În memoria acad. Zoe Dumitrescu-Busulenga - Maica Benedicta (Putna 20-23 august 2008)

Zoe Dumitrescu-Busulenga, maica Benedicta dupa numele de la calugarie, apartine marilor carturari români din a doua jumatate a secolului XX. De o înaltime a spiritului comparabila cu Enescu, Brâncusi, Tuculescu, Nichita Stanescu, Iorga, ea a împartasit cu acestia trairea adânca a identitatii nationale. Totodata, a fost strâns legata de marile nume ale Bisericii din aceasta perioada: PF Teoctist, IPS Bartolomeu Anania, IPS Antonie Plamadeala, Parintele Dumitru Staniloae. Trece la cele vesnice în 5 mai 2006 si este înmormântata la manastirea Putna, conform dorintei sale. Un grup de ucenici si prieteni, strânsi în jurul academicianului Dan Haulica, a dorit promovarea mostenirii culturale si spirituale a acestui simbol al culturii române. Ca urmare a luat fiinta fundatia „Credinta si creatie.
Academician Zoe Dumitrescu-Busulenga - Maica Benedicta”.
Un prim eveniment organizat de fundatie a fost Colocviul Traditie spirituala româneasca si deschidere spre universal, tinut la manastirea Putna, în perioada 18-20 august 2007. Atunci au omagiat-o academicienii Dan Haulica, Eugen Simion, Alexandru Zub, Constantin Ciopraga, Nicolae-Serban Tanasoca, profesori de la Universitatile din Bucuresti, Iasi si Pisa, artisti plastici, realizatori de emisiuni radio si televiziune.
Firul rosu care a unit comunicarile de atunci a fost modul în care Zoe Dumitrescu-Busulenga, asumându-si pe deplin calitatea de român si de ortodox, a dialogat atât de rodnic cu reprezentantii altor culturi europene. Doamna profesoara întelegea prin Europa acel sistem de valori format în mileniului I pe clasicismul greco-roman si pe Biserica, adica pe iubirea de adevar si frumos si pe credinta crestina, si nu pe materialismul contemporan.
Anul acesta, în prezenta ÎPS Arhiepiscop Pimen, miercuri, 20 august, la ora 10, se va deschide la manastirea Putna cel de-al doilea colocviu închinat memoriei maicii Benedicta. Titlul Epoca noastra. Tensiunea etic-estetic ne invita la o reflectie pe tema valorilor autentice.
Dintre cei peste 30 de invitati amintim câteva nume: academicienii Dan Haulica de la Bucuresti, Alexandru Zub, de la Iasi, Mihai Cimpoi, Presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Alexandrina Cernov de la Cernauti, profesorii universitari Virgil Ciomos, de la Facultatea de Filosofie din Cluj, Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa, Remus Rus, Facultatea de Teologie a Universitatii din Bucuresti, Parintele Gheorghe Popa, Prorector al Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi, Mircea A. Diaconu, de la Universitatea din Suceava, Theodor Codreanu din Bacau, Gheorghe Simon din Piatra Neamt, Mircea Oliv din Bistrita, Rodica Marinescu, cercetator la Muzeul Taranului Român, si Lucia Toader, cercetator la Institutul „G. Calinescu”, din Bucuresti.
Prezentarile participantilor la Colocviul din anul 2007 au fost reunite în primul numar al revistei Caietele de la Putna, care va fi lansat cu ocazia colocviului din aceasta saptamâna. Tot acum va fi lansat si volumul postum Portrete.
Cei doritori sunt invitati sa participe la acest colocviu, ce se anunta a fi un eveniment cultural si spiritual deosebit.
Portret
Academicianul
Nascuta la 20 august 1920, viitoarea Doamna a culturii române a luat din copilarie contact cu lumea culturala si bisericeasca a vremii. Dupa ce studiaza Conservatorul, Dreptul si Filologia, se angajeaza într-o cercetare asidua a literaturii si culturii universale, cu deschidere catre istoria artei, accentuând mereu locul valorilor culturale românesti în lume.
A fost profesoara la Universitatea din Bucuresti, sef al Catedrei de Literatura Comparata, director al Institutului de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu”, vicepresedinte al Academiei Române, director al Accademia di Romania din Roma, membra a mai multor academii si foruri de cultura din Europa.
