CEZARINA ADAMESCU:VINO IISUSE PE-O RAZĂ DE STEA, ÎN BETLEEMUL DIN INIMA MEA
de radubotis,
at 12:36 am
IUBITORI DE SLOVĂ | link direct
I.
Gânduri mi se-nfăşoară-n minte,
iartă-mă Doamne, că nu găsesc
destule cuvinte
pentru o Naştere aşa sfântă
deşi Îngerul mi-a strigat :
-„Ia cuvântul şi-l precuvântă!”
De aceea, rugându-Mă Ţie, eu vin
cu puţinul meu omenesc să mă închin
să Te cânt şi să Te preamăresc
să-Ţi urez : „Bine-ai venit în lume,
Prunc Ceresc!”
II.
Scumpă Maică şi Regină
raiurile ţi se-nchină
îngerii ţi se prosternă
într-o dragoste eternă.
Toţi copiii buni ai Terrei
pe cuprinsul emisferei
fiindcă eşti – te preamăresc
Maica Pruncului Ceresc.
Maica Pruncului Divin
stăpânind Înaltul Cin.
Cu fidelitate sfântă
toţi copiii tăi îţi cântă
Maică blândă şi curată
pururi binecuvântată.
III.
Duhu-n trupul fecioresc
a zidit copil ceresc
a zidit copil divin
Lerui ler şi linu-i lin.
Şi s-a răspândit în lume
taina veştii celei bune
taina vieţii minunate
a iertării de păcate.
Floare eşti – de rai – frumoasă -
dintre sfinţi, cea mai aleasă
floare albă, diafană
care vindeci orice rană…
IV.
Lerui Ler şi flori de dor
pentru Cel Mântuitor.
Lerui Ler şi flori de crin
după îngerescul Cin
Lerui Ler şi flori de stea
pentru buna Maic-a mea.
Preacurata cea de sus
Maica Domnului Iisus.
Lerui Ler şi flori de ger
Maica Domnului din Cer.
V.
Sânul ei ţi-a fost altar
de lumină şi de har.
Te-a purtat, te-a legănat
pe-un pătuc înmiresmat.
Pân’au coborât din zbor
îngeraşii în sob or
să te legene puţin
în pătuc curat de crin.
VI.
Să te-adoarmă-ncetişor
şi să-ţi cânte Slavă-n cor
întru cei de sus, Osana!
Iar Fecioara, diafana
să îţi privegheze somnul
căci Tu eşti Mesia Domnul
cel vestit de toţi profeţii
Calea şi-Adevărul vieţii.
VII.
Pruncuşor cu chipul palid
din obârşia lui David
din înnobilată viţă
şi dintr-o cerească spiţă,
deopotrivă-n chip firesc
Fiul Tatălui Ceresc.
VIII.
Te pogoară binişor
în săracă ieslişoară
şi în sfântul foişor
unde îngerii coboară
vino, dulce Pruncuşor
hărăzit să fii hrănit
doar din lapte de Fecioară.
Noapte sfântă, noapte sfântă,
cerul ne binecuvântă.
Iată Steaua lui Iisus
decât toate mai presus.
Pruncului din iesle pază
Toată bolta luminează.
IX.
Iată Steaua uriaşă
cum veghează Pruncu-n faşă.
Iată Steaua ce mijeşte
Şi pe domnul îl vesteşte.
Ea ne-aduce bucuria
că ni s-a născut Mesia.
În cămin la fiecare,
ea revarsă alinare,
pace, binecuvântare,
dor după Mântuitor
după Răscumpărător,
cel mai scump dintre odoare
ce din porţi în porţi va bate
să ne ierte de păcate.
X
Şi-am zis Ler şi flori de nea
dintre stele doar o Stea
dinspre Răsărit clipeşte
pe Mesia îl vesteşte.
Şi-am zis Ler şi flori de dor
după Cel Mângâietor.
Să vedem acuma, hai
cum din Răsărit Trei Crai
merg călăuziţi de-a Stea
să-l afle pe Mesia.
Aducându-l, să-l mângâie
Aur, smirnă şi tămâie.
Înger îngeraş coboară,
ca pe-o nevăzută scară
vino la pătuc spre seară
când răsare luna clară.
Vino şi veghează-mi somnul
şi vorbeşte-mi despre Domnul.
Despre bunul meu Iisus
decât îngeri mai presus.
Şi de-oi adormi sfios
să-mi trimiţi un vis frumos
c-o Măicuţă şi-un Pruncuţ
ce-ntr-o iesle, fără veste,
s-a-ntrupat, ca din poveste.
Cu trei magi venind pe jos
pentru micul Făt-Frumos
ce i-au dat ca să-l mângâie
aur, smirnă şi tămâie.
Şi s-au închinat cu drag
Chiar la peşteră în prag
fiindcă fi-va tuturor
vrednic Răscumpărător.
Şi să văd în mândră horă
îngeraşi cum îl adoră
şi-i deplină bucuria
fiindcă s-a născut Mesia.
XI.
:
Toate acestea zise-fiind
să începem alt colind.
pentru Pruncul cel divin.
care din Înaltul Cin
adumbrit de Duhul Sfânt
coborât-a pe pământ.
