Bogăţie

Am tot cerul sub aripi,
Am tot soarele prin vene,
Am tot cântecul nebun
Al mărilor serene…

Am toţi macii dintre spice,
Am toţi stropii dintr-o ploaie
Am tot murmulul de înger
Al copilei mult vioaie…

Am un suflet prea ferice
Că vă am pe amândoi
Două stele luminoase
Ce formeaz-un mare NOI.
   

Respiră
Respirăm clipa ta
Făptură de viată,
Fiinţă de cântec
    … bătaie de inimi …

Respirăm mersul tău
Fir de iarbă şoptitor
Stea pierdută în neant,
     … sclipire …

Respirăm braţele tale
Îmbrăţişare,
Zbor de porumbi
     … Aripi de înger …

Respirăm gândurile tale
Silfidă de doruri
Şoapte de noapte
     … Mângâieri calde …

Respirăm, respiri, respiră!
Aerul e
Şi umbletul ei
prin venele tale
Prin respirările
 tale…

Respir-o încet, apăsat
Pentru că îmbrăţişarea
este prea săracă
Pentru a o iubi!

Din tine… Pentru tine
Femeie …
În privirea ta
Se amestecă zâmbetul
Cu lacrima .

Femeie …
În braţele tale
Se amestecă miere
Şi migdale .

Femeie …
Citesc pe fruntea ta
Cum trece timpul,
Rămâne dragostea .

Femeie …
Ascult în tăcerea ta
Şoaptele nopţii
Şi paşii de stea

Respirările mamei
Sunt aerul
   Primăverii.
Crucea ta

Când pui mâna să ridici
Crucea ta de lemn,
Niciodată să nu zici
Ca e un blestem!
Este o sfântă minune
 - prin sudoare şi necaz -
Să primeşti di astă lume
Cheie-n veşnicul extaz.

Orice plâns, orice suspin
Va schimba a ta viaţă
Nu în amar şi în chin,
Ci-ntr-un câmp larg cu verdeaţă

Fiecare-ngenunchere
La icoana Maicii Tale
Îţi picură-n suflet miere
Şi cunună pe-a ta cale.
Iară bobul de sudoare
O să-ti spele tot mereu,
Într-un chip de taină mare,
Drumul către Dumnezeu !

Tot de sus

Tare suflă vântu-afară
Şi le zice dintr-o nară
Şi se mânie pe noi
Şi ne umple de nevoi

De gheboşi ce suntem, frate
Nu mai ştim ce e dreptate
Ce e Mila şi Iubirea,
Umilinţa şi Trăirea.

Aşa că urlă,turbate
Şi ne umple de detoate
Fiindcă Îngeraşul meu
Duce el tot ce e greu

Iar eu îl mai ajut
Spunându-i  c-am început
Să învăţ ce e Iubirea
Umilinţa şi Trăirea.

Îngeri blânzi

Îngeri blânzi de ani de zile …
Frumoşi ca nişte stropi de rouă
Primiţi cu zâmbet fiecare fire
Ce e stă cuminte ca din fire

Şi zboară fluturi din voi către lume
Ciocnind în ecouri o limbă de clopot
Şi se întorc către noi cu miere în dune
În care ne prindem picioarele-n ropot.

Şi-un dans  suav al sufletelor bune
Porneşte cu paşii către-nceput
Şi ochii blajini de îngeri minune
Nu mai ştiu înapoi către necunoscut.

Dar eu vă spun , curat şi tare,
De timp şi spaime să vă rup,
Că veţi rămâne, cât e soare
Copil în suflet , copil în trup !

Încet, cu paşi timizi , ca de gazelă
Păşiţi printre rânduri de suflete noi
Şi picuraţi  deasupra, cu o putere rebelă
Sfaturi calde şi vorbele mai moi.
 ANCA BARBU, profesoară,
Şcoala nr. 17 „Nichita Stănescu”
                GALAŢI