Adrian Botez:Melancoliile lui Ioan
de radubotis,
at 1:49 pm
Diverse | link direct
o Criste - la marea
ţi-am aşteptat - din stânci şi pustiuri - chemarea
nimeni nu te iubeşte - Criste - decât cel de tot părăsit
şi căruia apelor le este silă să-i mai repete - în
limba lor lunecoasă - umbra întunecoasă
cât de uşor de găsit e cel ce de toţi - şi de Crist
a fost - pentru credinţa-n credinţa lui - părăsit
*
eu sunt acum - un şir de-opinteli de-a citi: Cel Întreg
este cel pe care - încă - din slava paşilor lui risipiţi
nu-l înţeleg
*
am lipsit - din orice loc - pentru o clipă:
Dumnezeu a tresărit - nemulţumit
*
vreau să mă smulg din clefăitul materiei
să-mi pun - subţire - vibraţia duhului - pe
ascuţişul săgeţii care ţinteşte mult dincolo de
Poarta Soarelui: vreau să trec
Teafăr de Hotare
*
ritmurile sunt straie tot mai largi - în care
alături de mine - se strecoară - suavă - ambiţia
duhurilor altor lumi
*
rănile mele se-nchid: una singură - care
niciodată n-a sângerat - a rămas
să ţâşnească din ea - orbitor - sufletul
plecat să-ntâlnească cereştile - neînvinsele oşti
*
MEDITAŢII RAMIFICATOARE
daţi-mi un pat - o carte şi lumină:
e mai mult decât lumea: este linişte
reîntocmesc simetriile - răvăşite de plictisul vulgului
*
iată-mă iarăşi - până la brâu
în băltoaca de raze a piscului: sunt regele - toate
sălbăticiunile capătă - pe piei ori
între coarne - flacăra Crucii
*
ÎN AMURGUL LUMII CUVINTELOR
abia veniţi din sânge - cer să le crească dinţii
cristalele nu mai ştiu ce vorbesc - păsările nu mai
ştiu ce zboară
străină jivină scoate ochii la toate
tace - apoi scapă-n hăuri
cheile de la cetate
striveşti între buze un vierme în loc de cuvânt
liniile din frunza palmei au fost luate de vânt
cerşeşti să-ţi ajungi umbra - s-o pipăi
s-o întorci cu faţa la
soare: ea nechează - şi-i neagră: dă drumul la Fiare
pân la gât ţi-a ajuns scisoarea
desfă ştreangul Literei - năpârleşte-ţi
închisoarea
*
VAGABOND AL LUMII
mâinile mi se scufundă în buzunare
ca-n peştera lui Aladin
trec pe străzi: ninsoarea pufului de salcâm
pâlpâie coroane - fierbinţi şi zburatice - în jurul frunţii mele:
Rege Zdrenţăros al Marilor
Dispariţii şi Pagube
*
ACASĂ LA APE
lângă inima mării - meduze-n şiruri
trasează meridiane fosforescente: noua lume
cascade-ale tăcerii se prăbuşesc din
ochi fără pleoape
naufragiaţii se leagă de gâtul viorilor
nu ştiu dacă e bine să fii atât de atent
când gazda îţi aşterne sub ochi
giuvaierele casei
*
PAX
presimt
uluitoarea forţă de a lua
de la capăt - toate călătoriile morţii
Doamne - poţi să faci abstracţie de
cocote bătrâne - vieţile - care
sufocă măreţia tăcerii
Doamne - aşază-ţi capul
în sfârşit - pe piatra sufletului meu
*
POST SCRIPTUM
am cutreierat stepe şi dragosti:
mereu otova - mereu e-un început
care n-are sfârşit
cântăţi cântecul - orbule
dar Troia n-o să mai ardă
nicicând
*
CÂNTECE PE VECHI MOTIVE MEDIEVALE
lepăd de la mine - Doamne - ultima trufie:
a mai înţelege ceva
sufletul aurului - de mult nu-mi răspunde
nici flăcării nu-i mai sunt bun
primeşte-mă - Doamne - aşa
fără cuvânt