XII
Lerui Ler şi flori de ger
Maica Domnului din cer.
Dintre sfinţi cea mai iubită
Maica cea neprihănită,
căreia i se închină
îngeraşii de lumină.
Peste Univers Regină
Zămislită fără vină.
Zămislită fără pată
O Fecioară Preacurată.
Cânt de leagăn să-ţi cântăm
noi venim să te-adorăm,
să te mângâiem nespus
Pruncuşorule Iisus.
Dumnezeu i-a dat Mariei
crinul nevinovăţiei
un miracol de iubire
floare de neprihănire.
Vino Iisuse în ieslea cea vie
trupul smerit să-l ghicesc cum învie.
Pruncule, hai de-mi sfinţeşte făptura
merinde să-mi fie cuminecătura.
Vino Iisuse, neprihănite,
intră-mi în sânge pe neauzite.
Vreau să fiu vrednic şi demn să primesc
în cortul de lut pe copilul ceresc.
Sfinţeşte-mi cu mângâierea Ta vie
şi sufletul meu credincios o să-ţi fie.
Vino, Iisuse pe-o rază de stea
în Betleemul din inima mea.
Vino Mesie, te-aştept mereu
în Betleemul din sufletul meu.
Vino Iisuse şi nu mai pleca
În ieslişoara din inima mea.
De milenii – două-ncoace
Domnul nostru daruri face
pentru orişice făptură
dându-i cuminecătură
Însuşi Trupul Său cel blând.
De eşti însetat, flămând
Domnul intră-n trupul tău
Şi te apără de rău.
Darul lacrimilor tale
răsărite în pocale
lujeri mici de lăcrămioare
rouă în mărgăritare.
Chiar şi stelele suspină
în lumina cea mai lină
din seninul de oglindă
căci un înger îţi colindă
Lerui Ler şi flori de dor
pentru cel Mântuitor.
După cântece de-Ajun
am ajuns la Sfânt Crăciun.
S-a dus vremea de postit
Căci Mesia a sosit.
Eu te rog cu stăruinţă
Doamne, fie-mi cu putinţă,
Casă mică să devin
pentru-n Pruncuşor divin.
Şi-n săracă ieslişoară
să văd Pruncul cum coboară
şi precum umil se face
pentru suflete sărace.
Pentru suflete bogate
Călător la uşi cum bate.
O steluţă diafană
Să devin fără prihană,
să vestesc dorind şi eu
Naşterea lui Dumnezeu.
Dumnezeu adevărat
Ce-i Cuvântul Întrupat.
Fiindc-a mai trecut un an
să-i cântăm acum de-alean,
să-i cântăm duios ceva
celui Sfânt la ieslea Sa.
Mierla-şi face un cuibar
într-o stea de chihlimbar.
Carul mic şi carul mare
răsări-vor pe altare.
Căci se-ntrupă-n iesle Viul
o fecioară-şi naşte Fiul.
Pe-un covor de stele moi
ea şi-l leagănă apoi,
pe-un crâmpei de curcubeu
fiindcă-i Prunc de Dumnezeu.
Cântă corul îngeresc
fiindcă-i un Pruncuţ ceresc.
XIII.
Fii cu noi alături, fii
printre îngerii copii,
să-i mângâi şi să-i iubeşti
pe-ngeraşii pământeşti.
Din cuprinsul emisferei
îngeraşii blânzi ai Terrei
care cred şi speră-n Tine
să le fii cerescul Bine.
Pân-la crucea suferindă
să mai spunem o colindă
pentru marea sărbătoare
ce-o petrece fiecare.
pentru Naşterea cea Sfântă
pentru care cerul cântă
Cetele de serafimi,
îngeraşi şi heruvimi.
Cu întregul lor sobor
Să-i cântăm cu toţii-n cor :
Te-ai născut o, Sfânt Pruncuţ
într-o iesle, nu-n pătuţ.
Te-ai născut în ieslişoară
Doamne-n pântec de Fecioară.
pe când Steaua s-a oprit
şi pe bolt-a poposit,
chiar deasupra unui sat
străbătut în lung şi-n lat
de firavi şi blânzi păstori
deşteptaţi din noapte-n zori,
de suave voci cereşti
şi colinde îngereşti.
Care cântă-n cor : Mărire,
întru cei de sus, Iubire
şi-ntre oameni pe pământ
pace şi bunăvoire!
Prin dumnezeiscul dar
ieslea deveni altar,
căci în ea s-a zămislit
Mielul cel Neprihănit.
XIV
Lerui Ler şi flori de dor
după Cel Mântuitor.
Lerui Ler şi flori de crin
după îngerescul Cin-
Lerui Ler şi flori de Stea
pentru Buna Maic-a mea.
Preacurata cea de sus
Maica Domnului Iisus-
Lerui Ler şi flori de ger
Maica Domnului din Cer.
Maica Domnului, Maria
care-L naşte pe Mesia,
chiar de îngeri proslăvită
Maica cea Neprihănită.
Decembrie 2009

Nu exista comentarii inca.
Add a comment