În ceea ce priveste cercetarea filologica, cea mai importanta preocupare a fost Eminescu, caruia îi dedica mai multe carti: Eminescu - cultura si creatie (1976), Eminescu si romantismul german (1986), Eminescu. Viata - Opera - Cultura (1989). A vazut în Eminescu sinteza traditiilor populare si culte românesti. Pentru contributia deosebita pe care a avut-o la definirea locului lui Mihai Eminescu în cultura româna si în cea europeana, a fost rasplatita cu premiul Herder (1988).
Poate educatia primita în copilarie, în care si-a însusit temeinic existenta unei ierarhii a valorilor si importanta traditiei, a facut-o sa se îndrepte catre ceea ce este clasic si peren în cultura lumii. De la Sofocle la Shakespeare, de la Ion Creanga la Stefan Luchian, în operele sale Zoe Dumitrescu-Busulenga a cautat sa arate ca ceea ce îi uneste pe toti marii creatori este uimirea în fata tainei omului.
Omul
Deschiderea umana a Doamnei Zoe a fost cu totul deosebita. Începutul activitatii sale stiintifice a coincis cu anii ‘50-’60. A avut taria si priceperea de a nu abdica de la crezurile sale în fata ideologiei comuniste care schimba pe atunci fata vietii universitare. A introdus în programa studentilor de la Litere Biblia, explicând ca aceasta carte fundamentala a istoriei umanitatii nu poate lipsi din formarea unui intelectual.
A stiut sa-si apere ucenicii, cum emotionant a marturisit Alex Stefanescu, suceveanul gata de a fi eliminat din facultate pe motive politice, scapat de la exmatriculare de catre doamna Busulenga. Datorita ei, poetul Ioan Alexandru a putut sa tina la Universitate un curs de civilizatie ebraica, în fapt o tribuna de afirmare a valorilor crestine.
Iubita de generatii întregi de profesori de Limba si literatura româna, cunoscuta de o tara întreaga, care o vedea ca pe un reprezentant al spiritului într-o epoca a materialismului, Zoe Dumitrescu-Busulenga a reusit sa fie un model de profesionalism stiintific si bunatate umana.
Bunatatea ei nu era de suprafata, ci autentica, profund ancorata în învatatura Mântuitorului Iisus Hristos. Când, dupa 1989, a fost atacata de câtiva intelectuali pe care îi ajutase, ea a tacut. Nu cu o tacere a vinovatiei, ci cu tacerea smereniei si a nepomenirii raului. Dar, când Mihai Eminescu a fost atacat de catre intelectuali incapabili de a-si înfrâna orgoliul, nu a tacut, ci a aparat cu tarie acest simbol al românismului.
Maica Benedicta
Sinceritatea care a însotit-o de-a lungul vietii a purtat-o în cele din urma spre viata de manastire. Obisnuita de mica cu viata în Biserica, trecuta pe sub epitrahilul unor mari duhovnici, dupa moartea sotului, Apostol Busulenga, doamna Zoe se retrage la manastire. A trait viata monahala ca o împlinire a întregii vieti, ca pe o desavârsire a ceea ce cautase si promovase pâna atunci.
La manastirea Varatic, de altfel locul unde de 30 de ani îsi petrecea vacanta de vara, Maica Benedicta continua sa primeasca oameni de cultura, sa participe la viata stiintifica si artistica. Odata cu libertatea cuvântului, dupa 1989, vocea ei devine din ce în ce mai marturisitoare în ceea ce priveste Ortodoxia. Se bucura de reintroducerea orelor de religie în scoala, ca pe vremea copilariei dumneaei, de tinerii care se îndreapta catre Biserica si care o invita sa rosteasca cuvinte duhovnicesti în aulele universitare. Dar mai ales se roaga îndelung si, asa cum marturisea, ca un om simplu.
Asemenea tuturor muritorilor, într-o zi de mai sufletul sau si-a luat zborul catre cele de sus. Nadajduim ca mostenirea sa culturala si duhovniceasca sa fie pretuita la adevarata valoare de generatiile care urmeaza. (Manastirea Putna)

www.nordlitera.ro