoarea lumii toată
Mulţumiţi de prostia revărsată
În haine de neguri duhnitoare
A răceală şi a moarte.

Doamne, dă un pic de soare
Şi-o floare deschisă la culoare
Şi-o aripă de înger alintătoare
Peste rana lumii neiertătoare!