DESPRE CEL NĂSCUT  ATUNCI, ACOLO…

Te-ai născut între cei mai săraci dintre
săracii Pământului: între cei care nu au
chipul măreţului Om - şi între
pribegi

nimeni nu a mai văzut atâtea
punţi de lumină - între
peticele întunericului lumii - nimeni
nu a mai văzut atâta
speranţă - între cei care deja
plecaseră capul - pentru izbitura
finală

Te-ai născut - deci - pentru ca să
vindeci nădejdea

şi toţi cei cu ochii plecaţi - din mine - deodată
s-au privit drept în ochi şi
s-au recunoscut

în fiecare clipă Te naşti - eşti în
mine - deşi
o faci cu atâta putere - încât
fiecare clipă arde orbitor - şi apoi
în cenuşă se prăbuşeşte

va veni un Crăciun al orbilor
de tot şi senin fericiţi - fără nicio umbră de
funingine sub pleoape

până atunci - noi - cei săraci - şi
voi - cei orbi
să nu ne pierdem atingerea
caldă a mâinilor: între
mâinile noastre - gingaş unele cu altele
nuntite - se  coace jar pentru
Stea şi jar pentru Pâine - şi
Pâinea - sub crusta ei de lumină - pe toţi
ne numără şi ne
răs-numără - precum raze ale unei Nesfârşite
Viitoare Dimineţi: Dimineaţa
Turmelor Luminii - îmbulzite
sub sunet de clopot - spre
Cerul care nu se va mai închide
*

nimeni nu va mai ucide: Sângele va rămâne în
veşnic Potir

Te-ai născut să
împaci - Te-ai născut să
uneşti - Te-ai născut să
aboleşti muşcătura - împunsătura
umilinţa cumplită de a fi dedesubtul tăieturii
crimei

eşti Dumnezeul meu - al
singurei mele iubiri

dar Tu - Pruncule - nu poţi fi
Dumnezeul meu şi Dumnezeul
lor: nu eşti Stăpân al Hotarelor - ci
Bucurie şi Lumină fără
început şi sfârşit
*
niciodată n-ai ucis întru
hotar - ci ai vindecat
mereu - întru
recunoaştere
*

Paiul de Iesle - din
Stea - Steaua din
Coroană de Mag - Coroana
adânc rotită în Fântâna
sufletului meu
de-a dreapta Coroanei
Bourul - de-a stânga
Asinul :  în mijlocul
Crucii - Pruncul Păstor
Inorogul
cu frunte-nsângerată de sudoarea
efortului luminii - înţeleaptă cât toate
Scările
*

 

DESPRE MINE

despre mine - de-acum
voi vorbi la trecut: ceilalţi
nu vor vorbi
deloc

smulge-mă somnului - Doamne
să n-aud paşii morţii
smulge-mă vieţii - să
nu mai simt - priponită în nări
duhoarea crimei perpetue

mi-e silă  - ruşine cumplită mi-e - de muncile
sângeroase ale
pământului - mi-e indiferentă
crucea de martir - exasperat sunt de
repetiţiile conştiincioase ale absurdului

doar pe Hristos - semen şi - blând
Călăuză - îl îngădui - pe sub
întunecaţii chiparoşi - insistent şi
grotesc foşnitori - până la scârţâit de
cavou
*

trecătorule  - du-te şi spune
cui mai ştie ori mai
poate-asculta -  că eu am murit aici - apărând
legile Lui - ucigând
impostura
*
GLASURILE  APEI

pârâul gungureşte - râul - de-acum
vorbeşte - fluviul începe şi
ţine discursuri - iar marea şi
oceanele - profetizează
tunător
*

ÎNTRE FULGER ŞI TUNET

între fulger şi
tunet - se desfăşoară fiinţarea
mea: Dumnezeu fulgeră - chiar
trăsneşte - inspirat de puritatea
stâncilor - iar eu
eu - puturosul om - întârzii
potrivind sunetele
tunetului - să ia urma - şontâc-şontâc
Ei - Triumfalei întru
Fastul Exploziei Facerii
Lumini

Poezie - ajunge-L din urmă pe
Nevăzutul Cosmic - sau măcar pe
Distinsul Dirijor!
*