Zarzărul a dat în sărbătoare:
Ce e vânt şi ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lăsa ars de alb şi de senin?

Duhuri din văzduh şi primăvară,
Duhuri de iernatice-nfloriri  -
În vârtej vă mistuiţi povară,
Din minune să-i chemaţi pe Miri !

Drept în viscolirea de petale
S-au clădit biserici lui Iisus:
Preschimbaţi, voi, rănile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !