NEPRIHĂNITA DUHULUI SFÂNT

     Sub acest nume este cunoscută Prea Sfânta Fecioară Maria în Biserică, având în vedere permanenta conlucrare  a Duhului Sfânt cu Maria, privilegiile oferite ei de către Dumnezeu şi darurile de care s-a bucurat această prea vrednică aleasă Fecioară.

          După Înălţarea Domnului, Sfânta Fecioară  va fi necurmat în mijlocul ucenicilor Lui (Fapte 1,14).  Pogorârea Sfântului Duh i-a confirmat faptul că Fiul ei nu şi-a părăsit Biserica şi credincioşii, că E, este cu ei în toate zilele „până la sfârşitul veacului” (Mt. 28, 20).

          Rene Laurentin în lucrarea: „Une annee de Grace avec Marie”, (Fayard, Paris, 1987) comentează astfel acest eveniment:

          „În timpul celor patruzeci de zile, Maria a fost culmea rugăciunii Bisericii. Lumina strălucitoare a credinţei sale a fost, pentru această comunitate în gestaţie, cel mai mare bine, în aşteptarea venirii Duhului şi celebrarea Euharistiei care se pare că n-a început decât după Rusalii (Fapte 2,46).     

          Această scânteie arzătoare a Mariei a atras focul Duhului. Astfel a survenit evenimentul fondator unde Ea deţine un loc important.

          Maria este inclusă (numită) în grupul celor 120 de discipoli (Fapte 1,14-15), despre care Sfântul Apostol Luca spune: „Toţi începuseră să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească.” (Fapte 2,4).

          Prea Sfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii mijloceşte şi imploră Coborârea Duhului Sfânt. În Faptele Apostolilor  o vedem pe Preacurata împreună cu ceilalţi apostoli pentru a se ruga şi este alături de ei în ziua de Rusalii când se naşte Biserica. (Fapte 1,14; 2,1).

          Aşa cum Prea Sfânta Fecioară a colaborat fizic cu Duhul Sfânt pentru a da trup lui Hristos şi a acceptat liber toate celelalte urmări inerente, tot astfel Ea colaborează cu Duhul Sfânt pentru a da viaţă Trupului mistic şi pentru a aplica, la fiecare din noi, mântuirea. Fiecare mamă este mândră de faptele fiului ei.

          Faptul că participă la opera de mântuire „stătea sub cruce”, îi dă dreptul de a pregăti inimile credincioşilor la acceptarea liberă şi personală a mântuirii şi pentru a-i uni cu Duhul Sfânt al lui Hristos.

          Duhul Sfânt se foloseşte de Prea Sfânta Fecioară Maria – calea inimii de mamă este drumul cel mai convingător – care în Biserică, ocupă după Hristos locul cel mai înalt şi mai apropiat de noi (LG 54) şi astfel, prin mijlocirea şi colaborarea ei, Duhul Sfânt poate  opera unirea între credincioşi care este de fapt, realizarea totală a Mântuirii.

          Împreună cu Sf. Hildefons (De virginitate perpetua S. Marie c. 12) – să-i adresăm  Prea Sfintei Fecioare o rugăciune:

          „Te rog, te rog, o Sfântă Fecioară, ca eu să-l primesc de la Duhul Sfânt pe Iisus pe care Tu însăţi L-ai zămislit. Iar inima mea să-L primească pe Iisus prin lucrarea aceluiaşi Duh cu puterea căruia L-ai zămislit pe Însuşi Iisus…Şi fă ca eu să-L iubesc pe Iisus prin acelaşi Duh Sfânt cu care Tu îl adori ca Domn şi îl contempli ca Fiu.”

          „O, Doamne, care ai pregătit un locaş demn d Duhul Sfânt în Inima Prea Fericitei Fecioare Maria, prin mijlocirea sa dă-ne nouă, credincioşilor Tăi, să fim templu viu al gloriei Tale.” (Oficiul Imaculatei Inimi a Prea Sfintei Fecioare Maria).

5 MAI 2009