*
limbi spânzurând - în
câte nehotărâri are
diavolul
adună - Doamne - cadavrele vorbelor
de pe unde le-am lepădat ucigaş - de-a lungul
vieţii
*
lacătele cad - toate - de lepre
ajută-mă - Doamne - să dezleg
de întunericul Fiinţei - acea voce-n delir - care
strigă spre Tine
nu mă-nspăimântă cataclisme - cu care cutremuri
credinţele mele
cântecele au aripi prea grele
cât aş da pentru - pas măreţ de profet
moartea vine dansând printre clopote
măşti de-mpărat culeg de pe jos
cap rostogolit de călău: are
un ochi închis - altul
deschis - a batjocură
carnaval sau nu - când urmează - fără-ndoială
Moartea - toate-s adevărate şi
sfinte
nebunia rămâne: cea mai
rezistentă - la apocalips - parte a omului
măreţie are nu omul: suferinţa lui
rătăcitul - nu e pierdut
niciodată: nu vreau să-ndrăznesc a-mi închipui: a dormi
înafara Casei Lui
*
DRUM CU CAVALERI
venit-am din Arhipelag - sub
aceeaşi flacără-a Morţii să stau - cu
inepţii Cavaleri ai Apocalipsului
imperial drum: să stingi - rând pe rând
sub surzenia apei - insulele
care s-au depărtat mistic - una de alta - pentru
a închipui hieroglifa cântată a
nemărginirii
când vei trăi - într-o altă viaţă
Apocalipsul - acum doar visat
îţi va părea plictisitor şi-ntunecat - blestem
prea des încercat
*
geometrie perfectă - Aerul: lumină retezată
cu sabia
fumegă muntele de tămâie:
numai îngerii mai pot aici să-ntârzie
*
se-ncaieră caii
strănută craii
când fâlfâie luna prin cântecul de leagăn al zeilor
salvaţi cavalerii -
turnirul serii
a-n-ceput cu-o greşeală de lance în pieptul Furtunii
culeg melci de zale
funingini astrale
înfundă coşul respirării domestice de vise
plângi don Quijote -
plânsul pe note
umple de sânge palmele-aplauzelor
Selenarei Curţi
*
Ierusalime - cavalerii zgurii
clăditu-te-au în visele din Nord:
când călărim pe racii graşi ai urii
eşti când cetate - când ceţos fiord
*
CĂTRE DON CERVANTES
pe Deşiratele - cu-nverşunare voi călări - până când
sumbrul Sfinx îmi va zâmbi
nu cavaleri m-au ciopârţit - ci
pietroaie de râu - Cuvintele
aşteptaţi - aşteptaţi laşilor
mă voi scula şi voi rosti un trăsnet
păsări şi furtună voi isca
voi face să fulgere stele - pe trupul
Potirului
aşteptaţi - aşteptaţi laşilor
am prins în menghinea braţelor - zilele
va fi lumină sau disperare - după cum Eu voi porunci
pe saltimbanci i-am înhămat la morile de vânt
Arborele Cuvântului şi-a scuturat cenuşa peste lume
am ascuns anotimpurile sub piatra inelului
marea: cerşetoare încântătoare - la
porţile trufaşelor stânci
sfinţenia mea e-n toate cărţile - risipite pe
mese de joc
îndeletnicirea de căpetenie a degetelor:
pipăie mistice goluri - între
lună şi soare
sunt din neamul regilor norilor - şi ai
mărilor
nestatornice: sclava cea mai de preţ a
haremului meu
valurile - ghemuri de suspin: le sacrific
eternităţii
făptura mea princiară se îmbată măreţ
la toate ospeţele uitării
de aceea - sunt de o politeţe desăvârşită
în faţa morţii
*
LÂNCED NEAM AL AURULUI
lânced neam al aurului: Bizanţ
mă-ntorc la incendiul mistic al
Crucii
nu-mi ajung apele - pentru-a
