(din volumul recent apărut: , Sfeşnic târziu, Editura Rawex Coms SRL, Bucureşti, 2011)  Grădina cu pruni La casa cu balconul către soare Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni, Mă poartă gândul fără încetare Să mai străbat grădina cu mulţi pruni.

MAI VINO,  ŞTEFANE! Văratice vremuri se-ngână întruna, Senină e bolta, trecută-i furtuna, Din câmpuri de luptă primită-n urale, Se-ntoarce oştirea lui Ştefan cel Mare.

1 Noiembrie 2011 Astăzi e Ziua mea, îmi spune în fiecare dimineaţă, când mă trezeşte la viaţă, îngerul meu.

OBÂRŞII nu-mi am obârşia-n vulcanii-acestei lumi de carne preaflămândă şi nebuni! din lumea Frumuseţii-am asfinţit Iubirea-i  raza care m-a urzit…

Frumuseţea murmurului  Luna scutură Cerul de ciocârlii în cădelniţa grădinii, întreaga seminţie

Epifanie Mi-ai dat aripi la cuvinte ochii ninşi cu haruri sfinte, sufletul de curcubeu Doamne, Dumnezeul meu !

Când se ţine omul de cuvânt? Tu iartă-mă din starea mea a-vidă, Mă doare sufletul în care sunt Ca fluturele prins în crisalidă…

GÂNDUL TĂU Dă-mi gândul Tău să-mi pot aşeza fruntea Am obosit şi mi-aş dori puţin să dorm, Prin negura din secole venită Am cautat un punct de sprijin efemer.

MAMA N-o ştiţi pe mama, nu puteţi s-o ştiţi Cum noi copiii ei o ştim de-acasă. Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.

Motto: Sat mic, cât e un deal şi-o vale, Dar cât e cîmpia lui Dumnezeu!  Amiezi la secerat                          Mamei În amiezi veneai, ca o şoaptă, peste deal Să ne pui în blide cufundoase abur sfânt, Să vezi dac-am legat cum trebuie toţi snopii, De nu-s prea multe spice lăsate pe pământ.