Zarzărul a dat în sărbătoare:
Ce e vânt şi ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lăsa ars de alb şi de senin?

Nu mai e loc pe pământ,
Nici sub soare, nici sub vânt.
Ochii-s de smoală,
Sufletul, numai rană.

Editura Arhip Art, Sibiu, 2010
antologie-de-poezie(pdf)

                  I                 
 Pătrund în primăvară
ca-ntr-un vis
în care îmi contemplu
bucuria

M-a mângâiat pe frunte dorul
Şi-n treacăt mi-a întins urciorul,
Cu rouă plin şi pulbere de stele,
C-au înflorit pometul de sub ele.   

DESPRE CEL NĂSCUT  ATUNCI, ACOLO…
Te-ai născut între cei mai săraci dintre
săracii Pământului: între cei care nu au
chipul măreţului Om - şi între
pribegi

 Lumină-nflorită-n fărâmă de gând
 Idile iernând sub calde zăpezi
 Vibraţii divine cu grad de amiezi
 Icoane sculpate-n cuvinte de rând
 Uimire - alean numai celui flămând
 Comorile slovei se nasc atunci când
 Lumina-nfloreşte-n fărâmă de gând.

  Doamne cuprinde sentimentele toate
  Cu mare mila Ta
  Făcând dreptate
  Iartă greşeala privirii
  Şi peste poate
  Îngăduie lacrimii recunoaştere
  Iubirea să spele rătăcirea-n păcate

aici în est  -  nimeni nu mai caută soarele
aici în est  -  insomnia şi umilinţa se
iau la întrecere  -  care ucide mai
repede  -  şi cât

 De aş fi fost şi eu evreu
Şi-aş fi crezut în Dumnezeu,
De-ai fi făcut Întregul Bine,
N-aş fi crezut nici eu, în Tine -