pluti până la Tine: iau cerurile-n piept - se termină şi
cerurile - şi Tu-mi ceri - fără contenire - înainte
să navighez - spre
de nimeni bănuitul
VID
şi doar din neam de Sfinţi Matrozi
m-am tras spre lagunele Cerului:
o zdreanţă din naufragiul cântecului
va pluti veşnic peste mările mele
peste îngheţatele mele suflări
un vierme face vocalize în inima catargului
măsor cu valul - cât mai e
până la Ithaca
comori de aur lânced - incendii
nestemate - mă cheamă stăpân
gnom sacru - proteja-voi focul acestor boli
cumplite ale pământului - voi coborî
mai adânc în somn - minerale suferinţele - fulgerând
sălbatic - ale întunericului
o rază măcar - nu voi lăsa să străbată spre voi
degenerate - vlăguite odrasle - ale
ipocritei lumine a Soarelui
mi s-a întins - pe mantie - incendiul
Crucii
El m-a ales ca trăsnet - herald puterii
m-a smuls din praful gloatei - şi
m-a-nchinat Durerii
m-a aşteptat sub minunări să gem
mi-a pus
pe frunte - mir: Steaua din Bethlehem
*
BIZANTINĂ
armură de dor - cruciat al cântării
tot vin - dinspre culmea copacilor - păsări
dezastru - al privirilor
îngroape-se-n propria sticlă
fecioarele - arhanghelii să ardă
pe propriile spade
crucificaţi
e-atâta dreptate în lumea crepusculară: Potirul Graal
gângureşte în
leagănul palmelor mele
UMBRA - ne-a părăsit furiş - scurgându-se
De partea orbitoare - cealaltă - a
ZIDULUI
*
zarvă şi-nghionteală-ntre aştri: Patronul
azi lichidează şi - porţi închide
toţi demonii siles să prindă-n cerul gurii
măcar un iz din încheiatu-ospăţ
*
sunt aşa de subţire: nu apar
în nici o oglindă
păcălesc astfel lumile - trecând printre ele
provoc ireala colindă
*
VENEŢIA PREGĂTITĂ
Ligave strofe se deşiră vremea
Apuse nestemate ard în sînge
Pe trepte de-eşafod graţiatul plânge
Perna gondolei linguşeşte lenea
Spre fulgerele apei din lagună
Bolborosind blesteme ori slăvire
Şi-aruncă dogele inelul cu safire:
Răspuns e-un hohot sau sughiţ de strună
Leprozerie de palate aţipite
Păgână desfrânare de tăcere
Toţi demonii-n adâncuri fac avere
Orele gem - în ceasuri surghiunite
O vrajă rea se plimbă pe canale
Pustiu de giuvaiere - molimi de podoabe
Plutesc cei sugrumaţi de zvonuri oarbe
Cad alchimişti în focuri de furnale
Sfâşietor - povestea e cu zâne
Dar orice rază-I prefăcută-n bezne
Iar Cavalerul e legat de glezne:
În ieri uitatul - adormit-a mâine
Vicii de aur - regi - asfixii geniale
Duhneşte putred capul pe tipsie
Orice-evanghelie sfârşeşte-n bacanale
Se-ngroapă-n întuneric Cel Ce Va Să Vie
Sub turnul lui San Marco urinează
Un pripăşit cu mască de călugăr:
El e urgia lumii ce urmează -
Artistul Antihrist - jonglând c-un număr
*
BILANŢ
n-am asuprit - şi n-accept - decât spre Dumnezeu
îngenuncherea
pe cine m-a împins să cad - nu-l iert: prea scurtă-i viaţa - s-o priveşti
îndatorat mocirlei
nu am lovit de câte ori puteam: e bine - doar aşa
nu mi-e frică de un capăt prea scurt al puterii
slab poţi să fii - uneori - cât mai
rar: ticălos
niciodată
cine greşeşte din credinţă- nu
greşeşte - dar când el
ager - şi-a cântărit grijuliu - bunătatea - deja
simt neplăcut pe obraz- încleiate a moarte
