În memoria victimelor accidentului aviatic de la Smolensk, 10 aprilie 2010

 Au plecat pios la drum
Pentru a comemora al istoriei scrum.
Au ascultat însă de al glasului destin,
Ci nu de avertismentele târzii.
Pasărea de fier şi-a rupt zborul lin
Lovindu-se d-un arbore hain.
S-au prăbuşit într-un suspin
Izbucnit din mame si copii, din regi şi împăraţi
În faţa morţii deveniţi cu toţii fraţi.
Au îndoliat o lume-ntreagă
Sensibilă la a vieţii roată
Ce ucide şi nu iartă.
S-au scurs lacrimi pe trotuare,
S-au pus flori, s-au aprins lumânări
Şi s-au stins sori.
S-au adus icoane.
S-au ţinut slujbe in catedrale.
S-au adus omagii pioase
Pentru cei plecaţi spre astre.

Plângeau ochii cerului
Şi ai Universului în faţa decesului
Iubirii de oameni şi al dragostei de ţară.    

Rămâne o enigmă pentru noi
Răzbunarea norilor şi a sorilor,
Răzbunarea destinului sau a blestemului
Împletirea năpastelor în istoria naţiilor.