GÂNDUL TĂU Dă-mi gândul Tău să-mi pot aşeza fruntea Am obosit şi mi-aş dori puţin să dorm, Prin negura din secole venită Am cautat un punct de sprijin efemer.

MAMA N-o ştiţi pe mama, nu puteţi s-o ştiţi Cum noi copiii ei o ştim de-acasă. Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.

Motto: Sat mic, cât e un deal şi-o vale, Dar cât e cîmpia lui Dumnezeu!  Amiezi la secerat                          Mamei În amiezi veneai, ca o şoaptă, peste deal Să ne pui în blide cufundoase abur sfânt, Să vezi dac-am legat cum trebuie toţi snopii, De nu-s prea multe spice lăsate pe pământ.

           prietenului meu de peste oceane, Ioan Miclău …era şi-atunci o zi  – era şi-o noapte – precum sunt cea de azi şi cea de mâine – şi stam – nerâvnitor – ci paşnic gânditor senin celest în lună – exact pe muchia dintre

Gândul lui Dumnezeu cel mai frumos – Femeia e lumina unui suflet – Doar ea putea să-L nască pe Christos Şi îngeri are pentru orice cuget.

   A te iubi                  Hai învaţă-mă să te strig pe nume,  Acum învăţ să te iubesc ca într-un basm,    Fiecare lacrimă ce-a fi să se consume,  Va repeta căderea  în dulce pleonasm.   

La sfinţirea unui templu, la o mare sărbătoare, Lumea a adus podoabe -  ea, bătrână, slabă, oarbă, Văduva Anastasia – şi-a făcut cu greu cărare, Şi în curtea lui de aur, a adus un fir de iarbă –

 Sufletul minţii Alături de trup părinţii mi-au dăruit şi sufletul minţii.

LIEDUL METAMORFOZELOR ar fi fost bine să plouă-ntreaga noapte să mă înec în florile de rod: aşa – doar voi privi de pe înaltul pod cum faclele se sting – discret – în şoapte

4/5 iulie 2011. Obosit de tumult, în Veacul meu ce dă în clocot, întotdeanua mi-a plăcut să ascult liniștea de după clopot…