În fiecare toamnã se sting sãruturi calde

udate de miresme de frig , de vânt şi ploi

ridicã-mi douã frunze ce duc în spate marea

pierdutã printre arbori, sãlãşluind în noi.

Sã-mi chemi cu harpe raza ce-acoperã o stea

Ce-n norii deşi se-afundã, ca palma-mi în mâna ta

Parfumuri reci îngânã dansuri de frunze ruginii

ce-mi gâdilã obrazul şi îl preface în câmpii.

acoperã-mi cuvântul cu mâneca ta plinã de ninsori

acoperã-mi pãdurea cu glasuri de cocori

acoperã-mi un ochi cu-n şal de crizanteme

sã nu mai vãd pustiul, e toamnã prea devreme.

în fiecare toamnã se-nchid petale în mine

şi frunzele cu gânduri ce-atârnã greu de stele

şi versuri ce colindã prin stropi de acuarele

Tu, ia-mã lângã tine, e toamnã prea devreme
13 septembrie 2008

_________________