balele Iudei
nu la mormânt aştept să-mi vină oameni - nici
de sus - apoase lacrimi să mă stropească
sub pământ
aş vrea - ca otrava cea bună - care
asmute-n plumb - răutatea şi
măreţia divină a aurului - de neoprit
să pătrund - prin ureche - ori
minte - sau ca sfânta muzică însăşi: în sufletul celor
puţini - dar aleşi întru Duh - care-mi citesc
fiece epitaf: versul smuls
din rărunchii durerilor mele
cu patimă
trecute
doar aşa mi-ar fi dat - în vecie - să
obţin un prim armistiţiu - cu
Dumnezeu
*
POPORUL TĂU
ai luat Apele în mâinele Tale
le-ai ridicat - de la pământ puţin deasupra:
şi astfel au început să curgă - din cer - lumini
Sufletele
ai şoptit ceva - domol dar hotărât
ţărânei: răspuns către Tine - legământul acesteia - fanatic
a înflăcărat Munţii
ai luat în gură numele noastre - le-ai mestecat
cu luare-aminte - ca nafura:
şi astfel s-au născut
Împăraţii
*
CONDIŢIA DE POET
sfinţii se uită la tine pieziş - iar
arhanghelii te percheziţionează
de-a binelea: nu cumva ai
traficat pe sub mâneci (”te ştim noi - iluzionistule”) -vreun gram
neştampilat - de
ilicită dumnezeire
aşa că - Poete - privindu-L
de foarte departe - cu jindul de frate - sus
pe semenul imperial de pe Cruce -
rebel şi umil contrabandist de
credinţă şi vise - zgârie
munte şi lemn - cu degete vii - şi aşteaptă - jos -
din sângele - propriu şi sterp - disperat
al mâinilor tale -
să scrii - pe şesul orizontal al Golgotei
cronica zenitului ei
*
III- Cel ce-i Poet - şi al Potirului Graal
Brav Cavaler - de îngerii în stoluri
‘Nalt alduit - nu-şi află printre oameni hal -
Cleioşi scuipaţi şi spinii-i sunt …favoruri…
Ei, fariseii, huiduie-n octave
Şi îţi străpung inimă, coaste, palme -
Iar laşii, la Gavafta, vor varave
Şi-n loc de cer - piţigăie de-a valme!
Tu nu răspunde, leapădă-ţi cămaşa,
La zaruri să-şi amestece lumina!
În sânge şi în apă scaldă-ţi straja,
Lasă-i să-şi spele-n tine toată vina!
Doar când şi-or osteni în hoit neagră jivina -
De raze-aruncă-ţi peste ei, divină, mreaja!
*
XXVI-Năprasnic cavaler - stareţ de piscuri -
Mereu năzare-şi Graalul dintre munţi -
El e Profetul care arde-n riscuri
Şi-nfige lănci de verbe drept sub frunţi
Oricare brad îi este Cruce Vie
Şi-oricare cânt - piron însângerat
Gâlgâie Golgota - sfântă furie
De-a sorbi lumea-n cer înmiresmat…
Ce-a mai rămas din jertfa Poeziei
Decât viu har cădelniţând tămâie,
Lunatic - gelozia ciocârliei,
Sfântului Duh - poruncă să rămâie?
Iar în zenitul sângelui - sihastru
Cenuşa de Poet - ori doar de astru…
*
XLI-Doamne - mintea mea te pipăie tihnit,
Sufletu-mi se sfâşie - pururi lihnit -
Nu-nţelegu-mi vocea - nu sunt eu,
Câtă vreme glasul nu e Dumnezeu…
Nu Te-aud şi nu Te văd - trufaş:
Cât de prăpădit şi rătăcit şi laş…
Varsă miere de lumină peste răni
Să mai scadă din tăiş la vămi -
Că sunt eu ori iarăşi nu sunt eu - târâş
Mă strecor - umil - spre-al Cerului tufiş
Şi oricât de luminat eu sânger şi mă-nghimp
Ştiu că-s munţi cu mult deasupra de Olimp…
Se vestesc cântând prin oase-mi oşti de raze
Nu mai am nici măduvi - carne : doar extaze!
