Adrian Botez:A STA NERÂVNITOR ÎN LUNĂ
de radubotis,
at 12:42 am
Poezii | link direct
prietenului meu de peste oceane, Ioan Miclău
…era şi-atunci o zi – era şi-o noapte – precum sunt cea de azi
şi cea de mâine – şi stam – nerâvnitor – ci
paşnic gânditor senin celest
în lună – exact pe muchia dintre
vis şi via
nestânjeneală-a nemuririi
trăite atât de-intens – precum o
viaţă
…n-am râvnit – niciodată – de-acolo – din
lună – s-opresc timpul în loc – doar
pentru că-mi părea mai minunată ca
minunea – o zi din vara
neştiinţei noastre de a fi
…apar – din hău – atâtea motive şi
iluzii – încât – cu-nţelepciune – nu râvnesc
nimic: doar stau şi-aştept să mi se toarcă-ntreg
caierul vieţii nemurite – pentru ca-n seară să pot
pune capul pe perna razelor selene
umplută cu înmiresmate – noptatice
ierburi hialine (precum visarea – complicată-n
androgin – a emisferelor
meduze) – şi să-mi mărturisesc – în barba-mi încurcată-ntre alge din
văi venerate şi din tăuri de munte – că
n-a fost tocmai rău să
am răbdare – că
toate-au fost cu rost şi
pe-ndelete povestite îngerilor – din
grădina mea – de Însuşi Naratorul
Dumnezeu
…păsările fac tot ce-au apucat să facă – de la
începutul lumii - fără mine – gâzele
zboară în caraghios – dezlănţuit zig-zag – cum
numai timpul mai şovăie – găsind în
aer şi cuget – găuri nesperate – evadări din
rău pecetluita realitate… – …în poienile
codrului de stele – caii frământă-n
copite praf lunar – şi – fulguind din
coame – se cabrează-ameţitor pe muchia
muntelui din cer – treziţi – ori
îmbătaţi – deodată – albi inorogi – şi strugurii le curg
vin sfânt – printre zăbale… – …iar
oamenii – oamenii cei
prea din zori inventaţi de lumină – se bărbieresc într-una
pe obraze – cu tot mai enigmatic
întuneric: cum să ajut eu o
asemenea rânduială – dusă până la-nalt înfiorata
fântână de
cotidiene-extaze?
***
TIMP NESIMŢIT
trece timpul ca nebunul: nu mi-a
aruncat – niciodată – nicio
privire: a năvălit doar – orbeşte – în
viaţa mea – a pângărit-o şi
sfâşiat-o – nătâng şi
fără-ntrebare – şi-acum
vrea să plece – nesimţitul – umblă
ca turbatul – să spargă ocniţa
pieptului meu coşcovit – să fâlfâie
(neauzit criminal)
surd şi-nfundat – precum
bufniţa – fâl-fâl-fâl – şi
să dea buzna – nesătul canibal şi
mitocan – iar
în alte grădini – uscându-le
secătuindu-le – părăduind
minuni – ofilind
nădejdi – stingând credinţe – muguri de
vise – fremătând
fărâmând
nu – nu te las să scapi – să-ţi faci
iar – unde vrei şi cum vrei tu – de
cap – timp nesimţit şi
nebun: nu-nu
vei sta – nemernic pângăritor – aici
cu mine: te voi lega butuc – cu toate
beteşugurile mele – fără de număr – şi
vom putrezi – amândoi – ca doi
siamezi: om şi
timp – timp şi
om
nu se va mai întâmpla nimic în lume – dar
nici tu nu-ţi vei face
damblaua – peste hoituri de îngeri şi peste colb de
pribegi – prin smerite inimi de pelerini – cu
focul zării în ochi –
toate – hoituri pulsând de instinctul
drumului – fermecătoare
…şi – astfel – omenirea şi viaţa
vor căpăta – prin mine
un biet măscărici de
mahala – nemurirea
…n-o vor – poate – dar
o vor avea: trebuie făcut şi timpul ăsta
nesimţit – să-şi plătească toate
crimele – prin
cineva
***
S-A PORNIT PLOAIA DE NEOPRIT
doamnei Rodica Lăzărescu
…s-a pornit ploaia de neoprit – necruţător sfredelitoare – împungătoare
atotstrăpungătoare – ploaia de
meteoriţi – ploaia cea de
uluitor dilataţi stropi de foc – care străbate pământul – mâhnit şi netrebnic
într-un loc stătător – lălâu aşteptător de…
Dumnezeu şi el numai – ştiu de anume (şi fără de
nume) ce – ploaia cea iute – sălbatică – dintr-o parte în
alta-l împunge-străpunge – şi – apoi - mai
