22/23  Iunie 2011.

În Rugăciunea către Dumnezeu
Atâta cer, să-mi țină mintea trează,
Din tot ce este nu-i nimic al meu,
Averea asta nu mă-nteresează!

Cuvintele, cu focul lor nestins,
Nu știu de sunt, ori nu sunt ale mele,
În tot ce nu-i aici mă simt cuprins,
Ca tulnicul din Munți între inele.

Cu tine, Râul meu nețărmurit,
Îmi risipesc avererile în spațiu,
Din mine crește-un Dor nelămurit
Și aripile sunt fără de sațiu.

Vremelnicia peste gând te-apasă,
Neasemuirea ta e-n ochii mei,
Nu-ți face griji, că oricum ești frumoasă
Și frumusețea nu are temei…

 Nicolae Nicoară  Horia