DESPRE CEL NĂSCUT  ATUNCI, ACOLO…

Te-ai născut între cei mai săraci dintre
săracii Pământului: între cei care nu au
chipul măreţului Om – şi între
pribegi

nimeni nu a mai văzut atâtea
punţi de lumină – între
peticele întunericului lumii – nimeni
nu a mai văzut atâta
speranţă – între cei care deja
plecaseră capul – pentru izbitura
finală

Te-ai născut – deci – pentru ca să
vindeci nădejdea

şi toţi cei cu ochii plecaţi – din mine – deodată
s-au privit drept în ochi şi
s-au recunoscut

în fiecare clipă Te naşti – eşti în
mine – deşi
o faci cu atâta putere – încât
fiecare clipă arde orbitor – şi apoi
în cenuşă se prăbuşeşte

va veni un Crăciun al orbilor
de tot şi senin fericiţi – fără nicio umbră de
funingine sub pleoape

până atunci – noi – cei săraci – şi
voi – cei orbi
să nu ne pierdem atingerea
caldă a mâinilor: între
mâinile noastre – gingaş unele cu altele
nuntite – se  coace jar pentru
Stea şi jar pentru Pâine – şi
Pâinea – sub crusta ei de lumină – pe toţi
ne numără şi ne
răs-numără – precum raze ale unei Nesfârşite
Viitoare Dimineţi: Dimineaţa
Turmelor Luminii – îmbulzite
sub sunet de clopot – spre
Cerul care nu se va mai închide
*

nimeni nu va mai ucide: Sângele va rămâne în
veşnic Potir

Te-ai născut să
împaci – Te-ai născut să
uneşti – Te-ai născut să
aboleşti muşcătura – împunsătura
umilinţa cumplită de a fi dedesubtul tăieturii
crimei

eşti Dumnezeul meu – al
singurei mele iubiri

dar Tu – Pruncule – nu poţi fi
Dumnezeul meu şi Dumnezeul
lor: nu eşti Stăpân al Hotarelor – ci
Bucurie şi Lumină fără
început şi sfârşit
*
niciodată n-ai ucis întru
hotar – ci ai vindecat
mereu – întru
recunoaştere
*

Paiul de Iesle – din
Stea – Steaua din
Coroană de Mag – Coroana
adânc rotită în Fântâna
sufletului meu
de-a dreapta Coroanei
Bourul – de-a stânga
Asinul :  în mijlocul
Crucii – Pruncul Păstor
Inorogul
cu frunte-nsângerată de sudoarea
efortului luminii – înţeleaptă cât toate
Scările
*

DESPRE MINE

despre mine – de-acum
voi vorbi la trecut: ceilalţi
nu vor vorbi
deloc

smulge-mă somnului – Doamne
să n-aud paşii morţii
smulge-mă vieţii – să
nu mai simt – priponită în nări
duhoarea crimei perpetue

mi-e silă  – ruşine cumplită mi-e – de muncile
sângeroase ale
pământului – mi-e indiferentă
crucea de martir – exasperat sunt de
repetiţiile conştiincioase ale absurdului

doar pe Hristos – semen şi – blând
Călăuză – îl îngădui – pe sub
întunecaţii chiparoşi – insistent şi
grotesc foşnitori – până la scârţâit de
cavou
*

trecătorule  – du-te şi spune
cui mai ştie ori mai
poate-asculta -  că eu am murit aici – apărând
legile Lui – ucigând
impostura
*
GLASURILE  APEI

pârâul gungureşte – râul – de-acum
vorbeşte – fluviul începe şi
ţine discursuri – iar marea şi
oceanele – profetizează
tunător
*

ÎNTRE FULGER ŞI TUNET

între fulger şi
tunet – se desfăşoară fiinţarea
mea: Dumnezeu fulgeră – chiar
trăsneşte – inspirat de puritatea
stâncilor – iar eu
eu – puturosul om – întârzii
potrivind sunetele
tunetului – să ia urma – şontâc-şontâc
Ei – Triumfalei întru
Fastul Exploziei Facerii
Lumini

Poezie – ajunge-L din urmă pe
Nevăzutul Cosmic – sau măcar pe
Distinsul Dirijor!
*