MULŢUMESC   Mi-ai fost mai întâi numai mamă – În braţele ei te-am cuprins – Cu zâmbetul ei fără seamă Şi sânii-i cu lapte, m-ai nins –

Duminică, 20 Noiembrie 2011, spre seară… „Eşti un parazit”,  ce vorbe grele, La căpătâiul tatălui bolnav, Pământul s-a cutremurat sub stele Şi cerul a gemut deasupra grav!

LUMEA    DACILOR Din vremi rămase-n urmă pe-a timpului cărare, Din început de lume cu sete de-nălţare, Un zvon străbate tainic hotare să-mpreune, Vestind că lumea dacă îmi e de-acum un nume.

(din volumul recent apărut: , Sfeşnic târziu, Editura Rawex Coms SRL, Bucureşti, 2011)  Grădina cu pruni La casa cu balconul către soare Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni, Mă poartă gândul fără încetare Să mai străbat grădina cu mulţi pruni.

MAI VINO,  ŞTEFANE! Văratice vremuri se-ngână întruna, Senină e bolta, trecută-i furtuna, Din câmpuri de luptă primită-n urale, Se-ntoarce oştirea lui Ştefan cel Mare.

1 Noiembrie 2011 Astăzi e Ziua mea, îmi spune în fiecare dimineaţă, când mă trezeşte la viaţă, îngerul meu.

OBÂRŞII nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi de carne preaflămândă şi nebuni! din lumea Frumuseţii-am asfinţit Iubirea-i  raza care m-a urzit…

Frumuseţea murmurului  Luna scutură Cerul de ciocârlii în cădelniţa grădinii, întreaga seminţie

Epifanie Mi-ai dat aripi la cuvinte ochii ninşi cu haruri sfinte, sufletul de curcubeu Doamne, Dumnezeul meu !

Când se ţine omul de cuvânt? Tu iartă-mă din starea mea a-vidă, Mă doare sufletul în care sunt Ca fluturele prins în crisalidă…