Iarna salcâmilor Iubito, ce salcâm ţi-a dat sărutul Să mi-l întinzi, în mugur, mai departe? La umbra lui, să stau şi după moarte, Fără să aflu vieţii, începutul?

15 Ianuarie, mereu… Mihai întâi, pe urmă EMINESCU, Om şi el aici, cum suntem noi, Biografia lui nu mai încape-n Biografia vieţii de apoi…

Iarnă fără de zăpadă, Dar cu Sărbători mereu, Bucuriei îi cad pradă – Îmi zâmbeşte Dumnezeu.

„Cine ştie să moară nu va fi rob niciodată…”                                                                                                            Seneca Şi eu şi tu într-o zi vom adormi cu ochii împăcaţi către cer,

M-am săturat să mă gândesc la tine, Nu-ţi cere capul vreuna dintre perne, Curajul tău distanţa ţi-l mai ţine Şi legături cu multe feţe terne. Diplomaţia duce spre prostie, Când diplomat nu ai cu cin` să fii, “Pierdut soţie, găsită s-o şi ţie”, Nu-i voi rămâne-ndatorat vreo zi.

Nu pot să fac nimic să-ntinereşti….   Nu pot să fac nimic să-ntinereşti… Să-ţi fiu copil de minus zece veri… În tine să fiu   ziua  cea de ieri, Să îţi  servesc copilării, din ceşti…

Nu te pot risipi, nu te pot aduna. Eşti mult prea departe. Ştiu cât de frică ţi-a fost.

MULŢUMESC   Mi-ai fost mai întâi numai mamă – În braţele ei te-am cuprins – Cu zâmbetul ei fără seamă Şi sânii-i cu lapte, m-ai nins –

Duminică, 20 Noiembrie 2011, spre seară… „Eşti un parazit”,  ce vorbe grele, La căpătâiul tatălui bolnav, Pământul s-a cutremurat sub stele Şi cerul a gemut deasupra grav!

LUMEA    DACILOR Din vremi rămase-n urmă pe-a timpului cărare, Din început de lume cu sete de-nălţare, Un zvon străbate tainic hotare să-mpreune, Vestind că lumea dacă îmi e de-acum un nume.