*
XLIV-Se-nalţă munţii pân’ la nimb de nori
Cu sfinţii sfătuiesc la hat de ceri -
Prin brazi de azi trec vânturi reci de ieri
Şi Dumnezeu cinsteşte cu voievozi
Din văi - pâraie curg spre paradis -
Domol - şi păsările trec spre vis:
De-atâta fâlfâire curgătoare
Uitarăm toţi absurdul „cum se moare”…
Pelerinaj spre Empireu - extaz,
Făclii de munţi - talaz după talaz
Ne strămutăm din văi şi dinspre stâni,
Cu suflet - cu mioare - cai şi câni,
Sub poala cetinii de Dumnezeu,
În rugi arzând - renunţ să mai fiu eu…
*
XLV-Nu ştiu de voi muri cuviincios
Ştiu hoitul cum va încânta vermina -
Dar Duhul va sui spre Cer - sfios -
Şi va primi - din brazi şi munţi - lumina.
În hori de silfi poftit - va-nvârteji
Tot rămurişul codrului tăcut -
Iar din pâraie-ondine vor nunti,
Înveşmântate-n basmul veac trecut…
Adăpostit de Soare - copt de Lună,
Cu Moşii Vânturilor stând la sfat,
Blând Duhul meu va-ngenunchea cunună
Preasfintei Maice - Pruncului Curat…
Rob razei - el sluji-va tainic grai
Ce rima-a născocit ‘ntre Pisc şi Rai!
*
XLVI-Vistieria plină-a florilor de tei,
Sfinţii orbitori din norii-ncremeniţi,
Îngerii zvâcnind din ramuri - uluiţi:
Asta-i lumea mea - vecine - dac-o vrei!
Vin la tronul meu albine şovăind
Între zbor şi miere-alunecând văzduh -
Lenevos prelins - aprins - pe frunţi - Sfânt Duh
Miruieşte-orchestrele foşnind colind…
Pleoapele îmi fierb acoperind comori
A visa e-atât de bine şi de blând
Pe aici pitic degeaba cauţi să mori
Pe aici doar zeii uită-şi firea - bând
Din adâncul ‘naltelor făclii de sori…
La culcare-olimpii înviază-n cânt…
*
ROBIN HOOD-UL PAGINII
Am haiducit prin câmpii de primordii
Am jefuit ruşini - mânii şi bârfe
Cuvinte violate şi discordii
Se-oferă-n prag - ca ultimele târfe
Cu chip de prinţ - cu inimă de câine
Am ruinat palatele de vorbe
Lovii cu piatra - când cerşit-au pâine
Şi le-am castrat trufiile enorme
I-am spovedit cu paloşul pe gâturi
Pe toţi enoriaşii clevetirii
Hermesul troacei se-nfrăţi-ntru râturi
Cu toţi câţi nu mai pot face pe mirii
Aleargă despletitele estetici
Urlând delirul noii evanghelii
Pe toţi ce vinul l-au sfidat - eretici
I-am pus - din bălţi - s-adune mii de-ofelii
Acum - când armiile contra firii
Sfărmate zac - sau târăsc pocăinţă-
Puteţi veni - apostoli ai iubirii
Să daţi aureolei iar fiinţă
Eu voi pleca - atlet al nimicirii
Mă cheamă alte pagini de blesteme
Dar să vă temeţi - sclavi ai sclivisirii:
Voi trece peste moarte - peste semne
Veţi constata doar: cerul nu vă rabdă
Şi cai mâncând jăratic vor răpire
Pe toţi cei spâni la suflet şi la faptă -
Şi-i vor izbi - din cer - pe mări de lire
Va fi o noapte-atoateînvieriii:
S-or smulge-n flăcări munţii de gunoaie-
Voi fi un oarecare duh al primăverii -
De bucurie - mă voi face ploaie!
*
EPITAF DE CAVALER
rătăceşte - rătăceşte
fiu de rac - nepot de cleşte
drumurile te vomită -
dumicat de dinamită
*
Nu exista comentarii inca.
Add a comment