departe – în jos – străbate tot ce este de
străbătut: aştri şi stele
planete boccii – amărui şi sanchii – corpuri
numai pe jumătate-mbrăcate – dezvelite
vederii – dezamăgite
morocănoase – şi găuri
negre – şi merge-n adâncul
adâncurilor - fluviul de pară – focul care dă
găuri şi prăpăstii de foc – găuri şi hăuri fără
întoarcere – în josul
josului – până la
rădăcina rădăcinilor lumii – ecou al
rotirilor ameţitoare – nebune-ale
spumii…
…şi acolo-i găseşte şi le dă bineţe şi
nopteţe – tuturor gnomilor care – -n delir
de la-nceputul lumii – stau numai într-un
chef – numai la mese de-ospeţe – unde
doar aurul şi argintul sunt
chemaţi să
lumineze – făclii printre
trupuri contorsionate – cu fălcile şi cu
gura şi colţii – smucite a muget şi urlet şi chiot – spre
sus – cumplit răsucite de
secetoasa sete-a minunii
…şi din picăturile focului – scormonesc
invidia şi orgoliul Mumelor – invidia şi orgoliul
Tatălui Negru al Lumii – răscolesc pântecele
seminţelor grăbirii – pântecele-n adormire al
ielelor şi ştimelor şi rusalcelor
nevăzutelor – celor care de veci se credeau
uscate – sterpe
netrebnic uitate de
rază şi plod
…şi necontenit şi fără cruţare – Pântecul cel de
Fală al Beznei slăvite şi neizbăvite se-ncordează şi
naşte – naşte – plodeşte într-una – într-una îi
scapă – pe sub poale – spre
susul de frunte-al încununării
Lui Dumnezeu – Frunte a sorilor şi
lunilor – amândouă stihiile-aflate în magică nuntă de
foc – plodesc fără de-oprire – numai
arbori cu coroane imperiale – de aur şi-argint – numai grâu
zvâcnind ţepos – asmuţit mustăcios – de grele febre
solare - şi păpuşoi
slăvit întru conuri strălucind şi sticlind – precum
coifuri de luptă – miraculoase: ştiuleţii de
aur şi-argint – …numai pomi cu poame de
aur şi-argint – numai păgâne ferigi arborescente pâlpâite şi
tufişuri gigantic arzând ruguri – ele suite – sfidător
batjocoritor – exasperat de
luminat şi curat – până sub
Tronul cel Mare
…da – de sub
Tronul Judecăţii din Urmă curg şi cresc – cresc şi
curg – nu bureţi labirintici
nedescurcăreţi – nu bureţi
de pâclă – sălcii meschini – mici şi
creţi – ci
boscheţi şi smicele de aur şi liane şfichiuind – precum princiare
trene de scântei – scăpate de sub
ritmul minor al călcâiului – scăpate acum întru
văzduh – nepieritorul şi largul şi
generosul văzduh – acum năpădit de trăsnet şi
de aur şi-argint şi de
Fulger…
…plouă invers
acum – în univers – numai cu Plozii de
Zâne – rămuroşi – crud fibroşi – fiii şi
fiicele Tainei şi Gnomilor – ai beznei – cu viscol apocaliptic – şi cu
pălălaie cotropitoare
strârnite – din buzunarele zgârcite-ale
Domnilor – care-n zadar ar mai năzui să
oprească plodirea – năpădirea cosmică – în toate şi din
toate colţurile şi
crăpăturile oarbe-ale Creaţiei Lui – năpădirea Seminţei
Flăcării Celei Vii – prăpădire a cătuşelor şi
zarvei pustii – de lanţuri ale
întunericului – acum dezlănţuire descătuşare – întru
răcnet vifornic de glorie - a
Aurului şi-Argintului – picături arzătoare – adânc
sfredelitoare cotropitoare – cu lacrimi de
foc …
…ploaie care – de-atunci – în măruntaiele lumii – nu se mai
opreşte – şi cumplit şi
bizar – cu încăpăţânare
mistică – mereu izvorăşte – nimic nu mai
ocoleşte – potop de lumină
înfricoşată – desăvârşit
spre Raiuri de Victorie
Vie – a Focului
liberată
***
SUPRAIDENTITATE
pe măsură ce scriu – Dumnezeu
citeşte – aflând
cine este
n-are nevoie – în noaptea neştiinţei şi
aflării – de
feştilă: slovele – în ţepoşate rânduri
împungând agresive – cu junghere de fulger şi
suliţi – străji credincioase până la
veşnica viaţă – Îi luminează
şi-L învelesc cu
milă
***
Nu exista comentarii inca.
Add a comment